Cine este antreprenorul român care estimează anul acesta venituri de circa cinci milioane de euro din producția de roboți

România are nevoie în următorii ani de cel puțin 10.000 de roboți industriali, spun analiștii pieței forței de muncă. Și, unde e cerere, există și ofertă. Venită inclusiv de pe piața locală.

Nu bea, nu fumează, nu cere concediu, nu se vaită de problemele de familie și nici măcar nu tușește ca să-și impresio­neze șefii că vine răcit la serviciu. Robo­tul industrial tace și muncește atât cât îi ceri. România se află acum printre țările cu cei mai puțini roboți industriali, raportat la un reper de 10.000 de angajați. Mai precis 15, însă numărul acestora va crește. Și asta, în condițiile lipsei de forță de muncă fizică, dar și ale necesității de a avea o economie competitivă.

Pe acest fond, o analiză din 2018 a Cen­trului European pentru Cercetare Eco­nomică oferă ca studiu de caz Germania, țară în care în urmă cu doi ani s-a înregistrat cea mai scăzută rată a șoma­jului din istorie, dar și cel mai mare nu­măr de roboți industriali din Europa – 309 la 10.000 de angajați.

„Adoptarea roboților nu înseamnă șo­maj, ci creșterea perfor­manțelor din industrie“, explică Dragoș Stoica (42 de ani), cofondator al compa­niei EuroDac, care a fost înființată în 2006 și care s-a axat pe producția de roboți și soluții automatizate pentru businessuri de la industria alimentară la producția materia­lelor de construcții. O idee care a venit după ce fondatorii ei, Dragoș Stoica și Cristian Niculescu, au făcut o es­cală de circa un an, respectiv cinci ani, în Canada.

Soluții de criză

Cei doi fondatori ai companiei EuroDac au terminat studiile în 2000 și fac parte din prima generație de ingineri mecatroniști școliți la Institutul Politehnic din București. După ce au terminat și un master, cei doi au lucrat în Ca­na­da, la un furnizor de linii de asamblare pentru fabrica Ford. Acolo au văzut că li­niile de asamblare erau tot timpul dife­rite, iar temele de automatizare erau schimbate permanent. „Așa ni s-a aprins becul“, spu­­ne Dragoș Stoica, expli­când că expe­riența din Canada a fost punc­tul de pornire pentru EuroDac.

Reveniți în țară, au vrut să ofere servicii de automatizare pentru companiile din in­dustria auto. Doi ani mai târziu a venit însă criza, iar construcțiile de autovehicule au fost printre primele care au resimțit efec­tele reculului economic. „Atunci am decis să ne reorientăm“, menționează Dragoș Stoica. Iar noua direcție a fost dezvoltarea de roboți și soluții de automatizare pentru liniile de producție folosite în industria alimentară și în cea farmaceutică.

În momentul de față, spune Dragoș Stoica, 70% din portofoliul EuroDac sunt clienți din industriile alimentară și farmaceutică, însă pentru perioada care urmează balanța se va înclina și către alte industrii, inclusiv cea auto, care și-a revenit după câțiva ani în care a mers la ralanti. Totodată, EuroDac se va orienta către domenii care presupun munci grele sau care se confruntă cu o criză acută a forței de muncă. „Sunt medii poluante, neatractive pentru muncitori, și munci fizice grele“, detaliază antreprenorul. Potrivit acestuia, EuroDac își pre­zintă soluțiile în special la târguri sau la eve­nimente specializate, unde sunt pre­zenți antreprenori din diferite industrii, în condi­țiile în care campaniile de marketing pentru promovarea sistemelor automatizate și a roboților sunt destul de costisitoare.

Calea de mijloc

Principalii beneficiari ai soluțiilor de automatizări, explică antre­preno­rul, au fost, inițial, marile companii cu bugete de in­vestiții foarte însemnate. În ultima perioadă însă, EuroDac s-a orientat către companii medii și mici care au disponibilitatea de a integra roboții în anumite procedee repe­titive sau munci mai grele. Strategia de a intra pe nișe cu clienți mai mici, se vede și în evoluția cifrei de afa­ceri. Dacă, în 2018, EuroDac avea venituri totale de circa trei milioane de euro, compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de patru mili­oane de euro, iar pentru anul în curs an­ticipează o nouă creștere, la cinci milioane de euro.

În pre­zent, compania dezvoltă un pro­iect pentru o firmă care produce materiale de cons­truc­ții. Soluția presupune integrarea a trei roboți pentru diverse operații care nece­sită manevrarea de obiecte mai grele. Dar roboții produși de EuroDac lu­crează cu succes și în industria alimen­tară, unde sunt utilizați pentru procedee repetitive de tip pick and place sau pentru activități de paletizare. Un astfel de robot, pentru ope­ra­țiuni de paletizare, este dezvoltat în acest moment pentru o fabrică din Stara Zagora (Bulgaria), care amba­lează la saci mâncare pentru animale. EuroDac a onorat de-a lungul timpului comenzi și din Republica Moldova, și din Ucraina, însă principala piață pentru ro­boți și soluții automatizate rămâne România. „Comenzile de pe piața locală sunt în continuă creștere de circa doi ani“, mai spune Dragoș Stoica, adăugând că prețul unui robot dezvoltat de EuroDac variază de la 10.000 de euro la 50.000 de euro, în funcție de complexitatea sa.

Loc pe piață există și pe segmentul ro­bo­ților colaborativi, cei care lucrează ală­turi de oameni, nu doar pentru cei industriali, care activează în mediu securizat. În 2017, de exemplu, era înființată Cobotware, o companie specializată în producția de roboți colaborativi, proprietarul acesteia, Adrian Dumitrașcu, orientându-se către roboți care îi înlocuiesc pe sudori. Așa a apărut Sudorel, un robot colaborativ care poate să sudeze fără întrerupere atât timp cât este alimentat cu materiale, după programare. La nivel de piață, majoritatea industriilor sunt dispuse să adopte roboți, chiar dacă la un moment dat exista destul de multă reticență în acest sens. „În urmă cu zece ani mergeam prin fabrici, iar directorii tehnici ne spuneau să vorbim mai încet despre roboți în prezența muncitorilor“, po­vestește Stoica. Între timp, adaugă acesta, percepția muncitorilor despre rolul roboților s-a schimbat radical. Mai ales printre cei care au ajuns operatori ai acestor roboți și au parte de un job mai lejer și mai bine plătit.

Ce, cât, unde

Pe fondul lipsei de forță de muncă pe plan global, dar și al creșterii productivității, tot mai multe industrii au început să apeleze la com­paniile care dezvoltă roboți destinați muncilor fizice grele.

• ÎNCEPUTURI. Primul robot industrial din lume a apărut în 1961, pe linia de pro­ducție a grupului General Motors. Botezat Unimate, acesta avea sarcina de a transporta piesele turnate din linia de asamblare, pentru a fi sudate pe caroserii.
• TOP 5. Piețele din China, Japonia, Coreea de Sud, Statele Unite și Germania acoperă 73% din volumul total al vânzărilor de roboți la nivel global.
• ESTIMĂRI. Creșterea vân­zărilor de roboți industriali a fost estimată la 14% pe an până în 2021, potrivit unui raport al Federației Interna­ționale pentru Robotică rea­lizat în 2017.
• PREVIZIUNI. Până în 2022, aproape jumătate din totalul sarcinilor din industrie vor fi preluate de roboți, potrivit unui studiu realizat de World Economic Forum.
• DIMENSIUNE. Piața robo­ților industriali a ajuns la 16,2 miliarde de dolari în 2017 (ul­timele date oficiale dispo­nibile), cu 381.000 de unități livrate la nivel global.