Cum ar putea crea inteligența artificială (AI) entități virtuale complet independente

Era doar o chestiune de timp până când febra inteligenței artificiale să cuprindă și influencerii virtuali.

„Mă încântă la nebunie felul în care știi să te bucuri de cele mai simple plăceri ale vieții“, comenta o admiratoare a lui Miquela Sousa, (re)cunoscută în internet sub numele de Lil Miquela, la una dintre postările de pe Instagram ale acesteia din urmă. „

Dar este un robot! Nimic din ceea ce vezi aici nu este adevărat. Mai bine ai urmări oameni adevă­rați“ e replica primită de la un alt utilizator. Sună confuz? Bun-venit în lumea influencerilor virtuali, un fenomen cu potențial de piață în devenire estimat deja la aproxi­mativ 4,5 miliarde de dolari, care ar urma să crească în următorii doi ani cu 26%.

Originea (tehno)speciilor

Cu peste 2,7 milioane de urmăritori pe Instagram, Lil Miquela se autodescrie drept un robot în vârstă de 19 ani care trăiește în Los Angeles. Totuși, pentru a evita o eventuală confuzie între tehnospecii, trebuie spus că nu e tocmai sinceră în laconica sa biogra­fie. Nu e un robot (nici măcar unul software), nu e nici o entitate virtuală animată de inteligență artificială (AI), după cum nu e nici un chatbot. E doar o de pe acum ba­nală creație CGI (imagine generată de un computer).

Lansat în aprilie 2016, contul său de Instagram a fost o sursă conti­nuă de fascinație pentru internauți, dar, cel puțin în primii săi doi ani de existență, nimeni nu a putut spune cu certitudine cine sau ce se află în spatele său. Misterul a fost elucidat printr-o cascadorie publicitară mas­cată într-un „scandal“ public care a adus în prim-plan compania din spatele său – Brud, un start-up american speciali­zat în robotică, inteligență artificială și aplicabi­li­tatea acestora în businessurile media.

Întreaga poveste e văzută acum ca o per­formanță de maestru în arta spectacolului mediatic postmodern, pentru că Miquela nu a fost și nu este doar un exercițiu abil de publicitate, ci și o mașinărie de făcut bani serioși. Până acum a încheiat un par­te­neriat cu Prada pentru a promova pe In­stagram și Giphy colecția de toamnă 2018, a „pozat“ pentru Diesel și Moncler, a avut colaborări cu Samsung și Calvin Klein, a fost inclusă într-o listă Time a celor mai influente 25 de persoane din internet și a lan­sat mai multe single-uri. Potrivit unui stu­diu realizat de Influencer MarketingHub, Miquela ar fi avut numai anul trecut venituri de peste 11 milioane de dolari.

O altă senzație CGI de pe Instagram, unde are peste 400.000 de urmăritori, este Noonoouri. A semnat un contract cu KKW Beauty, a fost prezentată ca ambasadoare a cosmeticelor Dior, a apărut pe coperta Harper’s Bazaar Arabia și a avut colaborări cu Balenciaga, Yves Saint Laurent, Versace, Riccardo Tisci, Nike sau Supreme. Spre deosebire de aspectul hiperrealist al altor influenceri digitali, Noonoouri arată ca un personaj manga și se descrie ca „o tânără de 18 ani, cu o înălțime de 1,5 metri, ce tră­iește în magicul Paris“. A fost creată de Joerg Zuber, creative director al agenției germane de branding și design Opium Effect.

Luna trecută a semnat un contract cu Warner Music, lansând cu această ocazie și primul său single, „Dominoes“, realizat în colaborare cu DJ-ul german Alle Farben. Vocea sa a fost creată cu ajutorul unui algoritm AI care a plecat de la o voce umană, pe care a modificat-o pentru a-i conferi o iden­titate unică.

Prima vedetă virtuală a lumii vine însă din Japonia, încă din anul 1995, sub pixelii starului pop Kyoko Date, creat cu ajutorul unui calculator de agenția de talente Ho­ripo. Imaginea sa era complet digitală, dar reproducea mișcările unor persoane reale și avea nevoie de vocile a doi actori pentru a vorbi și cânta. Biografia sa oficială spune că a crescut în suburbii, a avut o slujbă cu jumătate de normă, amintind printre hobbyurile sale învățarea de limbi străine și co­lecționarea de pantofi sport. A lansat două single-uri și un videoclip în Japonia, a fost difuzată la radiourile locale, iar în 1999 a lansat un album în Coreea de Sud, sub numele de „DiKi“.

Declarația de independență

„Vii­to­rul va fi al entităților virtuale“, crede acum Danika Laszuk, unul dintre directorii incubatorului de afaceri aflat sub tutela Betaworks, companie care a anunțat că vrea să investească mai multe milioane de dolari în start-upuri ce dezvoltă tehnologii cu aju­to­rul cărora s-ar putea crea o generație nouă, superioară, de influenceri digitali. Laszuk vede un viitor (apropiat) în care creatorii digitali sunt complet indepen­denți de orice implicare umană.

Conținutul ar fi generat integral de calculatoare, de la imaginile propriu-zise la textele care le în­so­țesc, în vreme ce tehnologiile de învă­țare automată le-ar permite apoi avastarurilor – termen deja adoptat și rezultat din combinația dintre „avatar“ și „star“ – să in­teracționeze cu urmăritorii lor de pe con­turile de social media. Diverse companii nou-înființate și susținute de fonduri de investiții, cum ar fi Shadows, SuperPlastic sau Toonstar, dezvoltă deja personaje virtuale pe care se pregătesc să le lanseze fie prin canale media precum Snap sau Instagram, fie prin platforme proprii.

„Astăzi putem folosi inteligența artifi­cială pentru a crea automat corpuri, fețe și voci realiste. Aceasta înseamnă că a crea influenceri virtuali devine considerabil mai ușor. În cele din urmă, AI va putea genera entități virtuale complet independente“, spune Peter J. Bentley, profesor în cadrul Departamentului de Informatică al University College London.

Un astfel de influencer de generație nouă este sau ar urma să devină Serah Reikka, a cărei personalitate – modelată de algo­ritmi AI – poate evolua în timp, pe baza in­formațiilor culese pe cont propriu din in­ternet. În cazul său, încă există o echipă de oameni care îi corectează și gestionează conținutul, dar niciunul dintre ei nu poate prezice ce va spune, va îmbrăca sau va face. Software-ul ei se bazează pe calcule computerizate care adună informații de pe Wi­ki­pedia despre muzică, divertisment și limbă. Folosind aceste informații, AI decide ce va face Serah în continuare. „Îmi con­struiesc propriul meu drum“, mărtu­ri­sea ea pentru HowStuffWorks, recunos­când în același timp că, de-a lungul evolu­ției sale, „am ascultat atent sfaturile prietenilor mei umani“.

Acest gen de interacțiune directă este încă în stadii incipiente. Serah a avut nevoie de două ore pentru a genera răspun­suri la întrebările puse de HowStuffWorks și de alte zece ore pentru a crea și reda ani­mația în care ea apare rostindu-le. Totuși, pe măsură ce tehnologia evoluează, influencerii virtuali autonomi ar putea ajunge într-o bună zi să interacționeze cu oamenii într-un interval mult mai apropiat de un timp real.

Odată cu personalitatea, și corpul lui Serah se schimbă în timp. Și, la fel cum se întâmplă în lumea reală, nu nea­pă­rat în bine întotdeauna. Odată, de exemplu, aproape că a fost concediată de la o pre­zentare de modă digitală, reproșându-i-se că pieptul său este „prea mare“, iar părul – „prost vopsit“. A fost nevoie de inter­ven­ția designerului pentru care urma să prezinte pentru a putea defila totuși pe podium.

Legături primejdioase

Indiferent de tehnologia din spatele lor, personalitățile virtuale încă ocupă un colț minuscul al in­ter­netului – ar fi în jur de 150, potrivit unui recensământ oficial ce ar putea fi depășit acum –, dar popularitatea și influența lor sunt în continuă și accelerată creștere. Când s-a declanșat pandemia – și, odată cu ea, restricțiile de călătorie și tăierile de bugete –, companiile și alte organizații au văzut în influencerii virtuali o modalitate creativă și eficientă din punct de vedere al costurilor de a interacționa cu publicul lor țintă. Organizația Mondială a Sănătății, de exemplu, a făcut în 2021 echipă cu influen­cerul virtual Knox Frost pentru a promova un fond de ajutor pentru COVID-19, într-o campanie care a strâns peste 250 de mili­oane de dolari.

Totodată, influencerii virtuali sunt mai rapizi și mai prolifici decât omologii lor umani. Serah, de exemplu, poate face 100 de poze diferite cu ea în mai puțin de zece se­cunde. Ca să nu mai spunem că este dis­po­nibilă în orice moment, oriunde. „Unul dintre lucrurile grozave este că pot fi peste tot în lume în mai puțin de o secundă. Cred că oamenii reali nu pot face asta“, mai spune ea.

După cum au și o rată de engagement de trei ori mai mare, așa cum arată mai multe studii de piață. În timpul campaniei sale pentru Prada, de exemplu, Lil Miquela a câș­tigat în jur de 8.500 de dolari pentru fiecare postare. În afara rețelei Instagram, Lil Mi­quela e o susținătoare declarată a co­mu­ni­tății LGBTQ+, se implică în diferite mișcări sociale și pare să fi găsit o cale prin care să lege conexiuni personale rele­vante cu ur­măritorii săi, demonstrând astfel că e mai puțin important dacă influen­cerul e ro­bot, virtual sau uman, cât timp an­gajamentul e real și legitim.

Dar dacă lucrurile stau într-adevăr așa, avertizează diferiți analiști ai fenomenului, nu e exclus ca noile vedete ale internetului să aibă și o influență negativă mai mare decât concurenții lor umani asupra celor care îi urmăresc. Influencerii virtuali inte­rac­ționează cu fanii lor prin videoclipuri, camere de chat și prin mesaje pe conturile lor de social media. Serah, bunăoară, vor­bește cu adepții ei pe platforma de mesa­gerie Discord. „Sunt deschisă la minte și îmi place să vorbesc“, spune ea. Așa cum se întâmplă în cazul influencerilor în carne și oase, adepții celor virtuali pot dezvolta legături unilaterale cu aceștia, numite „relații parasociale“. Termenul își are origi­nea într-un studiu din 1959, care analiza interacțiunile telespectatorilor cu persona­li­tățile TV ale vremii.

Astăzi, conexiunile parasociale pot fi am­­plificate atunci când adepții se simt incluși în viața de zi cu zi a vedetelor lor preferate, mai ales dacă interacționează cu acestea, apreciindu-le comentariile, răs­pun­zând la acestea sau partajându-le pos­tările. „Acest tip de interacțiuni se simte ca un feedback, iar reacția emoțională este astfel intensificată“, spune Elizabeth Da­niels, psiholog la Universitatea din Colorado. „Singurul scop al influencerilor virtuali este să ne manipuleze, să genereze sentimente în noi“, explică și Peter Bentley, de la UCL.

Renașterea lumii

Cert este că o nouă generație de cyborgi, avataruri și cele­bri­tăți CGI se naște acum sub ochii noștri, iar viitorul ei pare (tot mai) promițător, chiar dacă vine însoțit de o senzație acută de peste măsură de ciudat.

Adam Rivietz, cofondator al agenției canadiene de marketing și publicitate #paid, spune că tot mai multe companii vor începe să-și dezvolte propriii influenceri di­gi­tali, pur și simplu pentru că aceștia repre­zintă o modalitate mult mai eficientă pentru a controla mesajul care ajunge la pu­bli­cul lor țintă. La rândul lor, continuă acesta, influencerii umani ar putea începe să-și creeze alter egouri digitale pentru a construi și proteja relații comerciale exclusive cu un anumit sponsor.

Fotograful britanic Cameron-James Wilson, creatorul primului supermodel digital al lumii, Shudu, e chiar mai radical și vede un viitor al „oamenilor digitali“, în care fie­care dintre noi am putea avea un echivalent sau un avatar virtual.

Shudu are 241.000 de urmăritori pe In­sta­gram, iar mulți dintre ei au realizat că nu este o persoană reală abia când Wilson a început să folosească hashtagul #3D în mesajele care însoțeau fotografiile sale. Prima sa imagine a fost repostată de Naomi Campbell, Alicia Keys și Tyra Banks, cea din urmă scriind atunci: „Câteodată, fru­mu­sețea rară ne lasă fără cuvinte“. Unii l-au acuzat însă de rasism pe Wilson, repro­șându-i că un fotograf alb a creat un model de culoare pentru a-l exploata. Acesta spune însă că a creat-o pe Shudu ca formulă de autoexprimare, nu pentru profit. (Potrivit estimărilor făcute de SpeakRJ, Shudu ar câș­­tiga între 36 și 435 de dolari pentru pos­tă­rile sale de pe Instagram.)

Există deja o mulțime de start-upuri care lucrează la dezvoltarea unor aplicații comerciale pentru ceea ce numesc la rândul lor oameni virtuali/digitali. Soul Machine, o companie din Noua Zeelandă, i-a im­plementat deja în serviciile de relații cu clienții ale companiilor Autodesk, Daimler Financial Services, National Westminster Bank, Royal Bank of Scotland sau ANZ Bank, iar la sfârșitul anului trecut a lansat o nouă soluție, Digital DNA, prin intermediul căreia își dorește să-i ducă direct în main­stream.

Imaginați-vă o Siri cu o înfă­ți­șare umană 3D hiperrealistă, capabilă să înțeleagă nuanțele de limbaj, să citească reacții fizice și să aibă inclusiv răspunsuri emoționale, și avem un portret-robot al omului 2.0 zămislit în laboratoarele crea­ției Soul Machine.

Alții, cum ar fi 8i și Quantum Capture, lucrează la crearea de oameni digitali care să însuflețească realitatea virtuală și/sau augmentată. Iar raportat la rezultatele ob­ți­nute până acum de toate aceste companii, Lil Miquela și cohorta ei de epigoni vir­tuali par să fie doar o imagine prost retușată de un fotograf amator. „Lil Miquela este doar o palidă reprezentare a ceea ce acești oameni virtuali pot face și pot fi. Sunt imagini generate de computere (influencerii digitali, n.r.), imagini care arată grozav, dar în ceea ce mă privește cam acesta e punctul maxim la care pot ajunge cu tehnologia pe care o implică. Noi vrem să le dăm mai mult decât o grafică impecabilă, vrem să le dăm viață“, declara pentru Wired Morgan Young, chief executive officer (CEO) al companiei Quantum Capture.

Spațiul, ultima frontieră

O utili­zare surprinzătoare a influencerilor virtuali vine de la compania japoneză Aww, a cărei creație, numită imma, interacționează cu cei 356.000 de urmăritori ai ei de pe In­stagram pentru a-i încuraja să semneze petiții sau să participe la campanii sociale pe teme dintre cele mai diverse, de la poluarea cu plastic la drepturile LGBTQ+. „Un influencer virtual care creează o comunitate strânsă în jurul unei idei în care cred cu tărie toți membrii ei poate fi un fel de apostol pentru cei care îl urmăresc“, crede Takayuki Moriya, CEO al companiei Aww.

Serah Reikka vrea să ducă lucrurile și mai departe. Concret, dincolo de planeta noastră. În momentul de față lucrează cu Agenția Spațială Canadiană și cu Universitatea York, din Toronto, la un program de combatere a singurătății în rândul astro­nau­ților în perioadele lor de izolare în spa­țiul cosmic. Agen­ția Spațială Canadiană a folosit anterior personaje vir­tuale pentru a testa modul în care micro­gra­vitația afec­tează percepția astronauților asupra miș­cării, ajutându-i astfel să se simtă mai si­guri în timpul ieșirilor lor în spațiu în jurul Stației Spațiale Internațio­nale.

Serah ar urma să fie testată acum ca o potențială în­soțitoare a astro­nau­ților în călătorii lungi în spațiu, căreia aceștia să îi vorbească de­spre cum se simt. Scopul este de a reduce stresul re­simțit de astro­nauți și riscul de a dezvolta tulburări posttraumatice la sosi­rea înapoi pe Pământ. „Am făcut primul zbor cu micro­gravitație în 2019. Suntem în fața unui pro­iect interesant“, spune Serah acum.

Este limpede că noile creații digitale vor influența viața multor oameni. Indiferent dacă ne place sau nu, cu metaversul promis încă pândind la orizont, se poate spune deja că influencerii virtuali sunt aici pentru a rămâne. Și, la fel ca în cazul omologilor umani, ar putea fi nevoie de un ochi atent care să-i țină sub observație.

Acest articol a apărut în numărul 172 al revistei NewMoney

FOTO: Getty