Ce rol au jucat ultimele tehnologii în descoperirea cu luni înainte a desfășurărilor militare ruse la granița cu Ucraina

Ultimele tehnologii revoluționează modul în care informațiile de tip intelligence sunt colectate și ana­li­zate. Așa s-a putut afla cu luni înainte despre des­fă­șurarea militară a Rusiei la frontiera Ucrainei.

Tehnologiile moderne produc un noian de date utile pentru munca de intelligence și ele ajută azi enorm efortul de extragere a celor cu adevărat relevante pentru analiștii care încearcă să le pună cap la cap cu sco­pul de a obține imaginea de ansamblu.

După eșecurile de răsunet ale comunității americane de informații în frunte cu Central Intelligence Agency (CIA) în Afganistan, Irak și în alte crize globale din ultimii 20 de ani, acuratețea informațiilor livrate în contextul invaziei Rusiei în Ucraina conferă servi­ciu­lui american de informații externe o nouă credibi­li­tate atât în Statele Unite, cât și la nivel internațional, comen­tează publicația americană The New York Times.

Pe această reușită a putut fi construit și efortul di­plo­matic de aproape patru luni și totodată articulat tot angrenajul de confruntare politică și economică inițiat de SUA cu scopul de a compromite strategia belicoasă a liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, expunând-o pu­blic. Este fără precedent ca informații de obicei se­cre­tizate – obținute prin acțiuni de spionaj în Rusia (au fost refăcute vechi rețele de informații, HUMINT), de la sateliți comerciali și guvernamentali, prin capa­citatea sporită de interceptare a comunicațiilor și OSINT (open-source intelligence) – să ajungă în comunicate de presă.

Desecretizare

Din acest punct, când invazia este în plină desfășurare (la momentul redactării acestui articol suntem în ziua a patra a conflictului declanșat de Putin împotriva Ucrainei), oficialii americani caută cea mai bună soluție pentru a continua războiul infor­ma­țional cu Rusia, marșând anticipat pe crimele de răz­boi ce vor fi comise și demontând propaganda Moscovei cu privire la intențiile față de Ucraina.

Dincolo de efortul de colectare de intelligence, Sta­tele Unite au știut să valorifice în timp real informațiile critice extrase, comentează și CNN într-o analiză pu­bli­­cată în a doua zi de conflict. Desecretizarea strate­gică orchestrată și dozată de Administrația Biden face parte din ampla confruntare politică („political warfare“) pe care Statele Unite au avut-o cu Rusia de la ter­minarea Războiului Rece, explică pentru CNN Tim Weiner, autorul cărții despre istoria CIA „Legacy of Ashes“. Tot el explică ce înseamnă acest „political war­fare“ – modul în care națiunile își proiectează pu­te­­rea și-și exercită voința în fața inamicilor (își încor­dează mușchii) fără a trage un glonț. Este o confruntare care angrenează toată paleta de pârghii – de la intelligence la diplomație, de la operațiuni de spionaj la sancțiuni economice, iar orchestrarea cu măiestrie (eficientă) a acestor instrumente aparține președin­te­lui american Joe Biden.

Desecretizarea rapidă de intelligence a avut așadar rolul de a expune planurile de dezinformare și minciu­nile instrumentate de Putin. Este o con­fruntare pentru adevăr, iar CIA dovedește că, mai ales în ultimii doi ani, și-a mutat concentrarea de la opera­țiu­nile îndreptate împotriva terorismului la cele de monitorizare a regimurilor autoritare din China și din Rusia, a mai co­mentat Weiner.

Statele Unite au avertizat de săptămâni bune că Rusia va invada Ucraina. La doar opt ani de la prelua­rea ostilă a Crimeei, forțele ruse au invadat pe 24 fe­bruarie teritoriul ucrainean. Monitorizarea de către SUA și de către aliații NATO a mișcărilor rusești s-a bazat nu doar pe sateliții de spionaj (costă câteva mili­oane de dolari unul) și pe spionii din teren. Rețelele so­ciale (în special Twitter), big data, sateliții privați, telefoanele mobile au devenit instrumente importante în colectarea de intelligence util. Sunt tehnologii care au permis organiza­țiilor media și analiștilor să articu­leze analize tot mai pertinente.

Evident că guvernele continuă să folosească opera­țiuni secrete de colectare de intelligence, dar pe lângă acestea există astăzi cantități uriașe de informații pu­blice, care nu sunt fructificate de guverne. Sateliții și dronele sunt mult mai ieftini în prezent decât erau acum zece ani, de exemplu, ceea ce le permite compa­niilor private să le opereze. La fel, cam oricine poate achiziționa un smartphone cu funcții video și foto avan­sate.

Semnată de un expert în operațiuni de infor­mare și intelligence, o analiză publicată de The Conversation trece în revistă sursele deschise (grație teh­no­logiei moderne) care generează cantități imense de intelligence și tot tehnologia este cea care contribuie major la filtrarea celor valoroase.

Era open-source

Grație informațiilor (imaginilor) obținute de companii și de oameni obișnuiți, mane­vrele militare ale Rusiei sunt accesibile oricui la o cău­tare pe internet sau prin fluxurile de știri. Agențiile de știri monitorizează și informează evoluția aproape în timp real. Utilizatorii rețelei TikTok postează filmulețe cu echipament militar rusesc transportat cu trenul. Iar „de­­tectivii“ internauți urmăresc și colectează acest flux de informații.

Așa se face că platforme de socializare precum TikTok au devenit valoroase surse de intelligence. Această democratizare a colectării de informații este în mare măsură un ajutor dat profesioniștilor din zona de intelligence. Analiștii guvernamentali reușesc să aco­pere nevoia de evaluare a acestor informații, ape­lând la aceste surse deschise accesibile pe internet, în loc să se mai bazeze primordial pe sistemele secrete, unde informația este și foarte scumpă.

Pe de altă parte, nu e deloc ușor să cerni informația valoroasă în noianul de terabiți oferiți de open-source. Mai mult, știind că o mare parte din informații și date sunt deliberat manipulate pentru a induce în eroare complică și mai mult sarcina de triere.

Să intrăm un pic în zona practicii de culegere de in­­­­for­mații open-source. În Statele Unite, intelligence-ul open-source (OSINT) este definit drept colectarea, eva­lua­rea și analizarea informațiilor publice. Sursele sunt va­­riate – știri, articole, informații publicate în rețelele de sociali­zare, clipuri încărcate pe YouTube, imagini din satelit fur­nizate de operatorii de sateliți comerciali etc.

Comunitățile OSINT și agențiile guvernamentale au dezvoltat deja cele mai bune practici pentru OSINT și există numeroase instrumente accesibile gratuit. Detectivii particulari folosesc metodele OSINT, la fel și așa-numiții „detectivi de fotoliu“, care au reușit cu aju­to­rul OSINT să rezolve și să demaște numeroase cazuri de corup­ție, crime sau diverse infracțiuni, ajutând astfel autoritățile.

Optimizarea prin machine learning

Chiar și folosind cele mai bune practici, OSINT-ul contribuie la supraîncărcarea analiștilor, care oricum sunt ne­voiți să navigheze printr-un noian ambiguu de date și in­formații. În zilele noastre sar în ajutor algoritmii de machine learning (învățarea automată), care pot identifica modele și pot tria mai rapid și mai eficient infor­ma­țiile de tip OSINT (mai ales imaginile filmate și foto­grafiile). Altfel spus, identifică mai bine ce e credibil și ce nu și pot an­­ticipa anumite tendințe. Pot identifica dacă infor­mația a fost generată de un om sau de un robot/algo­ritm și dacă este o informație autentică sau nu.

Nu înseamnă că avem un glob de cristal la înde­mână – chiar dacă mixăm OSINT cu algoritmii de machine learning, tot nu putem afla ce e în mintea lui Putin, dar putem evalua cum va decurge invazia rusă în Ucraina.

Războiul la vedere

Manevrele Rusiei sunt ca o carte deschisă pentru OSINT, comentează și The Economist într-o analiză despre o nouă eră – cea a răz­bo­iu­­lui la vedere.

Pe 4 februarie, unul dintre sateliții operați de Maxar Technologies, compania din Colorado care zilnic foto­grafiază peste trei milioane de kilometri pătrați ai pla­netei, a surprins inevitabil și imagini cu baza militară rusă din Recița (situată în sud-estul Belarusului, la mai puțin de 50 de kilometri de frontiera cu Ucraina). Și de atunci, tot așa, până la momentul invaziei.

De la începerea Războiului Rece, Statele Unite și aliații lor din NATO au monitorizat mișcările militare ale Rusiei cu aju­torul unor mijloace scumpe de colectare de infor­mații – sateliți de spionaj și zboruri de su­praveghere pe care nimeni altcineva nu le-ar fi putut susține.

Iată că, în ultimul deceniu, observatorii civili au propriul arsenal. Jurnaliști, academicieni analiști, acti­viști, diverși entuziaști au acces la o plajă variată de OSINT. Așa se face că au devenit publice și la înde­mâna oricui (aproape în timp real) imagini detaliate cu ce se întâmplă într-un loc foarte greu accesibil pre­cum Recița.

După cum remarcă Stephen Wood, senior director la Maxar Technologies, motivul ține de îmbunătățirea spectaculoasă a sateliților din domeniul privat (sa­te­liții Maxar pot face fotografii la o rezoluție extrem de bună). Iar firmele precum Maxar s-au înmulțit – pu­bli­cația britanică The Economist a folosit imaginile ofe­rite de Maxar și Planet, o companie similară din California, pentru a face publice în articolele sale mișcă­rile din ultimele săptămâni ale armatei ruse la fron­­tiera cu Ucraina.

În actuala criză, fără precedent în Europa de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o premieră este și mixul dintre imaginile în timp real oferite de sa­teliți privați și cele distribuite în rețelele de sociali­zare din Rusia.

Să luăm cazul unui echipament de la Recița care nu mai apare în imagini. Satelitul nu arată unde au dispă­rut mai multe arme și vehicule militare, doar că nu mai sunt unde erau. Apar alte indicii. Șoferii ruși sau belaruși folosesc cu aviditate mici camere de filmat pe bord. În ul­ti­mele săptămâni, acestea au înregistrat cum tancuri și alte echipamente sunt transportate te­restru sau feroviar. Multe dintre filmulețe au fost urcate pe TikTok. Un astfel de filmuleț distribuit pe 13 fe­bruarie arată un convoi de vehicule blindate, inclusiv un sis­tem antiaerian Shilka, pe un drum care leagă Mazîr de Naroulia (ambele sunt localități din Belarus).

După două zile, un analist de OSINT, care pos­tează pe Twitter sub numele @danspiun, remarca faptul că emblema de pe Shilka este un indiciu că apar­ține Brigăzii a 5-a de Tancuri, care fusese văzută când a sosit la Re­cița. Doar că Mazîr și Naroulia sunt mai sudice decât Recița și mai aproape de frontiera cu Ucraina. Ceea ce înseamnă că respectivele blindate nu au fost retrase, ci mu­tate în poziții și mai amenințătoare. In­formația confirma și declarația ministrului britanic al apărării, Ben Wallace, care a subliniat că forțele ruse se mută din po­ziții de așteptare în zone de unde pot fi desfășurate terestru trupe.

Elnia este o bază situată la 125 de kilometri de frontiera Rusiei cu Belarus și unde staționează în mod normal Divizia de Infanterie Motorizată 144. În noiembrie anul trecut, rușii au început să mute acolo și echi­pa­mentul Armatei a 41-a de Arme Combinate, amplasat în mod normal la peste 3.000 de kilometri, în adâncul Siberiei. La finalul lunii ianuarie, Elnia nu era plină doar de echipamente, ci și de trupe (imaginile din sa­telit au arătat noroiul răscolit de pași, odată cu topirea zăpezii).

Mișcarea trupelor nu s-a văzut, deoarece Elnia, ca și o mare parte a Europei, este în această perioadă a anului acoperită mereu de nori. Dar sateliții Sentinel-1, operați de Agenția Spațială Europeană, fotografiază tot continentul o dată la șase zile. Rezoluția nu este atât de bună ca în cazul imaginilor oferite de Maxar sau Planet. Dar imaginile surprinse de Sentinel-1 de pe 23 ianuarie până pe 11 februarie au putut indica fap­tul că baza de la Elnia s-a golit. Întrebarea era unde au plecat vehiculele Diviziei 144.

Într-un alt filmuleț postat pe TikTok pot fi văzute mai multe vehicule blindate în gara de la Breansk, cam la 35 de kilometri de Ucraina. Coroborând nu­mă­rul din opt cifre imprimat pe vagoanele trenului cu mer­sul trenurilor local postat pe un site, s-a putut afla locul de unde venea garnitura cu vehiculele blindate – Elnia.

Alba-neagra

Mai aproape de data reală a invaziei, 24 februarie, Rusia a mutat mult echipamentele militare și trupele, pentru a da impresia unei retrageri. În formularea lui Michael Kofman, expert la think tankul american CNA, este o tactică militară veche (un soi de alba-neagra în materie de desfășurare de trupe sau așa-numitul „deployment shell game“), în care trupele sunt mutate de colo-colo pentru a induce confuzie, fără însă a afecta strategia de luptă stabilită. Este ade­vărat că au existat trupe care au părăsit Crimeea, dar altele au fost trimise în alte puncte de pe lungimea fron­tierei. Și au făcut ceea ce fac armatele de obicei înainte de război.

Pe 14 februarie, un alt analist care s-a uitat atent la imagini din satelit a observat o schim­bare pe malul râului Prîpeat din Belarus, adică la mai puțin de șase kilometri de frontiera cu Ucraina – se lucra de zor la im­provizarea unui pod, care a și devenit vizibil chiar în imaginile din satelit din 15 februarie. Apoi, pe 16 fe­bruarie, podul a fost dezasamblat.

Ei bine, un OSINT util necesită o permanentă cău­tare de astfel de indicii și trebuie să știi unde să le cauți. Una dintre practici este de a obține indicii de la un satelit cu rezoluție mai slabă, dar care pot fi ex­ploa­tate de sateliți mai performanți (evident, mai scumpi). În ultimii ani, analiștii au observat că anumite radare militare foarte puternice bagă în ceață radarul sateliților Sentinel-1, generând mai multe tipuri de interferențe.

Ollie Ballinger, profesor la University College London, a construit un instrument prin care oricine poate repera aceste interferențe. În septembrie, cu ajutorul acestui dispozitiv a fost detectat un tip de interferență în zona Pogonovo, o bază-cheie a Rusiei la frontiera cu Ucraina, descoperire ce le sugera analiștilor militari că acolo au fost amplasate sisteme antiaeriene.

Chiar dacă oferă acest gen de informații amănunțite, OSINT nu este mereu o soluție universală. Sateliții li­vrează cantități uriașe de date, dar cele cu înaltă rezo­luție continuă să fie puține. Analiștii de intelligence știu că această cantitate imensă de date poate fi debu­so­lantă pentru cei lipsiți de experiență, de multe ori in­ducându-i în eroare.

Pe de altă parte, forțele militare moderne recunosc și apreciază rolul pe care OSINT a ajuns să-l joace în cri­zele lumii de azi, dar pot folosi asta și pentru a crea diversiuni (un convoi de tancuri este filmat că merge în sensul opus destinației reale, mizând pe faptul că fil­mulețul respectiv va ajunge pe TikTok, iar de acolo ar urma să fie analizat). La fel, semnalizarea locației pe care o transmit navele poate fi manipulată, astfel că par a fi la kilometri depărtare de amplasarea lor reală.

„Oamenii tind să creadă că OSINT poate să livreze tabloul unui teatru de război. Nu mă iluzionez, ceea ce vedem de fapt este doar o fracțiune din ceea ce se în­tâmplă“, notează Konrad Muzyka, președintele firmei poloneze Rochan Consulting, care a livrat publica­ției The Economist hărțile cu desfășurarea militară rusă. Dar chiar și văzând doar o fracțiune, este vorba de in­formații brute, nefiltrate de instituții și guverne, ceea ce este o schimbare radicală față de crizele din trecut. În cazul în care un război va lovi Europa, va fi cel mai transparent conflict din toate timpurile, conchid britanicii de la The Economist.

Reabilitare

După eșecul Irak, 2003, comunitatea americană de in­telligence do­ve­dește că rămâne cel mai bun serviciu de colectare de infor­mații din lume.

• REZISTENȚA. CIA și National Security Agency (NSA) pot susține rezis­tența ucraineană prin intelligence din teatrul de luptă. De asemenea, SUA au trimis arme letale precum rachetele defensive Stinger. În plus, de opt ani, instructori americani antrenează mici grupări de soldați ucraineni pentru confruntări asimetrice (operațiuni paramilitare).
• FRONT COMUN. Pe măsură ce SUA au continuat să livreze informații credibile despre planul de război al lui Putin, din octombrie anul trecut, oficialii europeni, inițial sceptici, și-au schimbat părerea, ceea ce a dus la unificarea pozițiilor Statelor Unite și ale Uniunii Europene și la adoptarea celui mai dur set de sancțiuni internaționale aplicat vreodată unei țări.

Acest articol a apărut în numărul 135 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty