Ce strategii politice va adopta Recep Tayyip Erdogan după realegerea sa în funcția de președinte al Turciei

Cum ar putea realegerea președintelui Recep Tay­yip Erdogan în fruntea Turciei să pară mai puțin dezastruoasă? Să de­vină șansa unui reset total, spun unii ana­liști.

Primul aspect este că victoria președintelui Recep Tayyip Erdogan cu 52% la 48% a fost destul de clară pentru a fi acceptată de că­tre opoziție. De altfel, turbulențele politice erau ultimul lucru de care avea nevoie Turcia, pe măsură ce economia este tot mai afectată, iar războaiele mocnesc de jur împrejurul țării.

Acum, că este în siguranță, președintele Erdogan ar putea cel puțin să ia în conside­rare să renunțe încet-încet la politica stri­dentă care i-a marcat campania electorală și în care și-a acuzat opozanții că fac parte dintr-o conspirație internațio­nală LGBTQ și că au legături cu gruparea kurdă sepa­ra­tistă Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), comentează revista britanică The Eco­nomist.

În același timp, diferența a fost suficient de mică, încât Erdogan poate simți acum că poziția sa va fi mai puternică dacă ac­ceptă că o formă de compromis este totuși necesară (dar probabil că eliberarea de­ți­nuților politic sau reluarea dialogului cu PKK ar fi prea mult de sperat).

Totuși, este posibil (și de dorit) ca Erdo­gan să înceapă să le dea atenție nu doar opozanților săi, ci și experților imparțiali și tehnocraților care i-au fost cândva apro­piați, iar asta, mai ales în privința politicilor economice, care acum sunt dezastru­oase – Turcia are una dintre cele mai ridicate rate anuale ale inflației din lume, de­pășind 40% în aprilie (anul trecut a fost de peste două ori mai mare).

Dezastrul in­flaționist a fost în mare măsură indus de de­ciziile lui Erdogan, convins că, dacă men­ține dobânzile scăzute, suprimă infla­ția și, în același timp, stimulează investițiile și creș­terea economică.

De altfel, noul guvern al Turciei l-ar pu­tea reintegra pe un ministru de finanțe care a demisionat din cauza deciziilor lui Erdogan care au dus la prăbușirea lirei turcești, notează și publicația israeliană Haaretz.

Reset intern

Acum, că alegerile s-au în­cheiat, Erdogan ar trebui să accepte rea­litatea și să numească un guvernator independent al băncii centrale, cu un nou mandat de combatere a inflației. Dacă nu va schimba direcția, dezastrul este inevitabil, continuă The Economist.

În ultimii zece ani, lira turcească s-a pră­bușit, fiind susți­nută artificial de banca cen­trală. Instituția s-a implicat și a injectat miliarde de dolari pe săptămână pentru a-l ajuta pe Erdogan să evite o criză valutară înaintea alegerilor. Doar că banii se ter­mină și rezervele na­țio­nale nete ale Turciei sunt deja negative.

Mehmet Şimşek, în vârstă de 56 de ani, este un nume cunoscut și respectat la ni­ve­lul instituțiilor financiare internaționale. Ca ministru de finanțe, post pe care și l-a do­rit pentru a controla direct implementa­rea politicii economice, va trebui să se asi­gure că Erdogan nu îl va manevra, remarcă Haaretz.

Principalul pericol pentru Şimşek pro­vine de la banca centrală a Turciei, care este în prezent controlată de guverna­torul Şahap Kavcıoglu, un apropiat al președin­telui Erdo­gan. Iar Kavcıoglu este cel care sta­bi­lește ratele dobânzilor pentru economie, pre­cum și regulile pentru acordarea îm­prumuturilor.

Reset internațional

Sfârșitul campa­niei electorale poate permite, de asemenea, o îmbunătățire a relațiilor tensionate dintre Turcia și aliații săi din Occident. Blo­carea aderării la NATO a Suediei, pe care a acuzat-o că este un refugiu pentru teroriști PKK și că arde Coranul, probabil a dat foarte bine în ochii alegătorilor din nucleul dur de sus­ținători ai lui Erdogan.

Acum, președintele ar putea însă admite că Suedia a îndeplinit condițiile impuse de Turcia și ar putea re­nunța la veto pentru a repara ruptura cu Alianța Nord-Atlantică, în care este mem­bru deplin, cu sco­pul primordial de a asi­gura protecția Turciei în fața Rusiei.

La schimb, Occidentul are ceva de oferit Turciei. Statele Unite ar putea decide să ridice blocada impusă de Congresul ameri­can pri­vind vânzarea către Turcia a noilor avioa­ne de luptă F-16 (și să îi vândă kituri de modernizare pentru cele pe care le de­ține deja).

Legat de Uniunea Europeană, dacă Erdo­gan arată că își dorește o relație mai ar­mo­nioasă, Europa ar putea face și ea eforturile sale. Admi­terea Turciei în clubul european ca membru rămâne un vis nerealist, dar cele două părți ar putea face progrese în ceea ce pri­vește anumite acorduri, precum călătorii fără viză în Uniunea Euro­peană pentru cetățenii turci sau extinde­rea acordului vamal în cazul unor servicii și bunuri agricole.

Este interesant că preșe­dintele Franței, Emmanuel Macron, l-a sunat repede pe omo­logul său turc pentru a-l felicita pentru victorie, iar cancelarul german, Olaf Scholz, l-a invitat să viziteze Berlinul. Sunt semnale că do­rința pentru o re­setare mo­destă există, cel puțin din partea euro­peană.

Cât despre pre­­ședintele Erdogan, liderul de la Ankara are o istorie a schimbărilor de direcție, atunci când acestea îi convin. Iar acum vor­bim de o oportunitate pe care nu ar trebui să o rateze.

Perspective

Economia Turciei are șansa de a-și reveni. Acum se află pe marginea prăpastiei.

• GREȘELI. ­­Banca centrală a direcționat miliarde de dolari în sistemul bancar pentru a implementa strategia de creștere a lui Erdogan – și a golit rezervele de valută ale Turciei în acest proces. Mehmet Şimşek a încercat să limiteze risipa financiară și să reducă deficitul bugetar.
• EFECTE. ­­În aprilie 2018, un dolar american era patru lire turcești, o rată de schimb con­siderată deja extrem de ridicată. Acum, după cinci ani de „politici neortodoxe“, nu doar că dolarul este de peste 23 de lire turcești, dar prețurile produselor de bază au crescut similar. Dobânzile scăzute, care au fost concepute pentru a stimula creșterea economică, au dus, de fapt, la ieșirea capitalului din țară.
• SALVAREA. ­­Mehmet Şimşek, noul ministru de finanțe, a petrecut șapte ani la banca de investiții Merrill Lynch, unde a fost econo­mist-șef și strateg pentru piețele emergente din Africa și din Orientul Mijlociu.
• SCHIMBĂRI. ­­Intrat în a treia decadă la pu­tere, Erdogan i-a schimbat pe cei mai mulți membri ai guvernului său, cu excepția mi­niștrilor sănătății și culturii.

Acest articol a apărut în numărul 166 al revistei NewMoney

FOTO: Getty