Cum își păstrează elevii școlile private

„Aniversarea“ unui an de pandemie a gă­­sit școlile private cu „modul de supra­vie­țuire“ activat și cu privirea ațintită spre viitor. Instituțiile care au investit sume considerabile ca să facă din școli lo­curi sigure pentru copii și profesori speră ca măcar din toamnă să fie permis accesul tuturor elevilor în clasă. În joc sunt nu doar investițiile făcute de școli, ci și sănătatea emoțională a copiilor.

Primul an de pandemie nu a închis școlile private și nici nu i-a trimis pe copii, cu miile, în sistemul de stat, așa cum se aștep­tau, la un moment dat, oficialii din Edu­cație. După investiții de zeci de mii de euro în săli de clasă suficient de mari, grupuri sa­nitare noi și materiale de protecție, directorii acestor școli își văd clasele tot goale, la fel ca în școlile de stat, unde între timp nu s-a schimbat mai nimic.

Puține retrageri

Surprinzător, cumva, pentru toată lumea e că anul în care elevii au stat mai mult pe-acasă a adus puține retrageri ale copiilor din șco­lile private. S-a întâmplat, dar într-o mă­sură mult mai mică decât se estima, mai ales în cazul grădinițelor.

„10% s-au retras, din motive diverse. Unii au reclamat că nu se pot conecta online, alții au plecat din București sau, în ca­zul unor familii cu mai mulți copii, erau insuficiente computere în casă pentru toți. Din fericire, din 8 februarie, copiii s-au întors în grădiniță“, spune Valentina Chelan, directoarea Grădiniței Bambi Step By Step din centrul Bucureștiului.

Sunt și alte motive pentru care părinții copiilor de grădiniță nu mai văd rostul ta­xe­lor lunare de sute de euro. „Este extrem de dificil să supraveghezi copiii de la de­păr­tare, online. Părinții trebuie să fie în per­manență alături de ei, și atunci mulți nu mai văd sensul menținerii copilului la cursuri“, explică Elena Lotrean, fondatoa­rea Școlii Finlandeze din Sibiu.

Taxe reduse

Pentru Bambi, soluția a fost reducerea taxelor pentru perioadele de cursuri online. În mod normal, o lună la această grădiniță din centrul Bucureștiului scoate din buzunarul părinților 415 euro pentru programul scurt și până la 550 de euro pentru programul prelungit. În timpul cursurilor online, taxele sunt reduse la 300 de euro pe lună. „Adică spre jumătate din taxa întreagă“, precizează directoarea Va­lentina Chelan.

Grădinița a suportat costuri mai mari încă din vara trecută, când a făcut tot felul de pregătiri pentru a deveni un mediu si­gur pentru copii. „Am făcut modificări struc­turale, astfel încât să avem mai pu­ține grupe, să avem o sală de clasă prin­ci­pală, să avem o sală de clasă auxiliară, fiecare grupă cu baia ei și cu vestiarul ei, iar circuitele sunt foarte clare, astfel încât copiii de la o grupă nu se pot întâlni nicio­dată cu copiii de la o altă grupă. Spațiul exterior este de asemenea împărțit, iar în acest moment putem asigura câte patru metri pătrați pentru fiecare copil“, spune Valentina Chelan.

La cheltuielile lunare obișnuite s-au adău­gat testarea periodică a personalului, dezinfectanții, recipientele de unică folo­sință de la masă și salariile personalului suplimentar de care e nevoie pentru pre­lua­rea și predarea copiilor.

„Nu recuperăm aceste costuri, dar este vorba despre o pierdere asumată. Nu pu­tem spune că în acest an vom vedea vreun echilibru între cheltuieli și venituri“, apre­ciază directoarea de grădiniță, potrivit că­reia unicul obiectiv al ultimelor luni a fost „să țină copiii aproape“.

Sprijinul părinților

Școala Fin­lan­deză din Sibiu a primit sprijin din partea părinților. „O familie ne-a furnizat toate măș­tile necesare copiilor și profesorilor la cursuri. E un material textil special, măș­tile pot suporta până la 30 de spălări înainte de a-și pierde proprietățile antibacteriene și antivirale. Am putut asigura fie­cărui copil câte două măști lunar, ceea ce e extraordinar. În rest, reușim să ținem toate activitățile, cu eforturi financiare des­tul de mari. Școala noastră are 200 de copii, iar costurile cu dezinfectanți, detergent special, testările și așa mai departe ajung la 10.000 de lei pe lună. Dacă ar fi tre­buit să asigurăm și măștile, costurile ar fi fost mult mai mari“, estimează fondatoa­rea Elena Lotrean.

Campioană la capitolul cheltuieli e Școala Româno-Finlandeză din București. Directoarea Alina Cîrjă spune că, într-un an de pandemie, cheltuielile suplimentare ale școlii cu 740 de elevi, una dintre cele mai mari din București, au depășit 100.000 de euro.

Calcule de criză

„Am investit foarte mult în materiale de protecție ca să ținem după aceea, luni la rând, sălile de clasă închise. Imaginați-vă că numai dezinfec­tanții, substanțele, șervețelele și așa mai departe depășesc 4.200-4.300 de euro. În fiecare lună“, spune Alina Cîrjă.

