Cine sunt românii care fac agricultură după model american în Teleorman, cu utilaje care lucrează singure

Când vine vorba de agricultură, mulți arată către cei 90% din fermierii din România care muncesc pământul doar pentru subzistență. Există însă și o altă categorie, care și-a ales modele de business din afara granițelor. Cu ce rezultate?

Acest articol a apărut în numărul 67 (10 – 23 iunie 2019) al revistei NewMoney

La sfârșit de primăvară și început de toam­nă, câmpiile din sudul României sunt pline de grâu și orz care au dat în pârg și de porumb care a ieșit zeci de cen­timetri din pământ. „Am avut o pri­măvară plo­ioasă, după ce toamna și iarna a fost cam secetă“, spune Mihai Rezeanu (40 de ani), coproprietar al fermei Refdan din Islaz, județul Teleorman. Miki, cum îi spun oamenii locului, conduce afacerea alături de fratele său, Dan Rezeanu (42 de ani). Amân­doi au studiat managementul la Academia de Studii Economice din București și tot amândoi au decis să se implice în agricultură.

Experiența americană. Povestea lor începe în 2004, când au preluat afacerea pe care părinții lor o porniseră cu șase ani înainte. Stabiliți în zona de sud a țării, la Islaz, localitate aflată la aproape 60 de kilometri de Alexandria și la 10 kilometri de Turnu Măgurele, părinții celor doi ofereau, în principal, servicii mecanizate fermierilor din zonă și munceau 40 de hec­tare pe care le moșteniseră.

În 2004, frații Mihai și Dan Rezeanu au decis să preia ei frâiele afacerii. Pentru în­ceput, și-au pus o întrebare simplă: „Ce facem?“. Și au decis să colinde America. „Timp de vreo doi ani, am mers din fermă în fermă în Statele Unite. Am văzut cum ceea ce fac americanii iese bine“, explică Mihai Rezeanu, mărturisind că, acolo unde au putut, au copiat în amănunt mo­delul american din agricultură. În principal, au vrut să afle cum tratează americanii marile culturi, cum lucrează pământul și cum este organizată o fermă care cul­tivă cereale.

„Ne-am făcut o strategie și ne-am întrebat ce ne trebuie prima dată“, își continuă povestea antreprenorul. Și au decis să cumpere utilaje performante, astfel că, în 2005, au accesat fonduri de 150.000 de euro din programele de preaderare. Pri­vind retroactiv, Rezeanu spune acum că acest moment a fost o adevărată provocare. Companiile de consultanță erau pu­ține la acea vreme și cu mare greutate au găsit un specialist care să înțeleagă nevoile lor de business. Au lucrat la acel proiect timp de un an, în condițiile în care, în momentul de față, un astfel de studiu pentru obținerea unei finanțări cu bani europeni nu durează mai mult de două-trei luni. Pentru acea vreme, cei 150.000 de euro reprezentau o sumă destul de mare, fiind echivalentul a cel puțin patru apartamente cu trei camere într-o zonă respectabilă din București.

A urmat și un al doilea proiect apropiat ca valoare, iar banii au fost direcționați către retehnologizarea fermei, pas urmat de acumularea unor suprafețe cât mai mari de teren. Au cumpărat mai multe pro­prietăți, dar au început și să arendeze masiv terenuri. În momentul de față, ferma Refdan lucrează circa 2.400 de hec­tare, din care deține 480 de hectare, restul fiind aren­­date. Ceea ce înseamnă și câteva pro­bleme suplimentare, pentru că pre­vederile administrative actuale nu-i ajută pe aren­dași. Un fapt constatat și de unul dintre cei mai mari agricultori străini din zona Bără­ganului, Arnaud Perrein (51 de ani). „Când iei un teren în arendă, nu doar lucrezi, ci și investești în el pentru a-i crește valoarea“, explica într-o discuție cu NewMoney agricultorul de origine franceză.

Practic, arendașii reclamă faptul că multe dintre terenuri nu au o situație ju­ridică clară, dar și că există riscul ca aren­datorii să nu fie serioși și să nu res­pecte contractul până la capăt. În plus, mulți dintre cei care-și arendează tere­nu­rile au proprietăți foarte mici. „Am ajuns să avem circa 2.000 de arendatori“, face Re­zeanu un bilanț, mărturisind că acest lu­cru le încarcă mult operațiunile admi­nis­trative.

Aratul pe calculator. Aproximativ 700 dintre cele 2.400 de hectare din portofoliul Refdan sunt irigate cu ajutorul unei stații în construirea căreia frații Re­zeanu au investit aproximativ 1,4 mili­oane de euro, bani asigurați din credite bancare. Iar in­vestiția este mai mult decât eficientă, apa fiind captată direct din Dunăre, care se află în apropierea terenu­rilor fermei.

Cum agricultura mare nu se mai face cu un tractor închiriat și cu două combine recondiționate, cei doi antreprenori au ajuns să aibă un parc de utilaje în care au investit de-a lungul timpului aproximativ patru milioane de euro, cu două mili­oane de euro doar anul trecut. Și asta nu e tot. Întreaga suprafață pe care o lu­crează este digitalizată. Mai exact, toate terenurile sunt supravegheate din satelit, cu ajutorul unui software dedicat.

Pentru că utilajele sunt și ele de ultimă generație, programul de lucru le este tra­sat tot de pe calculator. Practic, meca­ni­zatorul nu trebuie decât să supravegheze utilajele, care lucrează autonom după comenzile transmise prin software către computerele de bord ale tractoarelor, combinelor ori semănătorilor. Mihai Re­zeanu spune că tehnologia evoluează extrem de rapid. A constatat că există mari diferențe de echipare între o combină achi­ziționată în 2014 și alta cumpărată în urmă cu doi ani. El arată că fiecare trac­tor sau combină are propriul sistem de loca­li­zare prin GPS. Prin acesta pri­mește in­formații despre cum s-a comportat utilajul în câmp, inclusiv ce consum a avut din momentul plecării din curtea fermei până când a revenit.

Pentru a fi în pas cu tehnologia, a adoptat și în cazul utilajelor o strategie. Mai precis achiziționează mașinile agricole în leasing, iar când se termină perioada de plată și utilajele ies din garanție apelează la sistemul buyback. Nu este adeptul cârpelilor, iar activitățile de service sunt fă­cute doar de furnizorul utilajelor.

Dana din corabia. Anul trecut, Mihai și Dan Rezeanu au adăugat o linie nouă businessului lor, de servicii logistice pentru fermieri și pentru traderi de cereale, după ce au cumpărat de la compania ame­ricană Cargill un siloz cu o capacitate de stocare de 60.000 de tone, situat la Co­ra­bia, la circa 20 de kilometri de sediul fer­mei. Valoarea tran­zac­ției nu poate fi dezvăluită, însă ea a fost „ceva mai mare“ decât investiția făcută în instalația de irigare, spune Mihai Re­zeanu.

Odată cu achiziția acestui siloz, capaci­tatea de stocare a companiei Refdan a crescut de la 15.000 de tone la 75.000 de tone. O creștere care s-a reflectat direct în cifra de afaceri. Dacă, în 2017, compania a avut venituri totale de circa 3,5 mili­oane de euro, acestea au crescut anul trecut la peste 11 milioane de euro. Și asta, pe fondul adăugării liniei noi de business, care se bazează pe servicii logistice pentru fermieri ori traderi de cereale.

„Noi facem separat agricultură, iar acum facem și logistică“, mai spune Mihai Rezeanu, explicând că silozul de la Corabia are atât rampă pentru transportul rutier, cât și infrastructură de cale ferată. Pentru a dezvolta această linie de business, frații Rezeanu investesc acum în construcția unei dane în portul Corabia, de unde ar urma să fie încărcate cereale având ca destinație portul Constanța.

Tot în acest sens, Refdan a cumpărat și un teren în zona portului Turnu Măgurele, unde urmează să construiască un al doilea siloz. În condițiile în care transportul pe apă este cu 30% mai ieftin decât cel pe calea ferată și cu peste 50% sub cel rutier, noile investiții vor aduce din start valoare adăugată businessului Refdan. Mihai Re­zeanu reclamă însă interesul scăzut al au­to­­rităților în le­gătură cu între­ți­nerea ca­na­lului navigabil pe Dunăre. „Nu cred că e mai scump să dra­ghezi Du­nă­rea de­cât să faci o auto­stradă“, spune el. Când de­bitul fluviului scade, atunci apar dune de nisip care fac dificilă deplasarea bar­jelor, com­ple­tează antreprenorul.

În paralel cu logistica, frații Rezeanu continuă investițiile în culturi. „Acum, vrem să mergem și la două culturi pe an. Punem orzul, îl culegem și semănăm porumb“, detaliază Mihai Rezeanu, preci­zând că acest proiect este în stadiu de tes­tare. Și tot pe aceeași idee, în viitorul apropiat va încerca să cultive fasole, năut și linte, pentru a intra cu ele în lanțurile de retail, unde aceste produse sunt aduse, în mare parte, din import. Dar, până atunci, frații Rezeanu își urmăresc aface­rea și activitatea utilajelor cum știu ei mai bine. De pe computer.

Material realizat la Islaz, județul Teleorman.

CASETA

România agricolă

România a recoltat anul trecut 30 de milioane de tone de cereale, cu 3 mi­li­oane de tone mai mult față de 2017.

• Record. În 2018, România a fost pe primul loc în Uniunea Europeană la producția de porumb și de floarea-soarelui, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
• CÂȘTIGURI. La categoria legume, cele mai profitabile culturi sunt cele de roșii, ele putând fi cultivate atât în câmp, cât și în solar. Prețul unui kilogram de roșii pornește de la doi lei kilogramul, iar producția medie la hectar este de circa 40 de tone.
• PERFORMANȚE. Exporturile de cereale ale României au ajuns anul trecut la 12 milioane de tone, traderii locali încasând peste 2,2 miliarde de euro.
• CLASAMENT. La producția de cereale, România a ocupat în 2018 locul al treilea în Uniunea Europeană, după Franța și Germania.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney