Cine este politicianul ungar care îl poate înlătura de la putere pe Viktor Orban

Primarul Budapestei, Gergely Karácsony, susținut masiv de alianța forțelor de opo­ziție din Ungaria, are șanse reale să îl în­lăture de la putere pe premierul Viktor Orbán. Va fi mai greu însă să dezorbani­zeze întregul aparat de stat pus la punct de acesta în deceniul în care a condus tot mai autoritar micul stat european.

Gergely Karácsony, primarul capitalei Ungariei, Budapesta, și premierul ungar, Viktor Orbán, nu au mai nimic în comun. Ka­rác­sony conduce un oraș cosmopolit, în timp ce Orbán se bazează electoral pe zo­nele rurale. Șeful guvernului ungar conduce cu mână de fier partidul aflat la pu­tere de aproape zece ani în Ungaria. Karác­sony conduce capitala grație susținerii politice a unei alianțe de șase partide. Înfocat iubitor de fotbal, Orbán a construit un stadion de 3.800 de locuri în orașul na­tal, Székesfehérvár. Karácsony, fost sociolog, a făcut o campanie puternică împo­triva construirii unui stadion scump în Bu­da­pesta, deși capitala are o populație mult mai mare decât Székesfehérvár.

Pentru cineva care încearcă să găsească și alte diferențe, o observație făcută chiar de Karácsony este decisivă – „(Orbán) este scund și îndesat, iar eu sunt înalt și slab“ –, punctează anecdotic publicația britanică The Economist.

Ca și diferențele dintre cei doi, în politica ungară lucrurile sunt foarte clar delimitate – Fidesz versus toți ceilalți. După ce a pierdut fără drept de apel în toate cele trei scrutine parlamentare din 2010 încoace, par­tidul lui Karácsony s-a aliat cu celelalte formațiuni din opoziție pentru a-l înde­părta de la putere pe Orbán la alegerile parlamentare programate anul viitor.

Alianța, care înglobează de la Jobbik (cândva de extrema dreaptă) la socialiști și liberali de centru, strânge un scor similar cu Fidesz. Pentru prima dată în ultima decadă, există cineva cu șanse să-l învingă pe Orbán la alegeri.

Dezorbanizarea Ungariei

Toți ochii sunt îndreptați spre po­liticianul cu cele mai mari șanse să con­ducă alianța. Vara aceasta vor avea loc ale­­geri primare care să desemneze can­di­datul opoziției pentru funcția de premier. Victoria surprinzătoare a lui Karácsony în alegerile locale din 2019 este o do­vadă că abordarea aceasta dă roade.

Sociologul de 45 de ani devenit politician a câștigat primarele fiind cel mai pu­țin critic și mai puțin agresiv candidat, ca­pabil să coaguleze sprijinul unor segmente electorale care în mod normal au op­țiuni diferite de vot.

După doi ani, Karácsony obține în son­daje cel mai bun scor pentru a deveni candidatul opoziției pentru funcția de premier, numai că deocamdată nu și-a exprimat decizia fermă de a candida. Ezitarea aceasta întărește cumva criticile unora po­trivit cărora lipsa de agresivitate a lui Karácsony pare mai curând o slăbiciune, în ochii unor alegători.

Alegerea candidatului va dicta evident și alegerea strategiei. Reputația de pacifist a lui Karácsony poate șterge diferențele dintre votanți, altfel diferiți. Cu siguranță nu va lupta cu Orbán în termenii acestuia din urmă. Dacă Orbán se hrănește din con­fruntări, din care iese întărit, înseamnă că nu trebuie alimentată această direcție. Așa ar fi logic. Însă alți potențiali candidați în primarele din vara aceasta au un ton mult mai abraziv. De pildă, Péter Jakab, liderul Jobbik, nu l-a menajat pe Orbán și l-a făcut „laș“.

Nu se știe însă dacă abordarea manie­rată a lui Karácsony va funcționa în afara capitalei. În Ungaria, politica înseamnă și geografie, nu doar ideologie. La Budapesta, rezidenții se bazează puternic pe instituții media online care nu sunt controlate de executivul lui Orbán, pe când în pro­vincie la putere sunt publicațiile proguvernamentale.

Sprijinul din afara Ungariei trebuie și el atent canalizat. „Intervențiile bine intențio­nate din afară nu sunt totdeauna de ajutor“, spune Karácsony. Alimentează discursul lui Orbán, căruia îi place să spună mereu despre rivalii săi că sunt manevrați din afara Ungariei și că primesc ordine de la Bruxelles. Așa că sprijinul entuziast extern pentru forțele de opoziție s-ar putea să aibă efect de bumerang.

O schimbare în plan extern poate însă ajuta. Răbdarea europenilor s-a cam epui­zat primăvara aceasta, când Orbán a decis să părăsească puternicul partid european de centru-dreapta, PPE. Așa că reputația lui Orbán de operator abil pe scena euro­peană s-a cam șifonat.

În Ungaria, alegerile sunt libere, dar ade­sea viciate de diverse nereguli electorale. Nu dispar politicieni de opoziție și nici nu e cazul ca rezultatele votării să fie falsificate, dar tertipuri de a măslui votul există din plin – de pildă, instituțiile media controlate de putere răspândesc tot felul de dezinformări despre opoziție, iar partidele rivale se trezesc cu fondurile tăiate pe ultima sută de metri.

Chiar și așa, nu putem vorbi de dicta­tură – Orbán poate pierde și o știe. Măsuri recente precum reformarea sistemului universitar în structuri private conduse de apro­piați ai lui Orbán reprezintă un indiciu că vrea să mai păstreze influență chiar și dacă pierde alegerile. Lucrează la coagula­rea unui stat paralel. „Atunci când ai încredere în forțele tale, nu faci asta“, spune Pé­ter Kreko de la think tankul Political Capital.

Victoria nu e destul

Obținerea victoriei anul viitor ar fi partea cea mai ușoară a procesului. Dacă va ajunge la pu­tere, Karácsony va trebui să înceapă procesul de de­zor­banizare, de destructurare a unui apa­rat conceput de Orbán pentru a-i îmbo­găți pe apropiați și de a-i consolida pute­rea. Demers pentru care este nevoie de mai mulți ani. Conștient deja de provocare și pentru a se face înțeles în acest sens, Karácsony îl citează pe politologul anglo-german Ralf Dahrendorf – pentru a scrie o Constituție, ai nevoie de șase luni, pentru a dezvolta o economie de piață, de șase ani, pentru a schimba o societate, de 60 de ani.

Nici păstrarea alianței de opoziție nu va fi ceva ușor. Acum, forțele de opoziție nu au de ales decât să stea unite. Numai așa pot câștiga, iar pe asta se concentrează acum toate mințile și forțele. Dar, odată ajunse la putere, s-ar putea ca efortul uriaș de dezmembrare a ceea ce a construit Orbán într-un deceniu să nu li se mai pară o miză atât de mare, așa că s-ar putea să nu mai facă efortul de a rămâne unite.

Există totuși un premiu mai mare decât reformarea Ungariei. În cei zece ani cât s-a aflat la putere, Orbán a devenit un soi de mo­del pentru lideri ai statelor UE care co­chetează cu autocrația – în Polonia, Bulga­ria sau în Slovenia.

Orbán a reușit să transforme Ungaria, un stat mic, cu o limbă dificilă, într-una din cele mai influente membre ale Uniunii Europene, ceea ce poate fi seducător pentru mulți. Ungaria a devenit pentru Bruxelles și pentru forțele de opoziție și un exemplu de „așa nu“. Dacă opozantul Karácsony și aliații săi câștigă anul viitor, Ungaria ar pu­tea redeveni un model, de data asta bun de urmat, conchide publicația britanică.

Planul lui Orban

• MANEVRA Orbán a plănuit legiferarea unui transfer al unor active ale statului către zece noi fundații cvasiprivate, deținute de universități de stat și conduse de aliați ai săi.
• INTENȚIA. ­­Mutarea este menită să-i per­mită lui Orbán să dețină controlul asupra puterii, indiferent de rezultatul alege­rilor.
• ACTIVELE. ­­Bunurile variază de la apartamente, un palat, participații la companii de tip blue-chip (compania energe­tică Mol Nyrt sau producătorul de medicamente Gedeon Richter Nyrt), un producător de oțel și un stadion, toate, în va­loare de câteva miliarde de dolari.

Acest articol a apărut în numărul 116 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty