Cum încearcă BNR să mențină stabil cursul leului, pentru a nu pune gaz pe focul inflației și al deficitului de cont curent

Situația economică extrem de compli­cată cu care se confruntă lumea creează o serie de riscuri suplimentare pentru România, care a pornit la drum cu o se­rie de handicapuri ce i-ar putea afecta semnificativ traiectoria, în special în vre­muri tulburi.

Creșterea accelerată a dobânzilor la lei, semnificativ mai rapidă decât cea a do­bân­zilor la valută, a determinat inversa­rea unui fenomen atent monitorizat de Banca Națională a României (BNR) în ul­ti­mul deceniu, după criza din 2008-2009: evoluția creditelor în valută.

Dacă în iulie-august volumul creditelor noi în lei a consemnat creșteri modeste față de 2021, propulsate în special de împrumuturile ipotecare, septembrie a adus a doua scădere din acest an, de 11,8% față de ace­eași lună a anului trecut, potrivit datelor Băncii Naționale a Ro­mâniei.

Încetinirea creditării în lei are loc după o lungă perioadă de creștere susținută. În martie, spre exemplu, volumul credite­lor noi accesate de companii și populație s-a ridicat la aproape zece miliarde de lei, aproape dublu față de media lunară din 2019.

De cealaltă parte, creditarea în valută s-a bucurat de o perioadă de boom, în spe­cial datorită componentei corporate. Volumul creditelor noi în euro a urcat la echivalentul a 818,9 milioane de lei (165,4 milioane de euro) în septembrie, nivel ne­maiîntâlnit din 2010, sumă din care companiile au accesat peste 97%. Drept urmare, ponderea creditului în lei în totalul creditului neguvernamental a scă­zut de la 71,8% în august la 70,6% în sep­tembrie. Această tendință s-a păstrat și la nivelul lunii octombrie, potrivit datelor preli­mi­nare pu­bli­cate de banca centrală. Ponde­rea creditului în monedă națională a scă­zut la 70,3%, după ce soldul creditelor în lei a scăzut față de luna precedentă, în vreme ce credi­tele în valută au consemnat o creștere de 0,9% (creștere exprimată în echivalent lei).

De ce contează

După criza din 2008-2009, BNR a început să fie foarte atentă și să ia măsuri de temperare a creditării în va­lută. Scopul acestora a fost de a preveni potențiale intrări în incapacitate de plată a debitorilor din cauza unor șocuri valutare, cum au fost cele din acea perioadă, când situația macroeconomică a dus la o depreciere semnificativă a monedei națio­nale în raport cu euro. De atunci, BNR a înăsprit condițiile de accesare a creditelor în valută, în special pentru persoanele fi­zice. Companiile însă, în special cele care reali­zează comerț exterior și au acces la va­­lută, pot accesa mai ușor un credit în euro.

Principalul motiv care a determinat migrarea firmelor către credite în valută îl re­­prezintă evoluția dobânzilor, mai concret a diferențialului de dobândă. Acesta este explicat de ritmul inegal în care a fost re­simțită inflația la nivel european și, implicit, a dinamicii cu care băncile centrale au răspuns.

Europa Centrală și de Est (ECE) a fost lo­­vită mai repede și mai puternic de creș­te­rea prețurilor decât Zona Euro, for­țând băncile din regiune să ia măsuri ra­pide de înăsprire a politicii monetare, respectiv de majorare a dobânzilor.

Rate ale inflației de 15%-20% au forțat băncile centrale din regiune să răspundă cu majorări pe măsură ale ratelor dobânzii de politică mo­netară, iar acestea au dus do­bânzile „din piață“ (ROBOR și echivalentele sale din Polonia, Cehia și Ungaria) la niveluri de 7-8%, chiar la 16%, în cazul BUBOR, indicatorul din Ungaria.

De cea­laltă parte, EURIBOR la trei luni este sub 2%, în contextul în care Banca Centrală Eu­­ro­peană (BCE) a răspuns cu pași mai mici unei in­flații care a depășit to­tuși pragul de 10% în octombrie, strategie criticată de mulți ana­liști.

Regiunea – în special România – are însă un dezavantaj semnificativ. Fiind economii mai mici, percepute de investitorii străini mai puțin reziliente decât vecinii din Zona Euro, țările din ECE sunt puternic influen­țate de nivelul cursului de schimb. Acesta poate fi folosit pentru a da economiei un boost de competitivitate, atunci când scade față de euro sau dolar, dar, pentru popu­lație și mai ales pentru inflație, lovitura se poate dovedi prea puternică.

În România, stabilitatea cursului este considerată esențială de către conducerea Băncii Naționale. În principal din cauza de­ficitului de cont curent foarte ridicat, cauzat de importurile foarte mari de bunuri din afară. „Atât ne mai trebuia, ca la majorarea de amploare a prețurilor la energie, care s-au dus în toate costurile, să mai vină și cursul de schimb cu influențe infla­țio­niste“, spunea guvernatorul Băncii Na­țio­nale a României, Mugur Isărescu, la jumătatea lunii noiembrie, cu ocazia prezentării noului raport asupra inflației.

De ce nu se putea altfel?

Tot atunci, Isărescu a admis că BNR și-a asumat misiunea de a ține strâns de lei, încă de la înce­putul pandemiei, pentru că România se con­frunta deja cu un deficit de cont curent foarte mare, fiind și în procedură de deficit bugetar excesiv. Situația s-a înrăutățit însă semnificativ de atunci pentru toată regiunea, în special pentru România. Deficitul de cont curent din primele nouă luni ale anului a fost de 20,2 miliarde de euro, cu 60% peste nivelul din aceeași perioadă a anului precedent. „Scenariul nostru curent plasează deficitul de cont curent la 9,3% din PIB în acest an“, notează Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank, într-o notă transmisă investitorilor.

Exportăm materii prime și importăm pro­­duse procesate, dar cu o valoare adău­gată mai mare. Și criza energetică a avut un impact mare, scumpind importurile Ro­mâniei. Dumitru punctează însă că atrage­rea fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) ar trebui să îm­bu­nătățească structura de finanțare a de­ficitului de cont curent.

Nivelul cursului de schimb depinde de ce­rere și ofertă. Când importurile de bu­nuri și servicii sunt semnificativ mai mari decât exporturile, deficitul trebuie finanțat din alte „intrări“ de valută. Acestea pot fi in­­vestițiile străine directe sau fondurile eu­ro­pene, surse „pozitive“, dar și împrumuturile în euro sau dolari ale statului, surse considerate însă mai puțin benefice, deoa­rece duc la creșterea datoriei publice și a vulnerabilității României.

Întrebarea pe care și-o pun mulți analiști și investitori este cât va mai putea BNR să țină cursul la nivelul actual. În criza din urmă cu un deceniu, resursele băncii centrale au fost limitate, astfel că România a suferit un șoc valutar.

Experții străini au avertizat încă de anul trecut că riscurile con­tinuă să fie mari. O analiză a băncii de in­­vestiții Nomura arăta că România se nu­mără printre statele emer­gente care s-ar putea confrunta cu o criză valutară.

Pentru a cuantifica acest risc, econo­miștii japonezi au luat în considerare indicatori precum datoria externă ca procent din PIB, raportul dintre rezervele valutare și importuri, precum și evoluția indicilor bur­sieri. „Damocles, modelul nostru de aver­­tizare timpurie a crizelor cursului de schimb din piețele emergente, poate fi un instrument util pentru a avertiza asupra posibilelor declanșatoare, oferind un prim semnal de alarmă“, notau specialiștii Nomura în raportul amintit.

Ori de câte ori indicele Damocles depă­șește 100 de puncte, acesta este interpretat ca un avertisment că țara în cauză este vulnerabilă la o criză a cursului valutar în următoarele 12 luni. În cazul României, indicele a fost de 115 puncte. Iar de atunci, lucrurile au evoluat într-o direcție pericu­loasă.

Efecte de criză

Soldul creditului neguver­namental acordat de insti­tu­­țiile de credit din România a scăzut în luna octombrie a acestui an cu 0,3% față de septembrie 2022, până la nivelul de 363,6 miliarde de lei.

• CREDITE. Creditul în lei, cu o pondere de 70,3% în volumul total al creditului neguvernamental, s-a dimi­nuat cu 0,8% în octombrie, în vreme ce creditul în valută (exprimat în lei) a crescut cu 0,9% (1,6%, în cazul expri­mării indicatorului în euro). Comparativ cu aceeași peri­oadă a anului 2021, creditul neguvernamental a înregistrat o creștere cu 14,7%, pe seama majorării cu 12,4% a componentei în lei și cu 20,7% a componentei în valută exprimată în lei (21,6%, în cazul exprimării indicatorului în euro).
• DEPOZITE. Depozitele bancare au scăzut în luna octombrie a acestui an cu 0,2% față de luna anterioară, pe fondul scă­derii depozite­lor deținute de companii și a depozitelor în valută, până la nivelul de 490,8 mi­liarde de lei, iar față de ace­eași perioadă a anului anterior s-au majorat cu 7,1%. Depozitele în lei deținute de companii au scăzut cu 2,4% față de luna prece­dentă, iar cele în valută – s-au micșorat cu aproximativ 1%, po­trivit datelor centralizate de Banca Națională a României.

Acest articol a apărut în numărul 153 al revistei NewMoney

FOTO: Getty