Cum își mențin Statele Unite pe linia de plutire sistemul financiar, în condițiile în care țara a ajuns la plafonul de îndatorare de 31.400 de miliarde de dolari

Guvernul federal american a atins acum câteva luni plafonul său de datorie de 31.400 de miliarde de dolari stabilit prin lege. Statele Unite au ajuns astfel în pericolul de a intra în incapa­citate de plată pe 1 iunie, în lipsa unui acord al Congresului pentru creșterea plafonului.

Aflat la Hiroshima (Japonia) în cadrul sum­mitului G7, președintele Statelor Unite, Joe Biden, a minimizat declarațiile zgomotoase emise de ambele părți – republicani și democrați – în legătură cu datoria publică și negocierile privind chel­tuielile care au agitat Washingtonul în ultima vreme, o etapă tipică în orice ne­gociere. Biden era optimist că va pu­tea încheia un acord cu republicanii pentru a majora plafonul datoriei, scrie coti­dianul american The New York Times.

Comentariile lui Biden au venit după o perioadă tumultuoasă de negocieri purtate în SUA. Președintele Camerei Re­pre­zentanților, republicanul Kevin McCarthy, a anunțat brusc o „pauză“ în negocierile la capătul cărora ar fi trebuit să fie ridicat plafonul datoriei publice (du­blat de o reducere a deficitului), pentru a evita un impas național.

Negocierile au fost reluate în aceeași zi, dar, chiar și așa, fără succes. Casa Albă a lansat un comunicat vehement, în care i-a acuzat pe republicani că susțin „pri­orități extreme MAGA“ (acronim care provine din „Make America Great Again“, sloganul de campanie al lui Donald Trump în alegerile din 2016).

Liderii republicani au continuat să dea vina pe negociatorii Casei Albe pentru ceea ce ei numesc o deteriorare a discuții­lor. McCarthy le-a spus reporterilor la Ca­pi­tol că nu crede că negocierile pot „avansa“ până când Biden se întoarce în Statele Unite.

Sabia plafonului

Limita de sus a datoriei publice este un plafon al sumei totale de bani pe care guvernul federal este autorizat să o împrumute prin intermediul bondurilor Trezoreriei SUA pentru a-și pu­tea plăti obligațiile financiare. Dat fiind că Statele Unite înregistrează deficite bugetare uriașe, trebuie să împrumute sume pe mă­sură pentru a-și achita facturile.

Ei bine, tradițional deja pentru SUA, plafonul tehnic a fost atins pe 19 ianuarie. Ce avea să urmeze? Trezoreria a început să recurgă la „măsuri extraordinare“ pentru a putea acoperi obligațiile financiare ale gu­vernului (să-și poată plăti datorii ajunse la scadență, să plătească salariile anumitor funcționari publici, pensiile foștilor militari etc). Despre ce măsuri este vorba? În principal, in­strumente de contabilitate fiscală care limitează anumite investiții guvernamentale astfel încât facturile să continue să fie plătite. Dar aceste opțiuni ar fi fost suficiente doar până în iunie.

Care este miza? Odată ce guvernul epui­zează măsurile extraordinare și rămâne fără bani, nu va mai putea cumula noi datorii și nici plăti facturile (intră în incapaci­tate de plată sau „default“). Un astfel de scenariu ar fi oricând devastator din punct de vedere economic și ar putea arunca lu­mea într-o criză financiară.

Întrebarea este ce poate face guvernul pentru a preveni dezastrul? Oficial, nu există un manual pentru ce poate face Wa­shing­tonul. Dar există opțiuni. Trezoreria ar putea încerca să prioritizeze plățile, cum ar fi plata deținătorilor de obligațiuni în primul rând. Dacă Statele Unite nu-și pot plăti datoria, ceea ce ar afecta piețele, Re­zerva Federală (Fed) ar putea teoretic interveni pentru a cumpăra o parte dintre obli­gațiunile Trezoreriei.

De ce există o limită pentru împrumuturile Statelor Unite? Potrivit Constituției, Con­gresul trebuie să autorizeze împrumuturile. Limita datoriei a fost instituită la începutul se­co­lului XX, astfel încât Trezoreria să nu fie ne­voită să solicite permisiunea de fiecare dată când trebuie să se în­da­to­reze pentru a-și plăti facturile.

Jumătate de veac la Washington

Președintele Biden a etichetat totul ca fiind doar un spectacol pe care nimeni nu ar trebui să-l ia în serios. „Se desfășoară în mai multe acte“, le-a spus jurnaliștilor în timpul unei întâlniri cu premierul Australiei în contextul G7. Remarcând că a trecut prin multe negocieri de acest gen în cei 50 de ani petrecuți la Washington, Bi­den a subliniat că, în opinia lui, astfel de po­ziționări sunt doar pentru spectacol, inclusiv în cazul celor din propria tabără.

Fiecare parte trebuie să adopte o poziție fermă pentru a obține cea mai bună înțele­gere în dreptul său. Ceea ce nu înseamnă că nu se va putea ajunge în cele din urmă la un consens, a subliniat Biden.

Optimismul manifestat public de Biden cu privire la un acord a stârnit nemulțu­mire printre unii democrați, care se temeau că le va ceda prea mult republicanilor con­duși de McCarthy. În acel moment pă­rea că președintele a renunțat practic la promi­­siunea că nu va negocia limitarea cheltuie­lilor publice cu scopul de a ajunge la un acord privind plafonul datoriei, deși Casa Albă susținea contrariul.

Cele două tabere implicate în discuții ajunseseră la mici înțelegeri, inclusiv în ceea ce privește recuperarea unor fonduri de ajutorare din perioada pandemiei, ră­mase necheltuite. De asemenea, căzuseră de acord în linii mari asupra unei forme de a limita cheltu­ie­lile federale discreționare pentru cel pu­țin următorii doi ani. Cu toate acestea, se blocaseră în detalii legate de aceste limi­tări – de pildă, cât ar trebui setat să se chel­tuiască în total în anul fiscal ur­mă­tor pentru programele discreționare sau cum să se împartă aceste cheltuieli în­tre armată și alte programe.

La fel sau altfel

Ultima ofertă venită de la Casa Albă menținea atât cheltuielile militare, cât și celelalte cheltuieli – care in­clud educația, cercetarea științifică, pro­tec­ția mediului și altele – la nivelul actual din anul fiscal curent până în anul fiscal următor. Republicanii au propus o scădere nominală a cheltuielilor discreționare totale pentru anul viitor, dar nu uniform (ar vrea, de pildă, o creștere mai mare a cheltuielilor militare în detrimentul altor sectoare).

Conservatorul texan Chip Roy a scris pe Twitter despre eșuarea negocieri­lor și a ți­nut să sublinieze că republicanii din Ca­mera Reprezentanților „se luptă pen­tru ar­mată, veterani, securitate la frontieră și res­ponsabilitate fiscală“.

Administrația Biden era sigură că se va ajunge la un acord până în 1 iunie. Pentru aceasta, era însă nevoie și de republicani, și de democrați, deopotrivă. Printre demo­crați, exista îngrijorarea că președintele ar putea merge prea departe cu compromisurile. Prin urmare, erau reticenți în a vota pentru un acord.

După ce Biden, aflat atunci la Hiroshima (a revenit în SUA după ce și-a scurtat turneul diplomatic în Asia-Pacific), a avut o dis­cuție de câteva ore cu negociatorii săi din Washington, directorul său de comunicare, Ben LaBolt, a ieșit cu o declarație mult diferită, care nu a mai folosit deloc cu­vântul „optimist“.

„Republicanii țin economia ostatică și ne împing spre faliment, ceea ce ne-ar putea costa milioane de locuri de muncă și ar putea arunca țara în recesiune după doi ani de creștere con­stantă a locurilor de muncă și a salariilor“, a spus LaBolt. „Republicanii“, a adăugat el, „reciclează o versiune aproape neschim­bată a propunerii lor bugetare extreme“, care ar duce inevitabil la tăieri de cheltu­ieli în educație, sănătate, protecție publică și ar anula planurile de a angaja mai mulți agenți pentru a-i vâna pe evazioniștii fiscali.

În schimb, ar prelungi scutirile fiscale adoptate în timpul președinției lui Donald Trump. LaBolt a adăugat că orice acord ar trebui să includă creșteri de impozite pentru bogați și corporații, nu doar tăieri de cheltuieli.

„Mai există o cale de a ajunge la un acord rezonabil și susținut de ambele partide, dacă republicanii se întorc la masa negocierilor cu bună-credință“, a declarat LaBolt. „Președintele Biden nu va accepta o listă de «priorități extreme MAGA» care ar lovi clasa de mijloc și pe cei mai nevo­iași americani și totodată ar încetini progresul economic“, a concluzionat LaBolt.

Borne

În 2021, când a devenit șefa Rezervei Federale (Fed) a Statelor Unite, Janet Yellen a declarat că susține abolirea plafonului datoriei.

  • FUNDAMENTUL. Potrivit Constituției americane, Congresul este cel care trebuie să autorizeze împrumuturile guvernului. În timpul Primului Război Mondial, Congresul a adoptat Legea celei de-a Doua Obligațiuni (1917), pentru a oferi Trezoreriei o mai mare flexibilitate în a se îndatora și a gestiona finanțele federale.
  • PÂNĂ ÎN PREZENT. Limita de datorie a început să ia forma actuală în 1939, când Congresul a consolidat diferite praguri stabilite pentru diferite tipuri de obligațiuni. La acea vreme, limita era stabilită la 45 de miliarde de dolari.

Acest articol a apărut în numărul 165 al revistei NewMoney

FOTO: Getty