Cum funcționează businessul care are ca scop umplerea sticlelor românilor cu bere și se dezvoltă inclusiv în franciză
Piața berii artizanale este de ceva timp în ușoară creștere, fapt ce impulsionează și segmentele de vânzări și distribuție ale acesteia. Dar cine pariază totul pe bere?
„Băiete, două mari!“ Dar nu două halbe, ci două PET-uri. Asta poți să comanzi la stația Rombeer, un fel de „peco“ pentru berea artizanală, business pe care pariază încă din 2016 Igor Leșan (42 de ani), un antreprenor originar din Basarabia cu studiile făcute la Cluj-Napoca. De opt ani și-a concentrat afacerile pe vânzarea de bere artizanală, la PET, pe care o îmbuteliază direct în fața clientului din butoaiele primite de la producători. E un business în care a crezut și pe care acum îl dezvoltă prin franciză. Însă afacerea are în spate mai multe povești, marcate mai degrabă de eșecuri decât de reușite.
PRIMII PAȘI. Igor Leșan este absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde între 2000 și 2004 a urmat cursurile Facultății de Științe Politice, cu specializarea Administrație Publică. Ține să precizeze că în perioada studiilor l-a avut profesor la drept constituțional pe actualul primar al municipiului de pe Someș, Emil Boc. A lucrat atât în timpul studiilor, cât și după absolvirea facultății, ocupând diverse poziții, dar s-a gândit mereu la antreprenoriat.
„Voiam să-mi deschid afacere în Cluj-Napoca, însă Clujul nu-ți oferea atunci foarte multe oportunități. Ideea era să fac o pescărie“, mărturisește Igor Leșan. Spune că avea mai multe cunoștințe care aveau lacuri, însă a început cu un import de 400 de kilograme de pește din Republica Modova. În final, totul s-a încheiat cu un eșec, pentru că a vândut doar 100 de kilograme de pește, iar 300 de kilograme le-a aruncat.
Așa că s-a gândit că ar putea avea mai multe oportunități de afaceri la București, unde a și decis să se mute. A depus peste 60 de CV-uri la firme și instituții, cu gândul de a obține un loc de muncă unde să aplice cunoștințele învățate la facultate. Nu a primit nicio ofertă și a decis să deschidă o vinărie în interiorul magazinului Carrefour Colentina. „Am împrumutat 500 de euro, am plătit prima chirie, am luat marfă și am început să vând vin. În primele șase luni aveam deja șase magazine“, spune antreprenorul. Toate erau deschise în spații din interiorul magazinelor retailerului francez. Visul frumos a durat aproape doi ani. Timp de un an, afacerea a crescut, după care au început greșelile și, așa cum a crescut, așa s-a și prăbușit. Și s-a întâmplat în decurs de doar șase luni.
După vin a început un alt business, cu odorizante auto. „În 9 august 2012 am ieșit pe piață, iar în 25 august aveam contracte cu 120 de spălătorii“, își amintește Igor Leșan. Însă nici aici nu a avut noroc, pentru că partenerii de afaceri nu erau dintre cei mai serioși, fapt pentru care s-a gândit să se întoarcă la vin, astfel că, în 2014, a deschis o cramă.
BEREA (DE) DUPĂ VIN. Tot în 2014 a descoperit berea artizanală. „Era un târg pe Kiseleff. Și am văzut un cort. Erau cei de la Zăganu. Am vorbit cu ei și le-am propus să îmbuteliez bere de la ei“, povestește antreprenorul. Nu avea însă o stație profesională de îmbuteliere, astfel că, „din trei butoaie, unul l-am aruncat“. A renunțat pentru un moment la îmbutelierea berii din butoi, iar după un an a intrat în discuții cu o companie din Rusia care deținea tehnologia de care el avea nevoie.
În 2016, Leșan a reușit să aducă din Rusia un sistem mai performant de îmbuteliere, care nu făcea spumă, și a ieșit pe piață cu Rombeer, la acea vreme un proiect-pilot într-un spațiu din cartierul Tei, cu doi robineți și două tipuri de bere, Zăganu blondă și Zăganu brună. Investiția inițială a fost de 50.000 de euro. Afacerea a început să meargă, iar Leșan s-a gândit să extindă businessul. Și asta, pentru că a considerat că există potențial de creștere. „România este printre primii zece în lume la consumul de bere. Noi consumăm anual 82 de kilograme de pâine și 96 de litri de bere per capita“, spune el, râzând.
Au urmat alte două stații, în Pantelimon și în Militari, cu 27, respectiv 31 de robineți, care sunt conectați la keguri (butoaie speciale din inox în care este transportată berea de la producător) aflate într-o cameră cu temperatură controlată. S-a orientat către o creștere mai rapidă și a început să vândă francize. „O franciză costă între 40.000 și 60.000 de euro cu tot cu amenajare, echipamente și marketing“, detaliază Igor Leșan, precizând că un astfel de magazin poate ajunge la maturitate după 12 luni, perioadă după care poate avea un profit între 3.000 și 5.000 de euro pe lună. Magazinele pe care le operează direct au avut anul trecut venituri de circa 400.000 de euro, în timp ce toate locațiile francizate de el au avut o cifră de afaceri cumulată de circa două milioane de euro.
Leșan menționează că, într-un astfel de business, este foarte important locul în care este deschis magazinul. El vizează spații care se află în cartiere, în zone aglomerate. „Noi ne adresăm consumului casnic. Este foarte bine ca magazinul să se afle lângă brutării, așa încât omul să cumpere o pâine și apoi bere și să meargă acasă“, explică antreprenorul.
Tot el avertizează că, în urma experienței dobândite, a constatat că spațiul în care este deschisă stația de îmbuteliere a berii nu trebuie să aibă scări. „O treaptă îți ia cam 10% din trafic. Ai cinci trepte, 50% din trafic s-a dus. Dacă te aventurezi să ai 10-15 trepte, poți să o închizi înainte să o deschizi“, detaliază el. Acum, Leșan lucrează la educarea consumatorului, dar și la atragerea în business a cât mai multor francizați, pentru că setea românilor încă e destul de mare.
Foto: Laszlo Raduly