Ce notă de plată are de achitat România pentru a avea energie verde

Ca să avem energie electrică și peste zece ani, mai curată, dar la fel de sigură, trebuie să apară multe mii de megawați în centrale noi din care să „curgă“ ener­gia prin rețele mai inteligente decât cele de azi. Totul va costa zeci de miliarde de euro, dar nu prea avem de ales.

Înainte de moțiunea de cenzură, Guvernul României a prezentat Planul Național Inte­­grat în domeniul Energiei și Schimbă­rilor Climatice (PNIESC) 2021-2030. Documentul, pe care orice stat membru al Uni­u­nii Europene trebuie să-l trimită Co­mi­siei Europene, ar trebui să fie „biblia“ sis­temului energetic pentru ur­mă­torii zece ani.

Într-o Europă care se vrea cât mai verde și cât mai co­nec­tată, PNIESC prezintă obiecti­vele Ro­mâ­niei și măsurile asumate ca să ajungă acolo. Va fi un drum cu multe obstacole, costisitor și chiar pro­vocator din punct de vedere tehnic.

România, dependentă de cărbune

România este încă dependentă de energia pe cărbune și de gaz pentru electricitate și căldură, dar termocentralele sale fie s-au închis, fie se zbat să trăiască sub po­vara costurilor tot mai mari cu polua­rea, impuse tot de la Bruxelles. În ultimii ani nu s-a pus în funcțiune niciun megawatt nou în mult-vânturatele capacități verzi, deși promisiunea României este că, peste zece ani, 30,7% din energia pe care o va consuma ar urma să fie verde, de la nici 24% acum.

În acest caz, emisiile de gaze cu efect de seră ar urma să scadă cu 44% față de anul de referință 2005. Ținta promisă de regenerabile fusese inițial de 27,9%, dar Bruxelles-ul n-a fost de acord și a cerut mai multă ambiție. Noul termen apar­ține Co­misiei.

Până în 2030, România ar trebui să fa­cili­teze finanțarea prioritară a unor capa­cități noi în generarea de energie electrică de circa 10.600 de megawați, dintre care aproape 7.000 în sectorul producției din surse regenerabile. Este mult, cam cât are acum România putere instalată dis­po­nibilă.

Proiectele din cadrul PNIESC

PNIESC a indicat ce capaci­tăți noi de generare de energie electrică sunt considerate prioritare pentru urmă­torii zece ani, pentru „a asigura securitatea aprovizionării cu energie, la nivelul anului 2030“. Iată lista:

1. O unitate nouă a centralei nucleare de la Cernavodă, cu o capacitate nomi­nală de 700 de megawați. Scenariul este luat în calcul în condițiile în care planul României, încă în picioare, este de a mer­ge mai departe cu China Nuclear pentru construirea în sistem de parteneriat a unităților 3 și 4, începute în timpul comunismului și neterminate. În orice variantă, fie că se va merge (puțin probabil) pe acest scenariu, fie că societatea de stat Nuclearelectrica va construi, la ordin și cu sprijin guvernamental, o unitate, un grup nuclear nou trebuie să apară în ur­mătorul deceniu.
2. Construcția unui bloc nou de 200 de megawați pe gaz cu funcționare flexibilă la Sucursala Electrocentrale Craiova, parte a Complexului Energetic Oltenia. Proiectul presupune realizarea unui bloc energetic de cogenerare de înaltă efi­cien­ță pe gaz natural pentru alimentarea cu energie termică a municipiului Craiova și a operatorilor economici. Acest bloc ener­getic va înlocui capacitățile energe­tice actuale pe lignit de 2×150 de mega­wați;
3. Construcția unui bloc nou de 400 de megawați în tehnologie CCGT (turbine cu gaze în ciclu combinat) la Turceni, pe amplasamentul actualei centrale care apar­ține tot Complexului Energetic Oltenia. Planul presupune realizarea unui bloc cu eficiență ridicată și cu funcționare flexi­bilă (două turbine pe gaz și cazan recupe­rator și o turbină cu abur), care va înlocui o capacitate existentă de 300 de megawați pe lignit.
4. Construcția a două grupuri energe­tice de câte 400 de megawați în tehnologie CCGT la Ișalnița, centrală care este tot în structura Complexului Energetic Oltenia. Proiectul presupune realizarea unor blocuri cu eficiență ridicată și cu funcțio­nare flexibilă, care vor înlocui blocurile 7 și 8, cu capacitatea de 2×315 megawați (pe lignit).
5. Încă 400 de megawați la Mintia (jude­țul Hunedoara). PNIESC vorbește despre urgentarea demarării investiției de reali­zare a unei capacități energetice noi, tur­bină pe gaze în ciclu combinat, la Mintia. Proiectul va fi, de fapt, o nouă centrală pe gaze, care va fi construită de Romgaz, identică cu cea care va fi pusă în operare în acest an la Iernut. Aici, producătorul de gaze derulează de câțiva ani un proiect de termocentrală pe gaze, de 400 de mega­wați, derulat de asocierea de firme Duro Felguero-Romelectro, care, după mai multe luni de întârziere, va fi terminată în această vară.
6. Realizarea unui grup nou de circa 70 de megawați la Midia, în imediata veci­nătate a rafinăriei Petromidia. Proiectul este unul „la cheie“, proiectare și exe­cu­ție, iar în acest moment se află în faza selec­tării constructorului.
7. Implementarea unei unități de coge­ne­­rare în ciclu combinat în cadrul centralei termoelectrice Grozăvești din Bucu­rești, care presupune realizarea unei noi unități de producere de energie în coge­ne­rare de înaltă eficiență în tehnologie ciclu combinat gaz-abur, cu funcționare pe gaz.
8. Implementarea unei unități de coge­ne­rare în ciclu combinat la CET Sud din București, care presupune realizarea unei noi instalații de cogenerare de înaltă eficiență (ciclu combinat gaz-abur) de circa 200 de megawați electrici și circa 200 de megawați termici.
9. Implementarea unei capacități noi de producere a energiei, în cogenerare de înaltă eficiență, cu funcționare pe gaze naturale, în cadrul centralei termoelectrice Progresu din București.
10. Reabilitarea ciclului combinat la CET Vest din București, în vederea prelungirii duratei de viață, și implementarea unei unități noi în ciclu combinat de circa 186 de megawați electrici și aproximativ 170 de gigacalorii/oră.
11. Un plus de 5.994 de megawați noi în eolian și fotovoltaic. „În același timp, având în vedere traiectoria indicativă SRE (surse regenerabile de energie, n.r.) ce tre­buie atinsă la orizontul anilor 2022, 2025 și 2027, proiectele SRE-E vor fi consi­derate la fel de prioritare, țintind instalarea de capacități suplimentare de energie eoli­ană de 2.302 megawați, respectiv de energie solară de 3.692 de megawați“, scrie în PNIESC.
12. Încă 1.088 de megawați instalați în centrale hidroelectrice, pe firul apei sau în lacuri de acumulare. PNIESC nu detaliază, dar mare parte din această capacitate nouă se poate obține exclusiv prin creș­terea pu­terii instalate în urma retehnolo­gizărilor anunțate de Hidroelectrica.

Cât costă?

Cu totul, ar costa 22,6 miliarde de euro, dar nu doar pentru partea de generare nouă de electricitate. Potrivit estimării din PNIESC, la 9,8 miliarde de euro ar urma să se ridice investițiile în re­țe­lele electrice, atât de transport, cât și de distribuție. Suma de 12 miliarde de euro va fi investită în centrale electrice, iar alte 800 de milioane – în boilere cu abur.

Vestea bună este că, inclusiv în contextul noului „Green Deal“ european, mare parte a finanțării poate veni din fonduri nerambursabile, dar, evident, doar pentru pro­iecte. Din fondurile structurale „clasice“ disponibile pentru România în perioada 2021-2027, care se ridică la aproape 22 de miliarde de euro, pentru proiectele din ener­gie se pot primi 3,1 miliarde.

Pe de altă parte, în acel fond pentru tranziție justă, de care să beneficieze ță­rile care vor fi cele mai afectate de trecerea de la combustibil fosil la energie verde, România are rezervate 757 de mili­oane de euro.

În plus, există mecanismul 10d, adică Fondul de Modernizare al Comisiei Europene, unde, dacă sunt depuse proiecte care să respecte politica UE de eliminare a emisiilor de dioxid de carbon, interconectare și integrare a regenerabilului, România ar avea disponibile circa 7 miliarde de euro.

Mai există InvestEU, un program care prevede garanții totale de la bugetul UE în valoare de 38 de miliarde de euro pentru mobilizarea capitalului, plus credite avantajoase, rambursabile însă, de la BEI. Evident, alături de acestea, vin banii de la investitori, dacă au condiții favorabile de pia­ță și de reglementare să dezvolte proiec­tele și, posibil, și de la bugetul de stat.

Trebuie și baterii

Planul Național Inte­­grat în domeniul Energiei și Schimbă­rilor Climatice nu mai consideră prioritară dezvoltarea stocării de mari dimensiuni – celebrul proiect vechi al hidrocentralei Tarnița-Lă­puștești −, ci că este nevoie de un sistem de stocare a energiei cu baterii (BESS).

• Impactul. Sistemul de stocare a energiei cu baterii poate constitui o resursă va­loroasă pentru soluțio­na­rea situațiilor de neacoperire a curbei de sarcină, integrarea BESS la nivelul rețelei electrice de transport având un impact global de îmbunătă­țire cu cel puțin 10% a adec­vanței Sistemului Energetic Națio­nal. Adică, a ca­pacității rețelei electrice naționale de a satisface în orice moment cererea de ener­gie, luând în calcul și potențialele avarii despre care se poate presupune că pot apărea.
• Încarcă sau descarcă. BESS are o natură duală: la descărcare se com­portă ca o sursă de producere, iar la încărcare – ca un consum suplimentar. Schema de operare optimă presupune încărcarea BESS la go­lurile de sarcină și des­căr­carea la vârful de sarcină. PNIESC recomandă integra­rea sistemelor de stocare a energiei cu baterii în Sistemul Energetic Național (SEN) la nivelul unei capa­cități de cel puțin 400 de megawați, cu mențiunea că România va sprijini dezvol­tarea acestor tehnologii în scopul asigurării adecvanței SEN.