Iar toate aceste calcule nici nu cuprind salariile personalului nou-angajat pentru preluarea copiilor sau operațiunile de de­zin­fectare. „Dacă facem dezinfecție de două-trei ori pe zi, vă dați seama că aveam nevoie de personal. În plus, nu mai mân­căm în sala de mese, așa că a fost nevoie de oameni care să ducă porțiile de mâncare copiilor în sălile de clasă. Am angajat și profesori asistenți care să poată prelua orele în caz că vreunul dintre profesorii titulari se infectează“, precizează directoa­rea. Ca și în cazul școlilor de stat, regulile de pandemie permit celor private, din lo­ca­lități cu scenariu roșu, să funcționeze doar cu clasele primare, plus anii terminali.

La școala Aletheea, din București, elevii de a VIII-a nu trebuie să vină cu rândul. E spațiu destul să nu fie nevoie de cursuri-hibrid. „Avem săli de peste 50 de metri pătrați și în nicio clasă nu sunt mai mult de 18 copii. Așa că distanța este mai mare de doi metri între elevi. Nu a fost nevoie să împărțim clasa, în niciun caz“, spune Mona Mușat, fondatoarea școlii din nordul Capitalei.

Și aici, investițiile în siguranța copiilor se măsoară în zeci de mii de euro. „Totul, la pachet cu investițiile în tehnologie. Pe lângă utilarea școlii cu dezinfectant, plexiglas, diverse alte lucruri precum semnali­zatoare, împărțirea spațiului în culoare pentru fiecare clasă, ca să nu se amestece copiii, cea mai mare investiție este în teh­nologie. Am dotat toți profesorii cu laptopuri cu pen sau cu touch, am dotat sălile de clasă cu camere sau alte device-uri de care era nevoie“, explică Mona Mușat.

Pasul următor

Aletheea, care are deja patru generații de absolvenți de-a VIII-a admiși mai departe la „Vianu“, „Sava“ și „Lazăr“, nu a renunțat la planurile de dezvoltare, în ciuda pandemiei. „În vară avem prevăzută o extindere a clădirii actuale cu niște săli de clasă noi și cu o sală de festi­vități de peste 200 de metri pătrați. Liceul este în plan, într-un orizont de timp între doi și patru ani“, spune Mona Mușat. Școala Româno-Finlandeză, care a apucat deja să facă pasul spre liceu, a fost prinsă de pandemie cu noua clădire în plină con­strucție. „Ne gândim cu îngrijorare la ur­mă­torul an școlar. Orice copil care ar pleca ne-ar afecta. De asemenea, orice re­glemen­tare care nu vine în sprijinul desfă­șu­rării normale a activității ne afec­tează. Dar noi rămânem cu planurile noastre în funcți­u­ne“, spune Alina Cîrjă.

Avantajele vaccinului

La Școala Româno-Finlandeză, jumătate din angajați s-au vaccinat deja cu prima doză, iar alții, până la 70%, sunt deja programați. Școala nu i-a obligat pe profesori să facă pasul, dar i-a îndemnat să se imunizeze și le-a acordat zi liberă pentru vaccinare. La Gră­dinița Bambi, tot personalul a făcut prima doză de vaccin, iar unii dintre angajați au ajuns deja la perioada rapelului.

La Aletheea, cei mai mulți angajați au făcut ambele doze de vaccin. Ceilalți, doar câțiva, fie au făcut prima doză, fie sunt pro­gra­mați. Și din acest motiv, șefii acestor școli sunt opti­miști că măcar din anul școlar următor s-ar putea întoarce la un fel de nor­malitate.

Apel la justiție

Pentru orice eventua­litate, Asociația Școlilor Particulare (ASP) a dat în judecată Guvernul toamna trecută, iar în februarie a și obținut o primă victorie. Curtea de Apel București a anulat toate hotărârile Comitetului Națio­nal pentru Si­tuații de Urgență (CNSU) și or­dinele Ministerelor Educației și Sănătății prin care se suspendau cursurile fizice din școli. Deci­zia nu e definitivă, fiind contes­tată între timp la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Președintele ASP, Christian Comșa, speră ca justiția să rezolve în timp util di­lema, pentru că „majoritatea școlilor func­ționează deja în situație de avarie, cu fi­nan­țare din diverse surse“ și cu încercări mai mult sau mai puțin reușite de a se adapta. „Sunt și instituții care s-au transformat în centre de îngrijire pentru copii, cluburi, ateliere și așa mai departe“, preci­zează președintele asociației cu 232 de membri, grădinițe, școli și licee din 33 de județe.

Temeri de pandemie

„Îngrijorarea noastră cea mai mare, și a părinților, și a pro­fesorilor, nu este legată de copiii care sunt în școală, ci de cei care nu sunt în școală“, spune Alina Cîrjă, de la Școala Româno-Finlandeză. Potrivit dascălului, „acești copii nu-și mai găsesc cadența, au stări de­pre­sive, și-au pierdut motivația, nu mai au aten­ție, nu mai vor nici măcar să se logheze la internet. La noi în comunitate, teama de infectare cu SARS-COV-2 e mult mai mică decât teama pentru sănătatea emoțională a copiilor“.

Acest articol a aparut în numărul 112 al revistei NewMoney