Cum se schimbă lumea

Una din cele mai interesante îndeletniciri este aceea de a citi știrile. Nu cele de pe rețelele sociale, ci din mass-media. Știrile zilei, ale săptămânii sau ale lunii oferă o relevantă imagine asupra modului în care se schimbă lumea. Alături, evident, de ceea ce vedem cu ochii noștri. O preocupare importantă este cea privind pro­tecția mediului. În acest domeniu, Uniunea Euro­peană este „vârful de lance“. Europenii și-au fixat ținte ambițioase privind nivelul de emisii de gaze cu efect de seră, iar la un moment dat părea că se uită în spate și nu văd pe nimeni care să vină alături de ei. Alegerea lui Joe Biden ca președinte al Statelor Unite a schimbat situația, America revenind în Acordul de la Paris și alături de obiectivele de la nivel global privind emisiile de gaze cu efect de seră. Din păcate, printre statele care nu își asumă țintele pentru combaterea schimbărilor climatice sunt China și Rusia. Suntem, așadar, din nou în paradigma Occident vs Orient.

Dar compania Cargill a creat o mască pentru vaci care transformă metanul expirat de animale într-un gaz mai puțin nociv pentru mediu (știți, bovinele sunt considerate responsabile pentru o parte consi­derabilă din gazul cu efect de seră emanat în atmos­feră). Compania va produce și hrană pentru vite care va reduce gazele din stomacul acestora.

CONDIȚIE. Tema energiei verzi este privită, în țările europene, în strânsă legătură cu planurile de redresare și reziliență. Trecerea la energie obținută din surse regene­rabile a fost o condiție impusă de Uniunea Euro­peană pentru proiectele de investiții pe care și le asumă fiecare stat membru. De altfel, pla­nurile de redresare și reziliență ale statelor europene au fost în atenția publicului larg din Europa.

Experții nu s-au putut abține să constate că programul european de susținere a economiei este mai complicat și mai birocratic decât cel al Statelor Unite, dar explicația a fost destul de simplă și anume aceea că UE a avut ambiții mult mai mari decât SUA, respectiv și-a propus ca alături de finan­țări să aibă loc și reforme. Din acest punct de vedere, momentul ales a fost cel oportun, în sensul că, prin plan, Comisia Europeană a condi­ționat obți­ne­rea finanțării de realizarea unor reforme. În România, reforma pensiilor a aprins controversele. Agricultura și vitele sunt doar o parte a schim­bă­rilor climatice. Alta, complicată, este cea indus­tri­ală. Statele grupului G7 și-au asumat să nu mai finanțeze proiecte energetice care se bazează pe combustibili fosili, însă o serie de reprezentanți ai industriei energetice clasice au protestat. În UE, tema fierbinte este înlo­cui­rea cărbunelui cu resurse regenerabile. România și Polonia sunt în centrul acestei schimbări care va aduce mari provocări tehnologice (prin investițiile absolut necesare) și sociale (prin restructurările de personal pe care le presupune întregul proces).

DIGITALIZAREA. O schimbare importantă este le­gată de transformarea digitală. În Europa, prin pla­nurile naționale de redresare și reziliență, statele își asumă digitalizarea administrației publice. Toată Europa are nevoie de progrese la acest capitol. Dar digi­talizarea are multe valențe în sectorul pri­vat. Marile companii digitale sunt în atenția statelor din toată lumea în ceea ce privește plata impozite­lor. Grupul celor mai dezvoltate state ale lumii, G7, a decis că impozitul minim pe profit se va aplica și pentru firmele de tehnologie, ceea ce ar putea re­zolva o problemă care are deja câțiva ani.

Totodată, o serie de companii plecate din România se extind la nivel internațional și nu este vorba doar despre UiPath, ci și despre antreprenori ro­mâni care au firme cu birouri deschise în mai multe col­țuri ale lumii.

Telemunca este, evident, noua provocare a companiilor și a angajaților, teleeducația (oricât de criti­cată ar fi de cadrele didactice) se va dezvolta, cel mai bun exemplu în acest sens fiind informația că Germania vrea să condiționeze creșterea salariilor cadrelor didactice de gradul de digitalizare a sistemului de învățământ. De asemenea, telemedicina, sub diverse forme, administrative sau procedurale, se va dezvolta în anii care urmează.

Criptomonedele sunt instrumente care nu pot fi încadrate în schimbarea digitală, pentru că sunt, deocamdată, o „bulă speculativă“ și nu un adevărat instrument de plată online. Mult mai interesante sunt tatonările pe care unele state, precum Germa­nia sau Finlanda, le fac pentru a testa un venit mi­nim de bază. Recent, Germania a experimentat oferirea unui venit de 1.200 de euro pe lună unor cetă­țeni fără a avea pretenția ca ei să lucreze. Poate fi o pregătire pentru momentul în care digitalizarea va avea intensitate în industrie, servicii, agricultură sau administrație.

Până atunci, până la schimbările profunde, să ne bucurăm de o schimbare simplă, aparent neîn­sem­nată, dar extrem de importantă: spectatorii s-au întors în tribunele competițiilor sportive. Este un pas către normalitate.