Creditul comercial a ajuns de trei ori mai mare decât cel bancar
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Refuzate de bănci, companiile s-au reorientat către parteneri de afaceri mai generoși. Creditul comercial a ajuns de trei ori mai mare decât cel bancar, însă împrumuturile „pe încredere“ ar putea cauza falimente în serie. Iar scenariul are suficient credit.
Creditul comercial, adică valoarea totală a creanțelor tuturor companiilor din România, s-a dublat de la declanșarea crizei, în condițiile în care creditul bancar a înregistrat un avans de circa 36,7%. Urmarea: creanțele comerciale au ajuns să fie de trei ori mai mari decât creditele acordate de bănci companiilor. La sfârșitul lui 2015, soldul celor dintâi depășea 337,5 miliarde de lei, în vreme ce instituțiile financiare raportau un sold al împrumuturilor corporate de 104,8 miliarde de lei. „Această dinamică este explicată de accesul mult mai rapid și mai ieftin la creditul comercial“, explică Iancu Guda, services director al Coface și președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).
Gustul creditului. După 2009, băncile au început să fie mai atente atunci când venea vorba de aprobarea unui credit pentru o companie. Reticența acestora apărea pe fondul volumului redus de lichiditate din piață, dar și al creșterii ratei creditelor neperformante (cu restanțe la plată) – care a atins un vârf de 26% în rândul companiilor și a generat costuri semnificative cu provizioane (bani puși deoparte de bănci pentru acoperirea creditelor cu probleme).
Începând cu 2013, condițiile de creditare s-au mai relaxat. Banca Națională a României (BNR) a redus de cinci ori dobânda-cheie de politică monetară, cea care „dă tonul“ dobânzilor din piață, până la nivelul de 5% la sfârșitul anului. Costurile de finanțare pentru companii au scăzut de la 21% la începutul lui 2009, la 7% pentru împrumuturile noi în lei, respectiv de la 6,6% la 5% pentru cele în euro.
Era, însă, prea târziu. „Companiile erau deja într-o stare a dezintermedierii, deoarece, între timp, au prins gustul creditului comercial“, explică directorul de la Coface. La sfârșitul lunii septembrie 2016, soldul creditelor acordate companiilor era de 99,8 miliarde de lei, cu 5,3% mai mic decât cel din septembrie anul trecut. Dinamica arată că rambursările sunt mai mari decât creditele noi luate de companii.
De altfel, ratele la bancă reprezintă o cheltuială care le dă bătăi de cap managerilor. Patru din zece companii spun că primul lucru pe care îl fac cu banii disponibili este să își plătească împrumuturile, potrivit unui chestionar realizat de banca centrală.
Bancherii se așteptau ca evoluția bună a economiei să aducă plusuri pe zona creditării corporate. „Am sperat să împrumutăm mai mult, pentru că economia crește foarte puternic și ar trebui să vedem investițiile private crescând mai mult. Suntem la cele mai mici rate istorice ale dobânzii în lei și, totuși, companiile nu se împrumută“, spune Dan Bucșa, economist la UniCredit Bank Londra.
Bani și (ne)încredere. În opinia sa, principalul argument ar fi acela că multe dintre marile companii din România au în spate un grup străin, care le poate împrumuta mult mai ieftin decât orice bancă locală.
„O companie mamă din străinătate nu trebuie să adauge cost de risc, cost de țară, așa cum sunt băncile obligate de Banca Centrală Europeană (BCE) să facă. Nu putem concura cu firmele mari care au subsidiare în regiune“, a adăugat el.
Un alt avantaj al creditului comercial ar fi că se obține mult mai ușor, în special pentru că nu există criteriile de eligibilitate cerute de instituțiile financiare. Pe de altă parte, tocmai acest acces facil poate crea probleme. „Majoritatea companiilor nu au o analiză riguroasă a riscului partenerilor de afaceri și acordă extinderea termenelor de încasare pe baza încrederii acumulate în timp, în baza datelor istorice“, spune Guda. În ceea ce privește motivele care determină compania „creditoare“ să își sprijine în acest fel partenerii de afaceri, președintele AAFBR spune că, în general, este vorba de interese comerciale, respectiv extinderea cotei de piață prin oferirea de termene de plată extinse. „Deși această strategie este benefică pe termen scurt din perspectiva veniturilor, poate avea un efect distructiv, de bumerang, pe termen lung, din cauza presiunilor asupra lichidității“, nuanțează Guda.
Extinderea practicii creditului comercial poate deveni un risc de natură sistemică. Din cauza interconectării companiilor prin intermediul acestui canal nereglementat, viteza de propagare a unor eventuale șocuri, cum ar fi o insolvență, este de două ori mai mare acum decât înainte de criză, avertizează directorul din cadrul Coface. Problemele unei singure companii se propagă în lanț, iar pe măsură ce o companie „se îmbolnăvește“ de la alta, lanțul se lungește.
În prima jumătate a acestui an, tocmai dificultățile de recuperare a creanțelor comerciale au făcut ca firmele să aibă probleme de lichiditate și să fie nevoite să își ceară insolvența. Durata medie de colectare a creanțelor a crescut de la 60 de zile în 2007 la aproape 114 la finalul anului trecut. Un credit? Cineva?
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Reversul medaliei” color=”juicy_pink” style=”dotted” border_width=”3″][vc_column_text]Numărul de insolvențe a scăzut semnificativ, dar nu suficient cât să propulseze România de la coada clasamentului regional.[/vc_column_text][vc_column_text]INSOLVENȚE. În prima jumătate a anului au fost înregistrate 4.291 de insolvențe, în scădere cu 25% față de semestrul întâi din 2015. Coface estimează că numărul acestora ar putea ajunge la 7.800 până la sfârșitul anului, un nou minim al ultimului deceniu. Cu toate acestea, România va rămâne a treia țară din perspectiva incidenței insolvențelor la 1.000 de companii active – 18, de 2,5 ori mai mare decât media din regiune. Cea mai mare provocare pentru companiile ajunse în insolvență a fost gestionarea lichidității.
DATORII. Problemele de lichiditate au survenit ca urmare a dificultății recuperării datoriilor. Sectoarele care își colectează cel mai greu creanțele sunt agricultura (177 de zile), construcțiile (174 de zile), serviciile prestate companiilor (169 de zile) și tranzacțiile imobiliare (139 de zile). La polul opus se află comerțul cu amănuntul (35 de zile), activitățile culturale, sportive, recreaționale (69 de zile), HORECA (68 de zile) și producția de mașini și echipamente (75 de zile).[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO: Pe termen scurt pot câștiga cotă de piață, dar pe termen lung, firmele care acordă credite comerciale riscă probleme cu lichiditatea. Sursa foto: Guliver / Getty Images