Cine dă mai mult: Statul sau băncile? Ce metode de economisire a banilor sunt preferate de români

În 2018, când a fost lansată o nouă emisi­une de titluri de stat pentru po­pu­lație, totul a părut ca o adevărată provocare, atât pentru Ministerul Finan­țelor, cât și pentru cumpărători. Nu era vorba de risc, ci despre hotă­râ­rea sta­­tului de a intra din nou pe această piață.

În perioada 2015-2016, la precedentele două emisiuni de titluri pentru populație, condițiile de cumpărare au fost complicate, astfel că s-au găsit cu greu cumpără­tori. În 2018, situația macroeco­no­mică era mult diferită de acum. Titlurile de stat pentru populație au fost lansate în 2018 pentru a marca aniversarea Marii Uniri, iar dobânda a fost de 4,5% într-un moment în care datoria publică încă era la un nivel relaxat, de 35% din pro­dusul intern brut (PIB).

De la centenarul Marii Uniri, titlurile de stat au devenit o obișnuință. Nu neapărat o necesitate pentru Ministerul Finanțelor, ci mai mult o variantă com­plementară față de avalanșa de titluri de stat emise pe piața bancară și față de tot mai desele ie­șiri pe piețele interna­țio­nale cu obliga­ți­uni. Din 2018, Ministerul Finanțelor s-a obiș­­nuit să scoată pe piață titluri de stat pentru populație.

În 2019, de exemplu, pro­gramul Tezaur, așa cum a fost botezat în­­­cepând cu acel an, avea scadențe cuprinse între unu și cinci ani și dobânzi între 3,5% și 5% pe an. Valoarea no­minală a unui titlu de stat era de un leu, ceea ce făcea din aceste emisiuni de titluri o va­riantă extrem de simplă (poate prea populară) de economisire. Un leu pentru un titlu de stat era totuși mult prea accesibil. Dar erau vremuri în care Ministerul Finanțe­lor dorea să își găsească „clienți“, iar micii investitori privați începeau să se fami­li­a­rizeze cu noile titluri de valoare.

În 2023, valoarea nominală a unui titlu de stat a ajuns la 100 de lei, ceea ce este mult mai rezonabil, atât pentru o piață financiară care vrea să se dezvolte, cât și pentru un nivel al inflației ridicat. În 2020, în plină criză sanitară, statul a continuat cu emisiu­nile din cadrul programului Tezaur, păs­trând incredibila va­loa­re nominală de un leu și dobânzi mult mai mari decât băncile, cuprinse între 3,5% și 4% pe an, în funcție de perioada scadentă, cuprinsă între unu și trei ani.

Toate aceste mișcări ale statului erau evi­dente. Ministerul Finanțelor încerca să îm­puște doi iepuri dintr-un foc: să găsească noi cumpărători pentru datoria publică (în afară de bănci și investitorii instituționali de pe piața externă) și să mute o parte din banii din bănci către titlurile de stat. Din aceste motive, dobânzile erau atât de mari, iar va­loa­rea nominală – atât de mică.

Concurență neloială

Strategia Finan­țelor a dat roade doar în timp. Populația nu s-a înghesuit chiar de la început să își scoată banii din depozitele bancare (care ofereau atunci dobânzi complet neatră­gă­toare) și să îi mute în titluri de stat. Au fost probleme de încredere și de obișnuință. Statul nu avea cea mai bună imagine în rândul publicului care era interesat să cumpere titluri de stat. Dar, desigur, consumatorii înțelegeau, în același timp, că investiția în statul român, adică în titluri de stat, este sigură și garantată. Încet-încet, statul român a găsit investitori-persoane fizice gata să cumpere datoria publică.

În felul acesta, o parte din banii din bănci s-a mutat în titluri de stat pentru populație. Băncile nu au protestat, dar concurența ne­lo­­ială era evidentă. În primul rând, prin suma infimă cu care se putea cumpăra un titlu (un leu), apoi prin condițiile privilegiate de care se bucură cumpărarea de ti­tluri de stat. Nu este vorba doar despre ran­damentul oferit de stat, mai mare decât dobânzile bancare, ci și despre faptul că veniturile obținute din dobândă nu sunt impozabile, spre deosebire de cele din depozitele bancare, impozitate cu 10%.

După cum se poate vedea, statul a apăsat puternic pedala avantajelor oferite celor care își plasau banii în titluri de stat. Atât de puternic, încât ne putem întreba dacă prin începerea emisiunilor de titluri de stat nu și-a dorit cumva slăbirea sistemului bancar și tranzitul unor sume deținute de populație din bănci spre titluri de stat.

Dezavantaj eliminat

Un singur dezavantaj aveau titlurile de stat pentru popu­lație în perioada 2018-2020 și anume că nu pot fi vândute sau răscumpărate până la scadență. Era un subiect important, pentru că în termeni populari se spune că „se blo­cau banii“. Adică, până la scadența care ve­nea peste unu, doi sau trei ani, investiția era blocată, în sensul că nu se puteau retrage sumele investite. Între timp, problema s-a rezolvat, în sensul că titlurile de stat pot fi tranzacționate la Bursa de Valori București, ceea ce în­seamnă că deținătorii pot să le lichideze (să le vândă și să primească mai mult sau mai puțin din suma investită), în caz că doresc acest lucru.

Să ajungem la cele mai recente emisiuni de titluri de stat, din anul 2023. Mai întâi trebuie să remarcăm creșterea dobânzilor, de la 5% pe an în urmă cu trei-patru ani, la 6,7% și respectiv de 7,7% pe an, pentru donatorii de sânge. Dobânzile au ținut pasul cu dobânda-cheie a Băncii Naționale a României și au urmat ten­dința dată de banca centrală prin deciziile de politică monetară. Totodată, valoarea nominală a titlului de stat a crescut de la 1 leu la 100 de lei, o dovadă clară a faptului că statul a început să fie mai selectiv în pri­vința cumpă­ră­torilor de titluri.

Un eveniment important a fost intrarea la tranzacționare la Bursa de Valori Bucu­rești a emisiunilor de titluri de stat pentru populație subscrise în această primăvară. Anul acesta, Ministerul Finanțelor a apelat la cinci emisiuni de titluri pentru populație, atât în lei, cât și în euro.

Dar tranzacționarea la Bursă aduce noi provocări pentru cei care vând și cei care cumpără. Astfel, cei care cumpără titluri de stat trebuie să știe că o valoare mai mare de­cât cea nominală le reduce nivelul do­bânzii pe care o vor încasa la scadență. Este logic. Cumpărând un titlu cu o valoare no­mi­nală de 100 de lei la un preț mai mare va însemna că sumele încasate ca dobândă plus valoarea nominală vor fi, în total, mai mici decât în cazul în care titlurile se cum­părau la momentul subscrierilor și se păs­trau până la scadență.

De exemplu, pe 20 aprilie, valoarea de tran­zacționare a titlului de stat tranzacțio­nată la bursă a fost de 101,99 lei, adică cu aproape 2% mai mult decât valoarea nomi­nală. Pentru cumpără­tori, randamentul la scadență urmează să fie de 4,52%, față de 6,7%, dobânda de start, de la momentul sub­scrierii inițiale. Desigur, vânzătorii titlului de stat se mulțumesc cu valoarea nomi­nală obținută pe piață și mai ales cu posibi­litatea de a transforma un titlu de valoare în lichidități.

Tranzacționarea la bursă este un bun re­per al interesului pentrutitlurile de stat. Dar arată și că bursa de la București își înde­pli­nește rolul pentru care a fost înființată.

„Ne bucurăm că putem să constituim liantul între nevoia de finanțare a statului român și capitalul disponibil pe piața românească, capital pe care îl vedem consolidându-se“, a declarat la evenimentul de la deschiderea ședinței de tranzacționare Radu Hanga, președintele Bursei de Valori București.

Băncile au intrat în joc

În concluzie, populația abia a debutat în calitate de credi­tor al statului. Lucrurile vor evolua. Ministerul Finanțelor va ține ritmul ieșirii pe piață, dar dobânzile se vor adapta la noua situație impusă de dobânda-cheie.

În ultimele luni însă, băncile au intrat și ele în joc, crescând do­bân­zile la depozite. Concurența dintre stat și bănci abia în­cepe.

Peste 150 de miliarde de lei

Persoanele fizice și băncile au cumpărat titluri de stat în valoare totală de 158 de miliarde de lei.

• POPULAȚIA. Datele Minis­terului Finanțelor arată că populația deține titluri guvernamentale în valoare de 30 de miliarde de lei, prin emisiunile Fidelis și Tezaur.
• BĂNCILE. Băncile româ­nești se află la o expunere de 20% din active asupra titlurilor de stat. În termeni absoluți, activele băncilor plasate pe titluri de stat re­prezintă aproximativ 128 de miliarde de lei.
• CREDITE MAI SCUMPE. Și băncile au însă probleme asemănătoare cu populația legate de creșterea dobânzilor, în sensul că, odată cu urcarea nivelului dobânzilor, băncile resimt acest feno­men ca o reducere a fondurilor proprii. Bineînțeles, impactul depinde de portofoliul de titluri de stat deținut de bănci și dobânzile (mai mici decât cele din acest moment, evident) la care au fost cumpărate aceste titluri. De aceea, mai multe bănci importante de pe piața ro­mâ­nească au recurs la emisiuni de obligațiuni pentru a-și fi­nanța capitalul propriu. Doar că emisiunile de obliga­țiuni se fac la dobânzi mai mari, ceea ce va urca și do­bânzile la creditele noi. Așadar, consumatorii de credite vor plăti.

Acest articol a apărut în numărul 163 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly