Ce tabără are dreptate: susținătorii teoriei Pământului plat sau oamenii de știință?

Da, Pământul e mai plat ca niciodată. Și internetul e de vină pentru asta.

E una dintre acele ironii amare ale sorții care nu avea cum să treacă neobservată în atât de conectatele vremuri ale social me­dia: un susținător al teoriei virale a Pă­mân­tului plat a murit în timpul unei încer­cări de a demonstra că Pământul este… ei, bine… plat. Cascador pensionat, aventurier și inginer autodidact, Michael Hughes aka Mad Mike și-a construit în ga­raj o rampă de lansare și o rachetă arti­zanală pe bază de aburi, cu ajutorul că­reia spera să ajungă la un moment dat cât mai aproape de Linia Karman, granița con­vențională dintre atmosfera Pămân­tului și spațiul cosmic, aflată la o altitudine de 100 de kilometri.

Intenția sa ar fi fost să documenteze întreaga călătorie și să obțină astfel imagini care să demonstreze fără echivoc și manipulări Photoshop că forma Pământului, așa cum (majoritatea dintre noi) credem că o știm, este de fapt o minciună de proporții ce a stră­bătut secolele.

„Nu cred în știință. Am cunoștințe despre aerodinamică și dinamica fluidelor și despre cum se mișcă lucrurile prin aer, despre rachete și propulsia lor. Dar toate astea nu sunt știință, ci doar formule. Nu există nicio diferență între știință și science-fiction“, spunea la un moment dat Hughes pentru Associated Press.

„Cred că Pământul are forma unui disc de Frisbee? Da, cred! Știu asta cu sigu­ranță? Nu! Și ăsta este motivul pentru care vreau să ajung în spațiu“, adăuga el. Drumul său spre ultima frontieră a înce­put cu prototipul unei combinații de ra­chetă și balon cu aburi, pe care l-a finan­țat cu banii strânși printr-o campanie de crowdfunding pe internet.

În 24 martie 2018 a făcut și o primă lansare. S-a ridicat la o înălțime de 570 de metri, după care a aterizat forțat, cu ajutorul a două parașute, în deșertul Mojave. Hughes a supraviețuit atunci, dar s-a rănit serios la spate. A revenit cu o nouă tenta­tivă în 22 februarie 2020, de data asta ca subiect al unui serial documentar Disco­very Channel dedicat astronauților „fă­cuți în casă“. Planul era să ajungă la o înăl­țime de 1.500 de metri, dar ceva a mers prost la scurt timp după lansare. Racheta sa a decolat lăsând o dâră groasă de aburi în urmă, însă a pierdut o para­șută după doar câteva secunde, și-a schimbat direcția de zbor și apoi s-a izbit de sol.

Minunata lume veche

Să o recu­noaștem! Pământul nu a fost întotdeauna o sferă. În mitologia mesopotamiană timpurie, de exemplu, lumea era imaginată ca un disc plat ce plutește pe apele ne­sfâr­șite ale unui ocean, cu un cer sub for­­mă de cupolă deasupra. Plată era și lu­mea babilonienilor, pentru care universul era o cutie închisă a cărei parte infe­rioară ar fi fost Pământul.

Prin 350 î.Hr. a venit Aristotel și a afirmat că e, de fapt, o sferă. Platon i-a dat drep­tate. La fel, Pitagora și Arhimede. Ceva mai târziu, în 240 î.Hr., astronomul grec Eratosthene i-a calculat și circum­ferința – 44.100 de kilometri, un rezultat cu o eroare de 10% față de măsurătorile moderne, la care a ajuns folosindu-se doar de un banal băț. Confirmarea din spa­tele teoriei a venit odată cu portughe­zul Fernando Magellan și cu expediția aces­tuia în jurul Pământului (1519-1522). Dar nu toți au început/încetat de atunci să creadă.

În linii mari, teoria „modernă“ a „plat“-i­tu­­dinii spune că Pământul e plat, Soarele se învârte, de fapt, în jurul său, iar acest ade­­văr ne este ascuns de o vastă conspi­ra­ție care a antrenat guvernele lumii, agen­țiile secrete, oamenii de știință, companiile ae­riene și agențiile spațiale. De ce? Răs­pun­sul logic ascunde o altă conspi­rație, aflată în spatele unei alte conspirații…

Dar, în cele din urmă, totul pare să se reducă la bani. „Deși obiectivul lor principal poate fi doar speculat, varianta cea mai probabilă este cea a câștigului financiar. Pe scurt, ar fi logic ca falsificarea unui program spațial să coste mai puțin decât ar presupune unul real, iar Con­s­pi­rația să câștige astfel din finanțările pe care NASA și alte agenții le primesc de la guverne“, se arată într-o rubrică Q&A a Flat Earth Society.

Primele imagini ale Pământului surprins de la mare altitudine datează din martie 1947 și au fost realizate de armata americană cu ajutorul unei rachete V-2 capturate de la Wehrmachtul german. Fotografiile au fost făcute de la o altitudine de peste 160 de kilometri și arătau clar că numai plat nu e. Ceva mai puțin de un deceniu mai târziu, a apărut și Flat Earth Society, o organizație fondată de ame­ricanul Samuel Shenton, conform că­reia Pă­mântul ar fi, de fapt, un disc plat, cu Arctica în centrul său și un perete imens de gheață de-a lungul circumferinței sale. Astfel stând lucrurile, era (la fel de) evident că tot ceea ce NASA arătase până atunci omenirii era doar o farsă minuțios elaborată și cultivată.

Samuel Shenton, FOTO: Getty

La scurt timp după micul pas al omului pe Lună, Shenton a murit, iar misiunea propovăduitoare i-a fost con­tinuată de un grup restrâns de dis­cipoli loiali care au în­ceput să editeze un buletin informativ. Prin anii ’90, ajun­seseră la aproximativ 3.500 de abonați. În 1997, un incendiu le-a distrus birourile și, odată cu ele, listele de membri. Incapabilă să mai strângă fonduri de la aceștia, Flat Earth Society a că­zut într-un marasm financiar adânc. Ulti­mii organizatori au murit și ei în scurt timp, iar mișcarea pă­rea condam­nată să le urmeze irevocabil soarta. Numai că apoi a apărut el, internetul.

Înțelepciunea alternativă

Flat Earth Society a revenit pe firmament în 2004, sub forma unui forum de discuții online pe care veteranii și neofiții cu o co­nexiune la internet ai teoriei Pământului plat puteau să pună întrebări, să-și ex­pu­nă teoriile sau să facă trimiteri la do­vezi de ultimă oră. Și, cel mai important, puteau să construiască o comunitate. 2004 a fost și anul în care a apărut Facebook. Un an mai târziu, a fost lansat YouTube. A urmat Twitter.

Înainte de explozia social media, Flat Earth Society a avut nevoie de 50 de ani pentru a ajunge la – și apoi a-și pierde – cei 3.500 de prozeliți. Lansat în 2009, site-ul său are astăzi peste 300.000 de vizitatori unici în fiecare zi; contul oficial de Facebook, aproape 210.000 de like-uri; zeci de postări despre Pământul plat pe YouTube au milioane de vizualizări; Twitter e invadat de mesaje pe această temă; sute de forumuri și chat roomuri online disecă și diseminează subiectul.

Conținutul generat de utilizatori a fost și rămâne elementul vital al rețelelor sociale. Ce ar fi ele fără actualizări de statusuri, păreri (in)competente despre orice, milioane de filmări cu pisici, linkuri către nimic sau fotografii cu te miri ce? Este în interesul rețelelor sociale să-i încurajeze pe utilizatori să continue să posteze con­ținut, indiferent de cât de îndoielnic sau de discutabil ar fi acesta, de la teorii despre extratereștri reptilieni infiltrați în gu­verne la campaniile antivaccinare.

Rezultatul? Potrivit unui sondaj din 2018 al companiei britanice de cercetare de piață YouGov, o treime dintre milenialii americani nu sunt în totalitate convinși că Pământul este rotund, în pofida a mai bine de o jumătate de mileniu de consens științific pe această temă. 52% din aceștia se descriu ca persoane „foarte religi­oase“. În Brazilia, arată un sondaj realizat anul trecut de Datafolha Institute, 7% din po­pu­lație este convinsă că Pământul este plat, în vreme ce alte 10 procente spun că nu știu ce formă are.

Dezinformarea și teoriile conspirației sunt departe de a fi noi, dar social media a permis oricui (și tuturor) să le împărtă­șească și să le amplifice. „Răspândirea online a teoriilor conspiraționiste este un fel de democratizare a cunoștințelor“, spune Asheley Landrum, profesoară la Texas Tech, autoarea mai multor cerce­tări pe această temă. Ideea unui Pământ plat, spune ea, a explodat pe YouTube.

Grupurile antivaccinare au proliferat pe Facebook. Practic, oricine își poate promova ideile pe internet. Ai nevoie doar de un cont gratuit și o conexiune la rețea. În loc să aibă încredere în oamenii de știință, în mediul academic, în oficialii guvernamentali și în alte surse tradiționale de informații viabile, un public tot mai larg se orientează spre înțelepciunea alterna­tivă a internetului celor mulți.

Erori fatale de procesare

„Nu am fi putut ajunge atât de departe fără YouTube“, admite Mark Sargent, apostol recunoscut al teoriei Pământului plat și creator al Flat Earth Clues, un canal YouTube cu aproape 85.000 de abonați. Un studiu de anul trecut al profesoarei Asheley Landrum de la Texas Tech University, realizat printre participanții la mai multe conferințe organizate de Flat Earth So­ciety, relevă că majoritatea acestora au început să creadă într-un Pământ plat după ce au văzut pe YouTube diferite fil­me pe această temă. Mai mult, unii dintre ei au recunoscut că, într-o primă fază, au căutat aceste filme cu intenția de a le demistifica, dar au sfârșit prin a fi convinși de ele.

„Cei care cred în Pământul plat sau în alte teorii ale conspirației nu vor să aibă încredere în oamenii de știință, nu vor să aibă încredere în oameni care au autoritatea să le spună cum este lumea. Ei fac propriile cercetări, vorbesc cu oameni asemenea lor și trag propriile concluzii“, explică Lee McIntyre, profesor la Centrul de Istorie și Filosofie a Științei din cadrul Universității Boston. „Există o mulțime de informații utile pe YouTube, dar și la fel de multă dezinformare. Iar algoritmii de recomandare pe care îi folosește te pot atrage ușor în vizuina iepurelui“, mai spu­ne Asheley Landrum.

Zeynep Tüfekçi, profesor asociat la Universitatea din Carolina de Nord, care cer­cetează intersecția dintre tehnologie și so­cietate, a realizat un studiu în acest sens și a remarcat că, de fiecare dată când a ales un subiect, platforma video i-a recomandat ulterior versiunile extreme ale acestuia. De la „mâncare sănă­toasă“, a sfârșit la „raw vegan“; de la „aselenizare“ la „omul nu a ajuns pe Lună, totul e o farsă a NASA“; de la „încălzire glo­bală“, la „schimbările climaterice sunt o minciună“. La începutul anului trecut, YouTube a anunțat că va limita răspân­direa videoclipurilor „care i-ar putea dezinforma pe utilizatori în moduri dăună­toare“. De atunci, spun reprezentanții companiei, accesările videoclipurilor dedicate Pământului plat ar fi scăzut cu 67%.

La sfârșitul zilei însă, algoritmii de reco­mandare ai social media sunt doar o parte a problemei. Creierul uman are o în­clinație naturală să aleagă selectiv și să cultive in­formațiile conforme cu viziunea noastră par­ticulară asupra lumii. Se nu­mește pre­judecată de confirmare, iar rețe­lele sociale nu fac decât să amplifice tendința noastră de a ne valida propriile idei preconcepute. Le-am putea rescrie algoritmii, le-am putea redesena interfața cu utilizatorul și am pu­tea elimina din con­ținutul lor orice formă flagrantă de dezinformare. Cum am putea însă corecta erorile din algoritmii noștri de procesare a informației e o poveste complet diferită.


Acest articol a apărut în numărul 86 al revistei NewMoney