Cum va fi afectată România de decizia americanilor de a opri proiectul centralei SMR din SUA

Compania americană implicată în con­strucția centralei nucleare cu reactoare mo­dulare mici (SMR) din România a oprit pro­iectul centralei din SUA care ar fi trebuit să fie construită și la noi, pentru că ar fi prea scumpă. Nicio tresărire la Bu­cu­rești: proiectul din România con­tinuă. Indiferent cu cine.

Vestea proastă a lunii trecute din energie a venit din Statele Unite. Un comunicat de presă co­mun al companiei americane NuScale Power și al Asociației Municipiilor din Utah a anunțat că proiectul inovator pri­vind construirea unei centrale cu reactoare modulare mici (SMR) a fost oprit. Motivul: creșterea cu peste 50% a costurilor, ceea ce a făcut ca asociația ce numără cel puțin 50 de municipalități care ar fi urmat să pri­mească energie de la viitoarea centrală să nu continue asocierea cu NuScale.

Proiectul celor de la NuScale presupunea construcția, până în anul 2029, a unei centrale nucleare cu o capacitate de 462 de megawați, formată din șase unități SMR cu o capacitate de 77 MW fiecare. Un pro­iect revoluționar, printre cele mai avansate din lume (unicul care obținuse certificarea de design de la autoritatea de reglementare din SUA), în condițiile în care există o pre­ocupare la nivel global pentru a face din tehnologia SMR – care echipează de mult submarinele sau navele cu propulsie nucleară – una viabilă pentru uz civil.

Be­ne­ficiarii însă se pare că nu au dorit să con­tinue, în condițiile în care, cel puțin la acest moment, estimarea de cost pentru energia produsă a ajuns la 89 de dolari/MWh, sărind de la 58 de dolari.

Știrea a fost foarte prost primită și de in­vestitori, acțiunile s-au prăbușit și, poate și mai rău, aruncă în incertitudine viitorul energiei nucleare în Statele Unite, în con­dițiile în care acesta era singurul proiect nou-anunțat.

Totuși, NuScale, care a primit pentru a dez­volta proiectul din Utah inclusiv un grant guvernamental de 1,3 miliarde de do­lari de folosit timp de zece ani (esti­mă­rile totale de cost au ajuns la 9,3 miliarde de do­lari), spune că merge mai departe.

„Prin munca noastră alături de Utah Associated Municipal Power Systems și prin parteneriatul nostru cu Departamentul de Energie al Statelor Unite, am avansat cu pro­iectul NuScale Power Modules până la punctul în care companiile din energie, gu­ver­nele și industria se pot baza pe o teh­no­logie dovedită, aprobată și care se află în producție activă. În ultimii zece ani, teh­no­logia NuScale a avansat până la stadiul de implementare comercială. Atingerea acestei ținte este un succes extraordinar, pe care îl vom continua alături de viitorii clienți“, a declarat președintele și directorul executiv al companiei NuScale, John Hopkins, după anunțul anulării proiectului din Utah.

Va fi România prima?

În România, în urma unui parteneriat între NuScale, compania națională Nuclearelectrica și grupul românesc E-Infra, se dezvoltă centrala cu reactoare SMR de la Doicești (județul Dâmbovița), cu o capacitate estimată la 462 MW, cu șase unități SMR fabricate cu teh­no­logie NuScale, aproape identică cu cea din Utah la care se renunță acum din motive de costuri. Dezvoltată de compania RoPowerNuclear, centrala ar fi urmat să fie pusă în funcțiune la finalul acestui deceniu și să fie a doua astfel de cen­trală cu tehnologie NuScale la nivel global, după cea din Statele Unite. Acum, dacă pro­iectul românesc se va dezvolta, ar pu­tea să fie, așadar, prima centrală SMR de acest fel din lume, chiar dacă nici acum ni­meni nu știe exact cât va costa.

Și se pare că România nu va renunța, dacă ne uităm la declarațiile care au apă­rut la noi după anunțul-șoc din Statele Unite. „România își menține încrederea în tehno­lo­giile SMR, care sunt complementare teh­no­logiilor reactoarelor la scară largă în ceea ce privește modularitatea și flexibilitatea. Credem cu tărie că implementarea cu succes în România, până în următorul deceniu, a tehnologiilor SMR este importantă pentru securitatea energetică și pentru atin­gerea obiectivelor noastre climatice, prin înlocuirea treptată a centralelor bazate pe cărbune cu SMR. Proiectul SMR de­rulat în România poate poziționa România ca lider al statelor care susțin SMR. În plus, proiectele bazate pe această tehnologie sunt aliniate cu perspectiva UE, care re­­cu­noaște contribuția SMR la îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare și securitate energetică, aducând beneficii suplimentare, dincolo de generarea de energie, precum menținerea și crearea de noi locuri de muncă în industrie“, arăta Ministerul Energiei de la București, într-un comunicat de presă emis după ce a sosit vestea din Sta­tele Unite.

Ce urmează

NuScale a anunțat că, în ciuda eșecului din Utah, va continua să dezvolte tehnologia pentru alți clienți de-ai săi, interni și internaționali, deci inclusiv România. Totuși, pentru noi ar putea fi rezonabil ceea ce pentru americanii din Utah a fost prea scump dacă se păstrează acel cost al energiei de 89 de dolari/MWh (83 de euro). El ar putea fi acceptat dacă ne gândim că Guvernul intenționează să aplice o schemă de contracte de diferență pentru regenerabile cu prețuri maxime de exercitare în jurul valorii de 90 de euro/MWh.

Poate inclusiv din acest motiv nu surprinde nici reacția companiei RoPowerNuclear, cea care derulează proiectul de la Doicești. „În ceea ce privește proiectul SMR de la Doicești, RoPower informează că proiectul se află în etapa preliminară de dezvoltare, care constă într-o serie de acti­vități și studii inițiale de inginerie și pro­iectare și analize tehnice ale amplasamentului fostei centrale de la Doicești. În plus, proiectul se află în tranziție către o fază intermediară, care constă în activități refe­ri­toare la amplasament, activități de auto­ri­zare, activități de licențiere și reglementare și inginerie de proiectare preliminară. În aliniere cu partenerii noștri, suntem ho­tărâți să conducem proiectul SMR de la Doicești“, a transmis RoPowerNuclear.

În plus, Guvernul de la București va adopta un memorandum prin care va declara proiectul centralei cu reactoare modu­lare mici de la Doicești unul strategic și de importanță națională, potrivit ministrului Energiei, Sebastian Burduja.

Totuși, la o zi după anunțul din SUA, pre­șe­dintele Klaus Iohannis și premierul Belgiei, Alexander De Croo, au semnat la Bruxelles un memorandum de înțelegere pentru dez­vol­tarea reactoarelor modulare mici ra­pide, răcite cu plumb (SMR-LFR). Parteneri: RATEN (Regia Autonomă de Tehnologii pen­tru Energia Nucleară – din Mioveni, Argeș), compania italiană ANSALDO, ENEA (Agenția Națională Italiană pentru Teh­no­logii Noi, Energie și Dezvoltare Economică Durabilă), SCK CEN (Centrul de Studii privind Energia Nucleară – din Mol, Belgia) și, cel mai important, compania americană Westinghouse.

Așadar, România, unde RATEN dezvoltă un reactor experimental demunit ALFRED (Advanced LFR European Demonstrator), pare a dori să preia această tehnologie chiar și în eventualitatea în care proiectul cu NuScale nu va avansa.

În plus, 12 state membre ale Uniunii Europene, între care și România, au cerut Co­misiei Europene la începutul lunii să creeze o alianță industrială pentru reactoare nucleare modulare mici. În scrisoarea co­mună, Bulgaria, Croația, Finlanda, Franța, Ungaria, Olanda, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia și Suedia au cerut executivului comunitar crearea unei „alianțe industriale la scara UE“, adăugând că inițiativa ar urma „să stimuleze investi­țiile în capacitățile SMR europene și dezvol­tarea unui lanț de valoare european“.

Scopuri și avantaje

Proiectate și testate în anii ’50 în SUA, SMR-urile sunt folosite acum în diverse domenii, datorită avanta­jelor pe care le prezintă.

• DESTINAȚII. Scopul inițial a fost ne­cesitatea de a asigura energie în zone îndepărtate, de a dezvolta reactoare care să fie integral portabile și mobile, transportabile în camioane. SMR-urile sunt utilizate de mai mult de 60 de ani pe submarine, nave militare, spărgă­toare de gheață, dar și în cercetare și în producerea de izotopi în scop medical. Alte scopuri țin de producția de hidrogen curat, de combustibil sintetic pentru transporturi sau de posibilitatea de a oferi și energie termică.
• ATUURI. Un avantaj al SMR constă în modularitate: tehnologia SMR permite fabricarea componentelor majore și transportul acestora pe amplasament fără complexitatea aferentă asamblării componentelor pentru reactoarele mari și se pot atașa mai multe pentru o cen­trală. Alt avantaj constă în flexibilitate: SMR-urile pot fi utilizate și în rețele mai mici, piețe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale.

Acest articol a apărut în numărul 176 al revistei NewMoney

FOTO: Getty