Cum caută fonduri statele lumii pentru salvarea culturii și a infrastructurii artistice

În SUA, Federal Reserve (FED) a alocat 245 de miliarde de dolari pentru ajuto­rarea băncilor, iar Europa a conceput un fond de salvare de peste 850 de miliarde de dolari. Întreaga suflare culturală speră să se găsească bani și pentru salvarea infrastructurii artistice a lumii.

La jumătatea lunii septembrie, festivalul de muzică și dans Caprices de la Crans-Mon­tana (Elveția) s-a organizat, în sfârșit, după o amânare de cinci luni din cauza pan­demiei (cum s-a întâmplat cu mai toate festivalurile de muzică electronică din Europa, lăsând în suferință milioane de fani, deja cu bilete mulți dintre ei).

Castelele și restaurantele din Crans-Mon­tana depind mult de Caprices. În mod normal, evenimentul atrăgea în aprilie cam 6.000 de fani, umplând pentru aceste afa­ceri pauza dintre sezonul de schi și înce­pu­tul sezonului de golf sau al pasionaților de ciclism montan.

Când festivalul a fost amânat, autorită­țile locale s-au gândit cum să-l reconfigu­reze pentru a respecta măsurile sanitare – a fost limitată audiența la 1.000 de fani, îm­părțiți în trei zone. În august, organizatorii au obținut OK-ul pentru acest plan. Ba chiar au primit subvenții de la stat de peste 110.000 de dolari.

Ajutorul statului este cât se poate de fi­resc, cu sau fără pandemie. În Europa, acolo unde există cultură, există și implicarea statului, comentează publicația britanică The Economist. Dintotdeauna, orchestrele și muzeele au depins de bani publici, nu pri­vați. De cele mai multe ori, teatrele și fes­tivalurile de artă sunt de stat sau sub tutela municipalităților. Acum însă, nimic nu mai e previzibil pentru acest sector – chiar înainte ca Germania și Franța să anunțe noi lockdownuri, expozițiile și evenimentele live, care luaseră în vară o mică gură de oxigen, s-au închis din nou sau și-au limitat considerabil accesul.

Pierderi & reacții

Printre cele mai afec­tate a fost Franța, unde veniturile din cul­tură vor scădea cu 25% anul acesta, în timp ce declinul produsului intern brut (PIB) este estimat la 8,7%. Germania preco­ni­zează o contracție a PIB cu 5,8%, iar a ve­niturilor din cultură – între 13 și 23%. Gu­vernele au răspuns cu fonduri de ur­gență menite să țină pe linia de plutire artele și cultura, ceea ce a dus la o depen­dență și mai mare a acestora de stat.

Să luăm exemplul Germaniei. Ani la rând, guvernul a făcut presiuni asupra ins­tituțiilor culturale să se privatizeze, dar re­zultatele au fost modeste. Acum, corona­criza le-a împins fix în sensul opus. În iu­nie, guvernul federal anunța programul de un miliard de euro „Restart cultura“, din care 250 de milioane de euro au fost alocate pentru a susține instituțiile private pre­cum cinematografele și teatrele (au func­ționat cu foarte puțini spectatori, din motive de distanțare), alte 50 de milioane de euro au mers către diverse fonduri artistice, iar 20 de milioane de euro – pentru sectorul dansurilor.

Mai mult, bugetul Ministerului Culturii pentru 2021 va crește cu 120 de milioane de euro (o creștere de 6,6%). Efortul nu este doar la nivel federal. Landul Renania de Nord-Westfalia a creat un fond cultural contextual (pentru ameliorarea efectelor pandemiei) de 80 de milioane de euro, mai consistent decât bugetul anual normal alocat culturii.

Intervenția autorităților franceze este și mai substanțială – undeva la cinci miliarde de euro până la finalul anului 2021. În jur de 950 de milioane de euro urmează să sus­țină o instituție franceză specială, care-i cuprinde pe artiștii și pe tehnicienii part-time indispensabili în majoritatea spectacolelor. În fine, alte miliarde de euro sunt bu­getate pentru creditarea stabilimentelor culturale sau pentru finanțarea unor pro­iecte care nu pot fi suspendate.

În Olanda, instituțiile culturale au tot re­dus personalul în ultimele decenii, în timp ce guvernele liberale le-au oferit stimulente fiscale freelancerilor. Cam jumătate din sectorul cultural olandez este antrepre­norial, spre deosebire de o treime în Germania, de pildă.

Când a lovit pandemia, s-a văzut dife­rența – în timp ce guvernul olandez a garantat plata a 80% din salariile angaja­ților trimiși în concediu, freelancerii au câștigat doar 1.050 de euro pe lună. Companiile de teatru și orchestrele au dat faliment, iar mi­nunate săli de concerte au rămas fără chi­riași. Pentru a compensa, partidul de centru-stânga aflat la guvernare a adoptat două pachete dedicate culturii, în valoare de 700 de milioane de euro, practic du­blând bugetul Ministerului Culturii.

Motor, nu lux

Nu toate reacțiile la pan­demie au fost defensive. Partidul De­mo­cratic Italian (tot de centru-stânga), ajuns la putere, a revitalizat o schemă me­nită să scoată muzeele de sub tutela cen­trală. L-a convins pe Eike Schmidt, directo­rul german al Galeriilor Uffizi din Florența, să rămână, deși acesta intenționa să revină la Viena. Când pandemia a lovit, muzeul s-a redeschis după câteva luni, redistribuind opere de artă și, implicit, vizitatori către muzee mai mici din regiunea Toscanei. Veniturile din bilete au revenit la 90% din normal. Pentru Schmidt, momentul a fost o oportunitate de a răspândi cultura și de a vira de la turismul uriaș care a inva­dat metropolele europene, transformate parcă „într-un soi de parcuri tematice“, în propria formulare.

Cultura e prea importantă pentru a fi lă­sată să moară. Artele, industria de diver­tisment nu sunt un lux, ba sunt chiar unul dintre motoarele inovației și creșterii economice, comentează și americanii de la USA Today.

Pandemia a decimat artele și cultura și în SUA, tăind la jumătate numărul locurilor de muncă în rândul muzicienilor și al artiș­tilor, o treime din tot sectorul creativ, po­tri­vit cifrelor livrate de Brookings Institution. Din aprilie până în iulie, au dispărut cam 2,7 milioane de locuri de muncă, iar pierderile s-au cifrat la 150 de miliarde de dolari. Peste 100.000 de teatre, galerii, săli de concerte și alte spații artistice au fost în­chise deja și multe altele vor fi nevoite să o facă până când criza va lua sfârșit.

Pentru salvarea infrastructurii culturale, în SUA pot fi mobilizate sume importante via fundații filantropice, companii care au programe de caritate, organizații naționale artistice, grupuri de dezvoltare economică și autorități locale, evident. Spre exemplu, în New Jersey, fondul de sprijin al artei și cul­turii, patronat chiar de prima doamnă a SUA, a ridicat recent 1,6 milioane de dolari.

Mai mult, pot fi create platforme și portaluri online pentru a permite afacerilor și diverselor organizații să angajeze artiști locali. Iar autoritățile locale pot mobiliza echipe de designeri, artiști, arhitecți pentru a revitaliza spațiile publice, mai no­tează USA Today.

Cu sau fără pandemie, rolul statului în cultură a fost dintotdeauna decisiv în Europa. E greu să-ți imaginezi sponsori pri­vați conservând spectaculoasa și imensa moștenire arhitecturală. Orchestrele pierd bani oriunde în lume. Sponsorizările pe care le primesc cele americane sunt par­țial subvenționate de stat (fiind deductibile fiscal). La fel cum nici festivaluri de teatru de calibru – precum cele de la Avig­non, Montreux sau Salzburg – nu ar fi posibile fără subvenții de stat.

Cine, ce, cât

Pe lângă industria turismului, cultura și in­dustriile creative au fost cel mai sever lovite de coronacriză.

• PIB CULTURAL. În SUA, cam 0,7% din PIB este direcționat către servicii culturale, re­creaționale și religie. În Franța și în Germa­nia, procentul din PIB ajunge la 2,3%. Unga­ria, care în timpul premierului Viktor Orbán a devenit a doua țară europeană ca procent din PIB alocat culturii (2,7%), a decis un fond de susținere de 14,5 milioane de euro pentru mici concerte rock, transmise live fanilor.
• DIGITALIZARE. Tehnologiile emergente – realități virtuale și augmentate – și o masivă digitalizare pot crea noi forme de experiență culturală și de diseminare, dublate de noi modele de business cultural.

Acest articol a aparut în numărul 103 al revistei NewMoney

FOTO: Getty