Ce oportunitate de business a găsit o antreprenoare în industria modei după ce a început să producă și să vândă tricotaje din gama premium

Mulți antreprenori caută să consolideze businessul întâi pe plan local, apoi caută piețe în afară. În cazul producătorului de tricotaje Ami Amalia, procesul a fost invers.

Piața de fashion din România a fost în con­tinuă dinamică în ultimii trei ani, chiar dacă pandemia de COVID-19 a încetinit pu­țin vânzările. Activitatea s-a mutat foar­te rapid în online, iar volumele au început să crească. Multe magazine din piață mizează pe produse multibrand, în timp ce unii mici jucători aleg nișe destul de înguste prin care încearcă să câștige încrederea pieței.

Este și cazul producătorului și vân­ză­­to­ru­lui de tricotaje Ami Amalia, un business gestionat de Amalia Săftoiu (47 de ani). Com­pania produce la Oradea și mai nou a deschis un punct de lucru și la Deva, iar vân­zările le face prin site-ul propriu, o plat­formă online internațională, dar și prin mici magazine de modă.

A ales să aibă un business total diferit de restul jucătorilor din piață. Nu este bazat, ca în mai toată industria de fashion, pe volume mari și prețuri mici, ci pe o pro­duc­ție limitată, poziționată din start pe seg­mentul premium al pieței. „Chiar dacă avem și produse cu prețuri în jur de 100 de euro, media de preț este la 250 de euro, dar avem și situații când prețurile ajung și la 1.000 de euro“, spune Amalia Săftoiu.

Între Asia și Europa

Businessul Ami Amalia a început în 2017. Amalia Săftoiu a absolvit Dreptul la Universitatea Româno-Americană și a continuat cu un master în drept internațional la Oslo și un master exe­cutiv în domeniul energiei la Oslo și la Paris. Încă din 2000 a călătorit în mai multe țări, lucrând pe zona de contractare și subcontractare de management pentru pro­iecte din industria petrolieră și din domeniul energiei. A ajuns astfel în Norvegia, Ka­zah­stan, Azerbaidjan și la Dubai, în Emi­ratele Arabe Unite.

În perioada în care a călătorit cu jobul prin lume l-a cunoscut în Azerbaidjan și pe so­țul său, Jorn, care este norvegian. Ală­turi de el a ajuns în 2017 la Moscova, în Ru­sia, unde Jorn avea serviciul. Ea l-a în­soțit acolo, ocupându-se de creșterea copiilor. A încercat și un job, însă a constatat că nu se poate dedica așa cum dorea activităților legate de creșterea copiilor. A fost momentul în care, în calitate de cumpă­ră­toare de tricotaje din fire naturale, s-a gândit cum ar fi să aibă și ea un business în acest domeniu. „Fiind consumator de modă, am simțit că lipsește ceva care să-mi placă atât mie, cât și prietenelor mele“, poves­tește Amalia Săftoiu.

Știa bine că marile branduri de modă au producția externalizată în țări din Asia, în special în China și în Bangladesh. Decla­rată apărătoare a drepturilor omului, respingea din start ideea de a produce în acea zonă a lumii. Dă exemplu o catastrofă petrecută în 2013 în Bangladesh, după ce o imensă hală de producție s-a prăbușit și peste 1.000 de oameni au murit.

Copilărind în Petroșani, s-a gândit că trebuie să găsească un oraș din zona de vest a României care să ofere infrastructura potrivită pentru producția de tricotaje din fire naturale. S-a uitat la mai multe variante, însă s-a oprit la Oradea. Era momentul în care începuseră mai multe pro­iecte de infrastructură pe zona de vest a țării și a găsit aici fabrici de confecții care să lucreze pentru ea, care făcea vânzare prin propria platformă online. „Din punctul de vedere logistic este mult mai accesibil pentru accesul dinspre Uniunea Euro­peană decât dacă ne-am fi dus înspre Moldova. În zona de vest sunt atât autostrăzi, cât și aeroporturi“, mai spune antrepre­noa­rea.

Pentru o creștere a businessului și mai multă flexibilitate, a decis în 2019 să în­ceapă tot la Oradea propria producție. Era momentul în care călătorea frecvent între Moscova și Oradea. În 2020, în plină pan­de­mie, a decis să se mute cu familia la Oslo, de unde este soțul său, iar depla­să­rile s-au înmulțit de această dată pe axa Oslo-Oradea.

Strategii de creștere

Până în 2020, piața brandului Ami Amalia era una preponderent externă. Vindea în Statele Unite, Canada, Olanda, Germania și alte țări occidentale.

Așa că a început timid să țintească și piața românească, accelerând acest lucru din toamna lui 2022, când s-a mutat cu familia la București. Strategia de a produce sin­gură, dar de a vinde și în România a dat rezultate. Anul trecut, Ami Amalia a înre­gistrat o cifră totală de afaceri de 1,18 mili­oane de euro, de la 689.000 de euro în anul 2022.

Chiar dacă toate firele pe care le utili­zează în tricotajele sale sunt din afara țării, pe eticheta produselor sale scrie „Made in Romania“. „Majoritatea firelor sunt din Italia, dar am avut și din Peru sau Japonia. Din Japonia iau fire de mătase, din Peru iau fire de alpaca, iar din Portugalia și Franța, bumbac“, detaliază Amalia Săftoiu. Nu ascunde faptul că firele din lână le-a obținut din țări ca Africa de Sud, Noua Zeelandă sau Australia. „Se produc fire și în România, dar folosesc mult acril și poliester, pentru că asta e cerința din piață. Ca să supravie­țu­iască, trebuie să vândă și ei către fabrici din Asia care vor fire ieftine“, adaugă Amalia Săf­toiu.

Ea spune că poziționarea pe care o are în zona de lux a pieței îi împarte clienții în două mari categorii. Sunt cei din România, care îi transmit că are prețuri mari la pro­dusele vândute, și cei din Occident, care o întreabă de ce vinde atât de ieftin când fo­lo­sește fire de înaltă calitate.

Antreprenoarea spune că pentru a ri­dica și standardele de pe piața locală mai are de lucru în educarea clien­ților. Mențio­nează că decizia de a se muta cu familia în București a fost luată special pentru a în­țe­lege piața de la noi.

Adaugă că nu doar educarea pieței este o prioritate pentru businessul său, ci și atra­gerea de forță de muncă. Și cum în Ro­mânia școlile nu mai formează personal pentru industria textilă, soluția pe termen scurt a fost aducerea de salariați din țările asiatice. Pentru perioada ce urmează vrea să fondeze o organizație neguvernamentală (ONG) prin care să încerce să atragă forță de muncă tânără, pentru că degeaba alege firul potrivit pentru producție dacă nu are cine să lucreze cu el.

Ce, cât, unde

O statistică citată de platforma Market­Splash.com/ro/ arată că trei state asiatice (China, Vietnam și Bangladesh) și Uniunea Europeană au fost responsabile de peste 70% din exporturile de îmbrăcăminte în 2020.

  • CHINA A avut exporturi de 142 de miliarde de dolari, cu o cotă de 31,6% din totalul pieței.
  • UE. Exporturile au însumat 125 de miliarde de dolari, cu o cotă de piață de 27,9%.
  • VIETNAM. Cu o cotă de piață de 6,4%, a înregistrat exporturi de 29 de miliarde de dolari.
  • BANGLADESH. A exportat de 28 de miliarde de dolari și ocupă o cotă de piață de 6,3%.

Acest articol a apărut în numărul 180 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly