Ce se întâmplă în Afganistan?

Imaginile difuzate de mass-media din toată lumea au creat percepția unui Afganistan căzut în mâinile talibanilor, un Afganistan din care occidentalii se retrag după ce vreme de 20 de ani au căutat să constru­iască un stat funcțional, capabil să reziste mișcărilor islamiste. Evacuarea precipitată a personalului di­plomatic american cu elicopterele deasupra ambasadei a dat naștere paralelelor cu imaginile evacuării de la Saigon (Vietnam) din 1975.

Discursul președintelui american Joseph Biden a fost dovada recunoașterii și conștientizării erorilor trecutului, care au constat în intervenții militare urmate de angajamente costisitoare ce vizau con­strucția unor modele statale occidentale în teritorii cu tradiții diferite de ale noastre. Așa a fost în Irak și în Afganistan, așa putea să se întâmple și în Siria.

1.000 DE MILIARDE DE DOLARI. În Afganistan, americanii au cheltuit 1.000 de miliarde de dolari vreme de 20 de ani. La un moment dat, în primul mandat al lui Barack Obama, numărul trupelor occidentale ajunsese la 100.000! Numai pentru echiparea și antrenarea armatei afgane, a poliției și a forțelor de securitate s-au cheltuit aproximativ 83 de miliarde de dolari, cu mult peste alocările multianuale ale unor state din NATO. Americanii le-au dat afga­nilor echipamente moderne, inclusiv elicoptere Black Hawk. Și, cu toate acestea, întreg acest aparat era o iluzie.

Afganii nu vor să se schimbe, în ciuda celor câteva sute de mii de refugiați de la începutul lui ianuarie, când retragerea occidentală devenise o certitudine. Tradițiile lor tribale foarte profunde îi împiedică să înțeleagă conceptul de cetățean, de stat modern, de instituții naționale și de spațiu public.

Încercările de a-i schimba și domina au fost me­reu sortite eșecului. De exemplu, britanicii au suferit înfrângeri usturătoare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

O MARE GREȘEALĂ. Afganistanul, în ciuda acestor tradiții puternice, era o țară tolerantă. În anii 1960-1970, numeroși occidentali se deplasau pentru a gusta un spirit oriental nealterat. Dar războiul asimetric dus de Occident împotriva invadatorului sovietic a otrăvit acest popor.

Soluția imaginată de Occident pentru combaterea sovieticilor a fost excitarea sentimentului religios și transformarea Afganistanului într-un teren al jihadului. Numeroase elemente din toată lumea arabo-mu­sulmană au fost direcționate spre Afganistan, antrenate și înarmate de serviciile occidentale. Filmele „Rambo II“ și „Rambo III“, cu Sylvester Stallone, care arătau frățietatea dintre americani și mujahedini împotriva invadatorului sovietic, aveau o funcție de pro­pagandă mondială.

De asemenea, nevoia Pakistanului de a avea un aliat regional contra Indiei și de a împiedica revizio­nismul paștun (elitele paștune au revendicat ideea unui mare Paștunistan, care ar fi presupus o modificare a frontierei afgano-pakistaneze trasate de britanici) a transformat Afganistanul într-un sanctuar al jihadismului. Așa s-a născut Al-Qaida.

TALIBANI VS TERORIȘTI. Vorbim, așadar, de o țară aflată în război permanent de peste 40 de ani. Situa­ția prezentată de mass-media internațională este mult mai complexă, întru­cât nu arată competiția dintre talibani și mișcările teroriste precum Statul Islamic și Al-Qaida.

În mod paradoxal, talibanii de azi nu își doresc un jihad mondial, ci numai un stat condus după sharia, dar cu respectarea frontierelor și chiar menținerea de relații diplomatice. Este motivul pentru care ame­ricanii, chinezii și rușii, chiar iranienii negociază cu ei, întrucât pericolul vine de la Statul Islamic.

În cazul în care talibanii vor fi obligați să cedeze teren Statului Islamic și rețelei Al-Qaida, atunci riscul proliferării regionale islamiste va fi foarte mare, punând în pericol stabilitatea regiunii extinse a Asiei Centrale, până în nordul Caucazului.

CE URMEAZĂ? La ce ne putem aștepta pe termen scurt? În pri­mul rând, la un flux de refugiați care va afecta în pri­mul rând statele din proximitate – Pakistan, Iran si Uzbekistan. O altă țară care ar putea fi afectată este Turcia, pentru că aceasta se află în drumul refugia­ților spre Europa. Turcia adăpostește deja un număr consistent de afgani din primele va­luri migratorii de după septembrie 2001. Presiunea migratorie va crește pe ruta balcanică, iar coopera­rea Uniunii Europene cu Turcia va deveni și mai importantă. În al doilea rând, ne putem aștepta la competiția dintre talibani, pe de o parte, și Statul Islamic și Al-Qaida, de cealaltă parte. În funcție de acest deznodământ vom vedea dacă terorismul va reveni pe prima pa­gină a agendei internaționale, punând laolaltă marii competitori strategici SUA, Rusia și poate chiar China.