De ce este forțată Uniunea Europeană să le impună statelor membre să facă economie la gaze

Pusă în fața posibilității de a rămâne de tot fără gaze rusești, Comisia Europeană forțează nota și vrea să impună, în caz de criză, o reducere obligatorie a consumului de gaze pentru fiecare țară mem­bră a Uniunii Europene. Planul pare a nu avea succesul scontat, deși raționalizarea gazului nu poate fi evitată dacă gazul ru­sesc nu mai vine.

„Europa ar trebui să fie pregătită pentru si­tuația în care gazul rusesc este oprit com­plet.“ Este un avertisment emis cu o lună în urmă de directorul Agenției Inter­naționale a Energiei (IEA), Fatih Birol. Rei­terat recent: chiar dacă Europa va reuși să își umple depozitele de gaze până la 90% din capacitate, există în continuare „un risc crescut al unor întreruperi în aprovi­zionare dacă va avea loc o oprire completă a livrărilor rusești“, a mai spus șeful IEA.

În fața acestei realități, Comisia Euro­peană a oferit țărilor din blocul comunitar un plan de ra­țio­nalizare (Save Gas for a Safe Winter). Noul regulament propus ar urma să le ceară tutu­ror statelor membre să reali­zeze o reducere voluntară de 15% a cererii de gaze între 1 august 2022 și 31 martie 2023. Dar a venit și cu ceva ce Bru­xel­les-ul nu a mai făcut niciodată până acum și este văzut ca o limitare a suve­ra­nității statelor și o spo­rire a puterii biro­crației de la Bruxelles: noul regulament ar oferi Comisiei Europene posibilitatea de a declara, o „alertă la ni­velul Uniunii“

pri­vind securitatea aprovi­zio­nării, ceea ce ar impune o reducere obli­gatorie a cererii de gaze pentru toate sta­tele membre. Adică, la ordinul Bruxel­les-ului, fiecare țară mem­bră să își reducă, obligatoriu, con­sumul de gaz, pentru ca tot continentul, profund dependent iarna de consumul de gaze, în special rusești, să poată trece iarna.

În dezacord

12 dintre cele 27 de state membre și-au arătat temerile în privința pro­punerii, pe mo­tiv că nu se ține cont de spe­cificul fie­că­rei țări. Iar unele au spus-o franc. „Spa­nia nu sprijină această propunere“, a declarat ministrul spaniol pentru tranziția eco­logică, Teresa Ribera, expri­mân­du-și regretul că această măsură nu a făcut obiectul unei dezbateri în prealabil. „Ne vom opune impunerii unor obligații care de­pășesc, ca eforturi, ceea ni se po­tri­vește“, a asigurat ea.

„Guvernul nu este de acord, în principiu, cu propunerea Comisiei de a-și reduce consumul de gaze naturale cu 15%“, a declarat și purtătorul de cuvânt al guvernului grec, Yannis Economou. „Chiar dacă ne reducem consumul cu 15%, acest lucru nu înseamnă că mai mult gaz va ajunge în Germania“, care depinde în mare măsură de livrările rusești, a insistat oficialul grec. „Nu suntem de acord nu numai cu caracte­rul obligatoriu al acestei măsuri, ci și cu ni­velul de reducere recomandat de Bruxel­les“, spun grecii.

Ministrul portughez al mediului și energiei, João Galamba, a criticat Comisia Euro­peană pentru că a conceput o propunere „ne­viabilă“, care obligă Portugalia „să ră­mână fără curent electric“. „Sunt țări care nu se pot proteja și acum cer ajutor“, a spus ministrul portughez.

Așadar, o reducere obligatorie pare a nu strânge consensul statelor membre. Cel mai probabil, Co­misia Europeană va pune altceva pe masă.

Despre cât gaz este vorba

În teorie, este vorba despre o reducere (întâi volun­tară, apoi, posibil, obligatorie), de 15%, în spe­cial în perioada sezonului rece, când con­­sumul este crescut.

Nu s-au oferit cantitățile în valori absolute țintite de această reducere, dar putem face câteva cal­cule pe baza datelor pu­blice. În ultimul trimestru din 2021 și pri­mul trimestru din 2022 – deci perioada vi­zată pentru comparație –, consumul total de gaze al Uniunii Europene a fost de circa 251 de miliarde de metri cubi. Din această cantitate, 174 de miliarde de metri cubi au fost din import – restul provenind în mare parte din în­magazinări și mai puțin din producția in­ternă a statelor Uniunii, producție care, raportată la consum, este modestă.

Dacă aplicăm procentul de 15% doar la consumul ultimei perioade vizate, blocul comunitar ar trebui așadar să „taie“ aproape 38 de miliarde de metri cubi din gazele pentru sezonul rece următor. Dar ținta ar putea fi mai mare, pentru că, din ce s-a spus, Comisia Europeană intențio­nează să aplice procentul de scădere la media de consum a peri­oadei din ultimii cinci ani, or, socotit așa, consumul a fost mai mare, deci și reduce­rea ar putea fi mai mare. Rămânând la esti­marea de 38 de miliarde de metri cubi, echivalentă cu pro­ducția României (al doilea producător din Uniunea Europeană) timp de mai bine de patru ani, este suficientă dacă, așa cum am citat din șeful Agenției Internaționale a Ener­giei, Fatih Birol, la începutul acestui text, se oprește complet alimentarea cu gaze rusești?

Ponderea gazului rusesc adus pe conducte în totalul importurilor Uniunii Europene scade – a ajuns la doar 28% din totalul importurilor în primele trei luni din 2022, dar volumele importate rămân uriașe. Socotind importurile pe cele două trimestre luate în calcul, din Rusia au venit pe conductă aproxi­mativ 57 de miliarde de metri cubi. Bruxelles-ul ar vrea să tăiem, toți, cel puțin 38, deci, chiar dacă se în­tâm­plă asta, tot nu ar fi suficient în cazul unei sistări la zero a li­vrărilor ruse.

Comisia speră, pe de o parte, la reduceri voluntare de consum, iar comisarul pentru energie, Kadri Simpson, a anunțat că, până la jumătatea anului, reducerea consumului de gaze este de doar 5% comparativ cu ace­e­ași perioadă a anului trecut, ceea ce „nu este suficient“.

Pe de altă parte, atunci când a prezentat planul de reducere cu 15%, Comisia a arătat și că au crescut li­vrările de gaz către Uniunea Europeană din alte surse decât Rusia: plus 21 de miliarde de metri cubi de gaz natural lichefiat (LNG), plus 14 miliarde de metri cubi pe conductă din Nor­vegia, Marea Britanie și Africa de Nord. Acum, majoritatea gazului importat se în­magazinează.

Ce fac statele?

În condițiile în care o treime din statele membre ale Uniunii Europene au văzut cel puțin o limitare (iar în unele cazuri, chiar o întrerupere completă) a li­vră­rilor de gaze rusești, fiecare stat își caută surse alternative de aprovizionare.

Polonia și Lituania au anunțat că re­nunță definitiv la livrările de gaze ru­sești, supli­nite în mare măsură de livrările de LNG. Grecia a anunțat o dublare a importurilor americane de LNG, construiește un al doilea terminal și se bazează și pe ga­zele azere ajunse în Europa prin conductele TANAP-TAP.

Această ultimă sursă este avută în vedere și de Bulgaria, România și de Italia, ultima încercând să își asi­gure cantități suplimentare din Africa de Nord, prin conducta existentă.

Franța a semnat deja un nou contract cu compania alge­riană de stat pentru livrări suplimentare de gaz african prin conducta care traver­sează Mediterana. De altfel, Algeria, care acoperă cam o zecime din importurile de gaz ale Uniunii Europene, trimite gaz și în Spania, țară care are cea mai mare capacitate de LNG din Europa și este mai puțin dependentă de livrările rusești.

Aceste surse suplimentare încă nu com­pensează, pentru toate statele, în totalitate, lipsa gazelor rusești dacă ele nu vor mai fi livrate și de aceea se vorbește despre reducerea consumului.

O situație ceva mai delicată este în zona central-nordică a Europei, Germania fiind de departe principalul client al Gazprom în Europa și foarte dependentă de livrările de gaz rusesc prin conductă. Germania, care a anunțat o politică drastică de reducere a consumului de gaz, va construi cinci terminale de LNG, dar asta durează, iar până atunci se poate baza doar pe o creș­tere a importurilor din Norvegia sau din Marea Britanie și pe menținerea exploa­tării câmpului Groningen din Olanda, cel mai mare zăcământ de gaze din Europa, care ar fi trebuit închis deja din cauza cutremurelor mici pe care le generează ex­ploatarea.

Austria, profund dependentă de Gazprom, încearcă și ea, pe lângă diminua­rea consumului de gaze, să își asigure noi surse, în special din terminalul LNG din Croația.

Acest articol a apărut în numărul 145 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty