Cum își consolidează afacerile pe piața de petrol și gaze cele mai mari companii globale din domeniul energiei

Comerțul face parte tot mai mult din vii­torul marilor companii petroliere ale lumii și aceasta se vede din conso­li­darea brațelor de trading ale acestora. Dintre toate însă, ambițiile gigan­ților pe­trolieri europeni în materie de trading par a fi cele mai mari.

În anii ’50, piața petrolului era controlată de așa-numitele „Șapte Surori“. Cele șapte companii occidentale controlau 85% din rezervele mondiale de țiței, precum și întregul proces de producție, de la puț până la pompă. Tot ele erau cele care stabileau prețurile și-și împărțeau pie­țele. Practic, comerțul cu petrol în afara acestui grup era imposibil. Până în anii ’70, când hegemonia acestora a fost pu­ter­nic zdruncinată de embargourile pe­troliere arabe, naționalizarea pro­ducției de petrol în Golful Persic și apa­riția gi­gan­ților de trading, precum Glencore, Vitol sau Trafigura. În mai puțin de un de­ceniu, traderii independenți controlau deja două cincimi din petrolul mondial, notează revista britanică The Economist.

Revenind în zilele noastre, lumea se află din nou într-un haos și nu numai din cauza celui mai recent conflict dintre Israel și Hamas, care are un potențial mare de escaladare. Războiul Rusiei în Ucra­ina, tensiunile geopolitice dintre Occident și China, precum și eforturile globale sporadice de a combate schimbările climatice, toate sunt factori ce ali­men­tează volatilitate în piețele de petrol.

Profiturile brute ale traderilor de măr­furi, care de obicei prosperă în vremuri tul­b­­uri, precum cele actuale, au crescut cu 60% în 2022, ajungând la 115 miliarde de do­lari, conform datelor firmei de consul­tanță Oliver Wyman. De data aceasta, câș­tigătorii nu mai sunt nou-veniți în joc, ci chiar descendenți ai celor „Șapte Surori“ și ai altor giganți ai petrolului.

Americanii, arabii și europenii

În general, companiile nu prea vorbesc despre zona comercială a afacerilor lor. Profi­turile traderilor lor sunt bine pitite în alte componente ale organizației, iar executivii evită să răspundă la întrebările care vi­zează partea comercială – ar risca să dez­vă­luie prea multe informații competitori­lor, spun ei. Din discuțiile cu analiști și spe­cialiști din industrie reiese însă că tra­­dingul presupune operațiuni mari și sofisticate, care cresc de la an la an ca mărime și complexitate.

În februarie, gigantul american ExxonMobil, care a abandonat comerțul la scară largă acum două decenii, a anunțat că se în­toarce în joc. Revin și giganții pe­tro­lieri ai statelor din Golf – Saudi Aramco, Abu Dhabi National Oil Company și Qatar­Ener­gy –, care își extind birourile de tran­zacționare pentru a ține pasul cu omologii lor americani. Dintre toți însă, ambițiile gi­ganților petrolieri europeni în materie de trading par a fi cele mai mari.

BP, Shell și TotalEnergies și-au extins pe modul silențios birourile de tranzacționare începând cu anii 2000, indică Jorge Léon, de la firma de consultanță Rystad Energy. Roadele încep să fie culese. Potrivit esti­mă­­rilor celor de la Bernstein, în prima ju­mătate a anului 2023, tranzacțiile operate de cele trei companii au generat un profit brut combinat de 20 miliarde de dolari, cu două treimi mai mult decât în aceeași pe­rioadă din 2019. Totodată, suma repre­zintă o cincime din veniturile brute totale, în creș­tere față de o șeptime din venituri, cât era acum patru ani. Oliver Wyman esti­mează că, la nivel global, numărul trade­rilor în cele mai mari firme de petrol din sectorul privat a crescut cu 46% între 2016 și 2022. Iar din acest procent, cea mai mare parte se datorează celor trei mari companii europene.

Spre exemplu, astăzi, BP are 3.000 de traderi la nivel mondial. Shell, la fel, are mii de traderi, iar cei de la TotalEner­gies, probabil în jur de 800. Mai sunt traderii in­de­pendenți (la fel de discreți), precum Tra­figura și Vitol, care au aproximativ 1.200 și, respectiv, 450 de traderi. Și nu este nici în­tâm­plător că șefa tradingului de la BP, Ca­rol Howle, este favorită pentru poziția de chief executive offi­cer (CEO) în locul lui Ber­nard Looney.

Cu conturile pline

Birourile de tran­zac­ționare ale giganților petrolieri vor continua să fie foarte ocupate ceva vreme, dat fiind că piețele energetice ale lumii sunt de­­­parte de a se fi liniștit. „Ne îndepărtăm de o lume a ciclurilor în materie de trading de mărfuri la o lume a vârfurilor de creș­tere“, afirmă Saad Rahim, de la Trafigura. Ei bine, o astfel de lume este visul oricărui trader.

Printre factorii care adâncesc volatilita­tea se numără evident intensificarea conflictelor geopolitice. Conflictul Israel-Ha­mas este doar cel mai recent exemplu. Răz­boiul din Ucraina a ajuns la mai bine de un an și opt luni de când se desfășoară. În pri­măvara lui 2022, când Rusia oprea gazul spre Vest, odată cu impunerea sancțiunilor din partea Uniunii Europene, cererea de gaz natural lichefiat (GNL) a crescut verti­ginos, spre fericirea birourilor de trading ale giganților europeni. Iar câștigurile au fost uluitoare – un total de 15 miliarde de do­lari din tranzacțiile cu GNL, anul trecut, re­prezentând aproximativ două cincimi din tot profitul, spun cei de la Bernstein.

Și ar putea fi doar începutul. Un raport recent al firmei de consultanță McKinsey modelează un scenariu care prevede apa­riția unor blocuri regionale de comerț pentru hidrocarburi. Resursele rusești circulă acum spre est, către China, India și Turcia. În același timp, China încearcă să atragă pro­ducătorii puternici din Golful Persic în detrimentul Statelor Unite și al aliaților aces­tora. Noua dinamică antrenează opor­tu­nități de arbitraj pentru traderi.

Un alt motiv care adâncește volatilitatea ține de schimbarea climatică. Creșterea tem­peraturilor, a nivelurilor mării și vremea extremă vor perturba apro­vi­zionarea cu combustibili fosili. În 2021, o răcire bruscă în Texas a afectat aproape 40% din pro­duc­ția de petrol din America timp de două săp­tămâni. Și cam 30% din re­zervele de petrol și gaze din lume se află sub inci­dența unui risc ridicat de perturbare cli­matică, conform predic­ții­lor firmei de consultanță pe riscuri Verisk Maplecroft.

Tot legat de lupta împotriva schimbă­ri­lor climatice este întregul proces de tran­zi­ție energetică. Pe termen lung, un sistem energetic mai ecologic va fi, cel mai probabil, mai puțin volatil decât cel actual, bazat pe combustibili fosili. Va fi mai bine distribuit și, prin urmare, mai puțin concentrat în mâinile câtorva producători-cheie si­tuați în zone instabile ale lumii.

Numai că drumul de la starea actuală la un viitor mai prietenos cu mediul rămâne incert. Companiile petroli­ere, mai ales cele din Europa, sunt presate de guverne și chiar de acționari să mizeze tot mai puțin pe combustibilii fosili. Potrivit Rystad Ener­gy, investițiile globale în pro­ducția de petrol și gaze vor ajunge la 540 de miliarde de dolari în acest an, în scă­dere cu 35% față de vârful atins în 2014. În același timp, cere­rea de petrol continuă să crească. „Acest lucru creează presiune în sistem“, apreciază Roland Rechtsteiner, de la McKinsey.

Traderii viitorului

Contextul anticipat va crea oportunități pentru traderi și nu doar în domeniul petrolului. Recht­stei­ner subliniază că și investițiile masive în energii regenerabile fără o creștere si­mul­tană a capacității de distribuție pro­voacă, de asemenea, blocaje.

În Marea Bri­tanie, Italia și Spania, capa­cități de pro­ducție de peste 150 de giga­wați de energie eoliană și so­lară, echivalen­tul a 83% din ca­pacitatea totală existentă de energii regenerabile din cele trei țări, nu pot fi conectate, deoarece rețelele acestora nu le pot gestiona, indică firma de cer­cetare Bloombergnef. Traderii nu pot construi rețele, dar pot ajuta la dis­tri­buție, con­tribu­ind la canalizarea resur­selor către cea mai profitabilă utilizare.

Cei trei giganți petrolieri europeni se orientează semnificativ dinspre combustibilii fosili spre energia electrică și certificate de carbon, precum și gaz natural, con­si­derat esențial pentru tranziția energetică. Anul trecut au avut de două ori mai mulți traderi care au efectuat astfel de tranzacții decât în 2016.

Alte mărfuri „verzi“ ar putea ieși la tran­zac­ționare în curând. David Knipe, fost di­rector de trading la BP, acum la firma de con­sultanță Bain, estimează că unele dintre marile companii vor începe să tran­zac­ționeze litiu, metal folosit în producția de baterii. Și dacă economia hidrogenului prinde viață, așa cum speră mulți giganți petrolieri, vor avea nu doar ceva nou de produs, ci și ceva nou de tranzacționat.

Cartelul

O istorie scurtă a celor „Șapte Surori“.

• ȘAPTE. Cele „Șapte Surori“ au pus bazele celui mai puternic cartel al „aurului negru“ – Royal Dutch-Shell, Exxon (Standard Oil din New Jersey), Anglo-Persian Company (devenit apoi Anglo-Iranian Oil, ulterior British Petroleum), Standard Oil din California (Socal), Gulf Oil, Texaco, Socony (devenit Mobil Oil).
• „BIG OIL“. Cele șapte companii formează astăzi așa-numitul „Big Oil“, o sintagmă care pune în evidență puterea lor economică și influența asupra politicii. Sintagma este adesea asociată cu lobbyul combustibililor fosili. Din „Big Oil“ fac parte ExxonMobil, Chevron, BP, Shell, Eni și TotalEnergies. ConocoPhillips este și ea adesea inclusă.

Acest articol a apărut în numărul 175 al revistei NewMoney

FOTO: Getty