Creșterea deficitului comercial al României pune presiune pe leu în raport cu euro
Deși creșterea produsului intern brut (PIB) din 2021 ar putea depăși 7%, economia locală nu a mers strună în acest an, iar revenirea s-a produs pe seama unor dezechilibre ale căror efecte ar putea deveni tot mai vizibile și mai periculoase în 2022.
Indicii importante despre pilonii pe care s-a format frumosul procent al revenirii economiei României în 2021 sunt oferite de evoluția balanței comerciale. Aceasta este una îngrijorătoare, din mai multe motive, cel mai important fiind creșterea accelerată a importurilor. La nivelul lunii octombrie, acestea depășeau 80,2 miliarde de euro, cu aproape 20 de miliarde de euro mai mult decât exporturile. Gradul de acoperire a schimburilor comerciale externe ale României a scăzut astfel sub 80%, un nou minim istoric care pune presiune pe cursul de schimb.
În regiune, toate statele au consemnat excedent comercial. România este singurul stat nu doar cu deficit comercial, dar și cu un deficit comercial în creștere. Iar acesta „a tras“ în jos și creșterea economică. În primele nouă luni din 2021, contribuția exportului net la evoluția PIB a fost de -1,9%, potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (INS).
Cu toate că industria chimică a continuat să fie cea mai importantă sursă de deficit comercial a României (aproape jumătate din total), mai îngrijorătoare este situația din industria auto. Blocajele de aprovizionare care au forțat producătorii locali să închidă temporar fabricile se regăsesc și în imaginea de ansamblu a balanței comerciale. Sectorul de mașini și echipamente de transport era singurul în care România se mai bucura de excedent, însă și acesta a trecut pe minus în 2021, iar tendința s-a accentuat spre finalul anului, când soldul sectorial negativ s-a apropiat de 0,9 miliarde de euro.
Prețurile
Dincolo de presiunea pe care evoluția importurilor și exporturilor o pune asupra leului, un nivel ridicat al celor dintâi poate avea consecințe și asupra prețurilor. Când acestea se află pe o tendință crescătoare, România importă nu doar bunuri și servicii, ci și inflație.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă evoluția prețurilor alimentelor. În primele zece luni din 2021, România a importat mâncare de peste 6,5 miliarde de euro. Îngrijorătoare este și evoluția indicelui prețurilor producției industriale, care a cunoscut o creștere semnificativă în 2021. La nivelul lunii septembrie, aceasta se apropia de 20 de procente. Indicele intern a marcat un avans de 21,7%, în vreme ce indicele aferent pieței externe a înregistrat o creștere de 15,8%, potrivit datelor INS.
Avansul anual al prețurilor la energie a ajuns la cote alarmante în septembrie, consemnându-se o creștere de 45,2% față de aceeași lună a anului anterior. Scumpirile nu s-au oprit însă aici. Industria bunurilor intermediare a raportat creșteri de prețuri de 22,4% față de 2020, cea a bunurilor de folosință îndelungată, de 10%, iar cea a bunurilor de uz curent – de 6,2%. Primele efecte ale acestor evoluții s-au făcut simțite și în rândul consumatorilor. În octombrie, inflația s-a apropiat de opt procente, aproape toate categoriile de bunuri și servicii (cu excepția celor afectate de restricțiile impuse în contextul pandemiei) înregistrând creșteri.
Banca Națională a României (BNR) a reacționat printr-o majorare de dobândă-cheie considerată modestă de majoritatea analiștilor, de doar 25 de puncte de bază, la 1,75%, în contextul în care băncile centrale din regiune au făcut pași mult mai hotărâți pentru a aduce sub control evoluția prețurilor. Conducerea BNR a cântărit însă efectul de descurajare pe care îl are creșterea dobânzilor asupra revenirii economice, care a dat spre finele anului primele semne de oboseală.
Consumul
Datele centralizate de BNR indică o gripare a consumului la sfârșitul anului. Creditul de retail a încetinit în octombrie. Soldul împrumuturilor de consum accesate de populație a înregistrat o scădere de 14,4 milioane de euro. Cu alte cuvinte, creditele noi au fost mai mici decât rambursările realizate de populație în contul creditelor vechi. O evoluție similară a fost observată și la începutul anului, când economia României înregistra o evoluție negativă, respectiv o scădere de 0,4% față de primul trimestru din 2020 (serie ajustată sezonier).
De altfel, încă din trimestrul al treilea, cifrele au început să fie tot mai mici în ceea ce privește revenirea produsului intern brut și evoluția consumului, cel mai important motor al economiei locale. Dacă, în trimestrul al doilea, contribuția acestuia la creșterea economică (de aproape 14%) a fost de 7,8% (serie brută), în trimestrul al treilea s-a observat o încetinire la 5,6%. Drept urmare, și creșterea economică din aceste trei luni a fost semnificativ mai redusă, de doar 7,4% (serie brută). De altfel, economia României a înregistrat o creștere de doar 0,4% în trimestrul al treilea față de trimestrul al doilea (serie ajustată sezonier), printre cele mai mici de la nivel european, creșteri mai modeste fiind înregistrate doar în Slovacia și Croația (0,3%), potrivit datelor centralizate de Eurostat.
Analiștii nu sunt optimiști cu privire la evoluția produsului intern brut din ultimele trei luni ale anului. Economia ar putea fi însă ajutată de faptul că această perioadă este cunoscută pentru o creștere robustă a consumului. Totodată, măsurile de compensare a facturilor la energie, precum și evenimentele gen Black Friday și începerea sezonului reducerilor ar putea avea efecte benefice asupra evoluției prețurilor.
Bugetul
Vești mai puțin bune vin din zona finanțelor publice. Politica fiscală din 2021 a fost, asemenea celei de la nivel mondial, una expansivă, care să favorizeze revenirea economică. Taxele nu au fost majorate, iar cheltuielile statului au fost mari, principalul obiectiv fiind ca banii să circule spre mediul privat. Resursele bugetare limitate ale României și-au spus totuși cuvântul, sprijinul guvernamental efectiv (ca procent din PIB) acordat în contextul pandemiei fiind printre cele mai mici de la nivel mondial, potrivit unei analize a Fondului Monetar Internațional (FMI). Mai mult, din raportul FMI reiese și o epuizare a resurselor în acest an, după ce bugetul a fost întins la maximum în 2020.
Astfel, dacă în octombrie 2020 România ajunsese la măsuri de sprijin de 5,4% din PIB, un an mai târziu, procentul crescuse la 7,6%. În plus, mare parte din sprijinul acordat de România mediului de afaceri nu a fost unul pur financiar, ci sub formă de garanții de stat sau de amânare a plății obligațiilor fiscale. Chiar și așa, impactul pandemiei asupra finanțelor publice a fost unul semnificativ, iar în 2021 nu s-au făcut progrese substanțiale pentru corectarea acestuia. România și-a asumat corectarea deficitului bugetar, de peste 7% din PIB în acest an, în următorii ani.
Cu toate că noul guvern a promis că nu va introduce și nu va majora niciun impozit, în spațiul public s-au vehiculat deja idei contrare. A fost readusă în discuție, spre exemplu, taxa de solidaritate impusă companiilor cu cifră de afaceri foarte mare.
2021 a fost, cel mai probabil, ultimul an în care pandemia a aruncat în aer regulile economiei. Din 2022 vom începe să culegem roadele măsurilor „neortodoxe“ din ultimii doi ani.
Cine, cât, cum
Economia României a înregistrat o creștere de 7,1% din produsul intern brut în primele nouă luni din 2021 (serie brută), iar prognozele indică un nivel similar pentru întregul an.
- MOTOARE. Principalele motoare de creștere a produsului intern brut au fost comerțul, care a contribuit cu două puncte procentuale la creșterea valorii adăugate, și industria, cu un avans de 1,3%. Deși industria are o pondere mai mare la formarea produsului intern brut decât comerțul, de 19,1%, față de 18,7%, diferența dintre cele două a devenit tot mai mică în ultimii ani. Dacă tendința se păstrează, comerțul ar putea depăși industria în curând.
- CALITATE. Pe locul al treilea s-au clasat, la egalitate, cu o contribuție de 1% la creșterea economică, agricultura și sectorul IT&C. Ponderea agriculturii la formarea produsului intern brut este printre cele mai reduse (singurele ramuri mai mici fiind industria spectacolelor și intermedierile financiare), de doar 5,1%, în vreme ce industria IT&C și-a consolidat poziția. Digitalizarea „forțată“ din ultimii doi ani a făcut ca ponderea acestei industrii la formarea produsului intern brut să ajungă la 7,4% la sfârșitul trimestrului al treilea, față de 5,2% în perioada similară a anului 2019.