De ce fondurile cu capital de risc și-au pierdut strălucirea de altădată

Faptul că investițiile (și investitorii) au intrat într-o epocă a frugalității nu este deloc o surpriză. Cât de mare va fi pre­cau­ția lor e marea necunoscută.

Poate cea mai vizibilă încetinire a activi­tății o vedem în zona investițiilor de capital de risc. Prin tradiție, în România, fondurile de venture capital s-au născut greu și au dispus de finanțări reduse. Pande­mia însă a funcționat ca un catalizator și a adus acest domeniu la rampă. Credința că pentru nevoile de tehnologie ale companiilor și ale consumatorilor doar cerul va fi limita, dublată de accesul facil la bani ieftini, a dus la o creștere importantă a numărului tranzacțiilor.

Inflația, scumpirea banilor (mai academic spus, dobânzilor), incerti­tudinea generată de războiul din Ucraina sunt doar câteva dintre elementele care au inhibat entuziasmul de adineauri.

Iar România nu este un caz izolat. Valoa­rea tranzacțiilor a scăzut începând cu al treilea trimestru din 2022 în toată Europa Centrală și de Est (ECE), potrivit Vestbee, cea mai mare platformă de investiții de profil din ECE. În vreme ce, în intervalul aprilie-iunie, fondurile de venture capital plasau în start-upurile din regiune peste două miliarde de euro, adică dublu față de același interval din 2021, al treilea și al patrulea trimestru au marcat un declin con­siderabil.

Cu toate acestea, în 2022, fondurile de risc au investit mai mult: aproape 6 miliarde de euro, față de 5,4 miliarde de euro în 2021. La nivelul întregului continent, volumul total al investițiilor de risc a scăzut în schimb cu circa 15%, conform platformei Vestbee.

Cu viteză redusă

Restrângând cercul, în România, numărul tranzacțiilor a scăzut dramatic. De pildă, Early Game Ventu­res (EGV), unul dintre cele mai active fonduri, a făcut nouă tranzacții noi pe an între 2019 și 2021. Anul trecut a încheiat doar trei, spune Cristian Munteanu (foto), mana­ging partner la EGV – un fond cu o capitali­zare de peste 25 de milioane de euro, aflat la finalul primei etape de investiții. Printre cele mai cunoscute companii din portofoliul său se numără Druid, Kinderpedia și Milluu.

Față de alte țări din regiune, România este încă o piață foarte mică. De exemplu, în Polonia sunt active circa 100 de fonduri de investiții de venture capital, dintre care se distinge PFR (deținut de statul polonez) – de altfel, acesta este și liderul regional. La noi sunt suficiente degetele de la o singură mână pentru a face inventarul unor astfel de fonduri de investiții: EGV, Gapminder, Sparking Capital, RocaX sau Catalyst.

Încetinirea fluxului de tranzacții are o ex­plicație simplă, dacă e să vorbim strict despre România. „La noi nici nu mai are cine să ceară bani, pentru că nu mai apar star­­t-upuri“, rezumă actuala stare de fapt Cristian Munteanu. Adevărul este că proiectele aflate (foarte) la început de drum ar avea mari dificultăți în a atrage finanțare. Niciun fond nu mai vrea să-și riște primul banii.

Pro­iectele deja validate pot îndrăzni să ceară finanțări. Revenind la EGV, acesta a făcut, pe lângă cele trei investiții noi, alte 16 de follow-on, adică investiții în companii pe care le avea deja în portofoliu. De asemenea, la polul opus – ne referim la start-up­uri aflate la maturitate –, finanțările sunt la fel de greu de obținut.

Din perspectiva antreprenorilor, una dintre marile probleme este că evaluările sunt semnificativ mai mici decât în anii trecuți. Cu alte cuvinte, capacitatea lor de a strânge rapid capital mult pentru o creștere accele­rată – așa cum erau obișnuiți în trecut – este serios afectată. Pur și simplu, investitorii sunt mai precauți și acordă atenție mai multă și perspectivelor de profit, nu exclusiv celor de creștere.

„Fără îndoială, sentimentul de piață se schimbă și mulți investitori nu mai sunt dispuși să plătească un premium doar ca să fie parte dintr-o rundă supralicitată“, mai arată cei de la Vestbee.

Unde e fundul prăpastiei?

Dincolo de uni­versul elitist al fondurilor de venture capital, scăderea evaluărilor reprezintă o realitate valabilă și pentru companiile mai „coapte“, precum cele listate pe piața de capital românească. Să nu uităm că o parte dintre investitori cred că fundul prăpastiei nu a fost încă atins și atunci așteaptă opor­tunități mai bune. (În SUA, lucrurile s-au în­răutățit mult mai rapid, iar întrebarea este dacă nu cumva și Europa va ajunge în acel punct, însă mai lent.)

„Într-un context în care costul banilor este mai ridicat, iar evaluările sunt ceva mai reduse“, toți antrepre­norii sunt puși în situa­ția de a cântări bine decizia de listare, spune Radu Hanga, preșe­dintele Bursei de Valori București (BVB).

Chiar dacă anul trecut nu a fost unul foarte rău pentru bursa locală – indicele BET-TR (inclusiv dividendele) a scăzut cu doar 1% în 2022 –, în 2023 este preconizată o activitate destul de lentă. Practic, evenimentul central al anului ar trebui să fie listarea com­paniei Hidroelectrica, prin vânzarea a cel puțin 15% din pachetului de circa 20% deținut de Fondul Proprietatea (FP).

Desi­gur, apariția unui astfel de jucător ar urma să ri­dice standardul BVB – întreaga partici­pație a FP la Hidroelectrica era evaluată la peste două miliarde de euro în noiembrie 2022 – și ar atrage investitori străini de talie mare. Radu Hanga crede că acești noi investitori ar putea dobândi astfel mai mult interes pentru întreaga piață de capital locală. Totuși, nu putem spune că acest lucru se va întâmpla sigur în 2023, dată fiind tocmai incertitudinea generală.

Revenind la companiile de talie „nor­mală“, în primele trei luni am asistat la o sin­gură emisiune de acțiuni – e vorba despre compania Millenium Insurance Broker. În continuare, sunt așteptate listarea grupului agricol Agricover, a unei companii de se­cu­ritate cibernetică din cadrul grupului Bitt­net (Fort) sau transferul acțiunilor Arobs de pe piața secundară AeRO pe piața regle­mentată. În rest, urmează să fie derulate emi­siuni de obligațiuni corporative și de titluri de stat.

O teorie a valului

Calculul expectati­vei, practicat de investitorii care au credința că răul e de-abia la început, are totuși o limită. Aceasta este dată mai ales de inflația care continuă să le erodeze valoarea ba­nilor din conturi.

În plus, cei care se orien­tează către companii fundamental bune trebuie să știe că un val similar celui care a coborât piețele le va urca în același ritm. Cu alte cu­vinte, prea puțin contează dacă momentul de minim a fost sau nu atins.

Ba, mai mult, Cristian Munteanu – un fan al piețelor americane – crede că valul care va duce din nou toate bărcile în sus va ține prea puțin cont de calitatea acestora.

Acest articol a apărut în numărul 161 al revistei NewMoney

FOTO:  Laszlo Raduly