Ce motive de îngrijorare are Emmanuel Macron, în privința alegerilor prezidențiale programate pentru aprilie 2022

Multe întrebări, puțin timp rămas. Sur­prinzătoare a fost victoria lui Emma­nuel Macron în 2017, dar la fel de sur­prin­­zător a picat și coronacriza pentru pla­nurile sale de a mai câștiga, anul viitor, un mandat la Élysée. Deocam­dată, guvernul lui Jean Castex pare in­capabil să atenueze consecințele colosale pentru economia franceză.

Unele dimineți de luni ar putea fi ușor de­primante pentru președintele Macron, când trece cu ochii peste titlurile celor mai importante publicații franceze. Un recent sondaj de opinie arată că scepticismul față de vaccinare este la cote ma­xime în Franța, pe fondul criticilor aduse vaccinului AstraZeneca și al suspendării vaccinării cu acesta. Astfel, 61% din res­pon­denți și-au exprimat îndoiala față de vaccin, cu 18% mai mulți decât în urmă cu o lună. Doar 23% au spus că au încredere în doza de la AstraZeneca. Procent ce contrastează cu 75% din britanici care au declarat că au încredere în vaccinul dezvoltat cu Universitatea Oxford.

Președintele francez trebuie să digere nu doar aceste cifre, ci și relatările și ima­­­ginile de la violențele care zguduie Franța, de data asta din cauza impunerii unui nou lockdown, la un an de la primul și cel mai sever cauzat de pandemie. Și chiar dacă se arată sceptici față de vaccinare, francezii sunt deciși să se bucure de primăvară, în ciuda celor mai noi re­stricții impuse de guvernul de la Paris.

În Marsilia, peste 6.000 de persoane au dansat și petrecut la un carnaval stradal. „Tinerilor le-a ajuns să stea închiși în casă“, spune Romain (26 de ani). Și la Annecy a avut loc, tot pe final de martie, un festival al libertății, ceva mai restrâns însă, cu doar 1.000 de participanți. Carnavalul din Marsilia a fost spart violent de forțele de ordine, s-a lăsat cu arestări, iar primarul Benoît Payan a perorat furios pe Twitter: „Sunt foarte supărat. Atitudinea egoistă a unor persoane iresponsabile este inaccep­tabilă. Nimic nu justifică distrugerea unui efort colectiv de a stopa acest virus“, a scris acesta. În mod similar a reacționat și guvernul de la Paris.

Primăvara vrajbei noastre

Iată că Franța se confruntă cu o revoltă urbană tot mai curajoasă și mai dură, evoluție an­ti­cipată în 2018 de fostul ministru de interne, Gérard Collomb. În Marsilia și Annecy au fost manifestații mai pașnice comparativ cu alte orașe franceze. Violențele de stradă au răscolit Blois, Bordeaux, Verdun, Toulouse, Rennes și Lyon. Chiar în sud-estul Parisului, o secție de poliție a fost atacată cu cocktailuri Molotov de 40 de tineri, scenele părând desprinse din zonele de conflict din Orientul Mijlociu.

Revoltele nu au legătură doar cu restric­țiile provocate de pandemie. Forțele care le mișcă sunt, foarte probabil, bandele tra­ficanților de droguri și grupurile islamiste, comentează The Spectator.

Collomb a avertizat cu privire la gheto­i­zarea unor orașe franceze și invazia tra­fi­canților de droguri – vezi orașul Châteauroux din centrul Franței, locuit de 44.000 de francezi. Șefii poliției locale au atras atenția de câțiva ani că sunt depășiți numeric – acum 17 ani erau 200 de polițiști, în 2021 mai sunt doar jumătate.

Ei bine, acest fenomen al ghetoizării a fost doar exacerbat de restricțiile pande­mice. În primul rând, se va mări clivajul dintre cei care au și cei care nu au, ceea ce le va ușura misiunea bandelor de traficanți și salafiștilor de a recruta dintre tinerii de­za­măgiți, comentează aceeași publicație, avertizând că acesta este, de fapt, virusul care amenință pe termen lung Franța. Sunt probleme la care, asemeni pre­decesorilor săi de la Élysée, Macron nu prea a reușit să găsească vreun vaccin până acum. Iar anul viitor, în aprilie, va can­dida pentru al doilea mandat de președinte.

În urmă cu cinci ani, era un outsider al politicii mari franceze, dar a sfidat toate predicțiile și a devenit cel mai tânăr pre­șe­dinte al Franței. Zelul reformist neîn­grădit pe care-l arăta și prin care voia să transforme Franța a fost brutal frânat de pandemia din 2020. Și mulți se întreabă deja dacă va mai câștiga un mandat sau se va alătura celor doi predecesori ai săi – Nicolas Sarkozy și François Hollande – fiecare cu un singur mandat la Élysée.

Șansele lui Macron

Conform datelor actuale, Macron pare încă bine poziționat pentru a rupe această consecuție. Cu o popularitate afectată puternic de revoltele din 2018 și 2019, el a revenit în preferințele francezilor, odată cu declanșarea pandemiei, în martie anul trecut, și se menține acum la o rată de favorabilitate de 40%, cu mult peste rata pe care cei doi predecesori ai săi o aveau în același moment al mandatului.

Ținând cont că, oricum, politicienii au în Franța o popularitate scăzută, Macron păs­trează totuși șanse bune să redevină pre­șe­dinte. Nu îi va fi ușor, dat fiind că doar 23% l-ar vota în primul tur, iar 26% ar vota pentru candidatul de extremă dreapta, Marine Le Pen. Chiar dacă în ecuație există acum și efec­tul „rally around the flag“, atunci când cei afla­ți la putere primesc sprijin popular pu­ternic și automat în peri­oadele de criză, Ma­cron nu poate clama încă cinci ani la Palatul Élysée.

În mod clar, pandemia l-a forțat pe Macron să se reinventeze. A încercat să șteargă imaginea de președinte arogant, probusiness, care ignoră nevoile cetățenilor de rând, proiectându-se în ultimul an drept protectorul națiunii, stopând reformele cu care forja agenda publică și an­ga­jându-se să salveze economia cu orice preț.

Modul în care a gestionat pandemia a fost marcat de multe controverse, cea mai notorie fiind lipsa măștilor de protec­ție în primul lockdown, apoi a fost contestat pen­tru amânarea celui de-al doilea lock­down și mai recent pentru derularea pro­gra­mului de vaccinare. Toate acestea au alimentat în rândul popu­lației un amestec de frustrare, furie și neli­niște care s-ar pu­tea să-l bântuie în 2022. Numai că orice se poate schimba într-un an.

Din 2017, Macron s-a concentrat să câș­tige teren pe flancul dreptei. În măsura în care mulți alegători de stânga l-au votat în 2017 și pe fondul degringoladei de pe flancul stâng politic, alunecarea sa spre dreapta a avut cât se poate de mult sens.

Pe de altă parte, Marine Le Pen are un bazin de alegători fideli și a reușit să mai atragă un număr important de alegători și dintre cei care nu au votat-o în 2017. Asta face ca, în cazul unui candidat puternic din partea verzilor, Macron să piardă califica­rea în turul al doilea de scrutin. Acum, toți can­di­­dații au ca strategie să-l atace, fapt care îi fra­gi­lizează poziția, comen­tează într-o analiză friendsofeurope.org.

Ar mai fi un aspect ce nu trebuie neglijat – mai tot electoratul francez ar prefera să nu asiste la un remake al meciului electo­ral Le Pen-Macron, după cum a relevat și un sondaj din septembrie anul trecut. Oamenii sunt sătui de duopolul Macron-Le­Pen, în formularea unei alte publicații.

Totodată, se poate spune că stânga po­li­tică franceză rămâne profund divizată și probabil nu se va uni în spatele unui candidat unic nici anul viitor. De fapt, stânga franceză speră într-un mic miracol.

Schimbare vs Continuitate

Dincolo de acuzațiile că și-a trădat filosofia inițială de centru, criticile aduse la adresa modului în care a gestionat coronacriza, Macron este sabotat și de moște­ni­rea cam săracă pe care este ne­voit să o lase după cinci ani la Élysée. Lumea a crezut că mandatul său va fi marcat de reforme profunde care să în­ceapă să dea roade până la alegerile din 2022. Totuși, jocul electoral rămâne des­chis. Nu este exclus să apară o figură nouă, populistă, care să preia torța socială care s-a aprins în 2018 (vezi protestele Vestelor Galbene). Iar într-o societate deja vo­la­tilă, ale cărei limite au fost împinse de pandemie la maximum, orice este posibil. Fie do­rința unor schimbări radicale, fie ne­voia de stabi­litate și experiență, a se citi „continuitate“.

În al doilea scenariu, Macron s-ar putea proiecta drept agent al calmului și stabili­tății, o mână forte care ține cârma țării pe furtuna COVID-19. Este marea amenințare care i-ar putea asigura victoria anul viitor.

Numai că la fel de probabil este și scena­riul în care ar putea deveni primul preșe­dinte francez care să sufere un exit umilitor în chiar primul tur al alegerilor. Francezii nu vor uita anul viitor că primul mandat a fost marcat de protestele Vestelor Galbene, de tradiționalele ciocniri cu sindicatele, de dezbateri încinse cu comunitatea musulmană din Franța. Și cam toate i-au sabotat imaginea de progresist.

Observații

Moralul, pe tot spectrul politic, este foarte scăzut, indică sondajele de opinie. Stânga franceză rămâne nereformată.

• MĂSURĂTORI. Pe 25 ianuarie, un sondaj de opinie realizat de Harris Interactive pri­vind intențiile de vot la alegerile prezidențiale din 2022 îl creditează pe Jean-Luc Mélenchon cu aproape 10%, pe candidata Partidului Socialist Fran­cez, Anne Hidalgo (primarul Parisului), cu 6-7 procente și pe candidatul verzilor, Yannick Jadot, undeva între 7 și 10 procente. Întregul spectru politic de stânga nu depă­șește 25%.
• PERFORMANȚĂ. Primăvara trecută, în ale­gerile municipale, verzii au reușit cele mai bune rezultate – au câștigat 40 de mari orașe franceze. Despre aceste alegeri se spune că sunt un bun barometru al alegerilor prezi­dențiale.
• FĂRĂ INSPIRAȚIE. În context pandemic, stânga politică franceză rămâne insipidă și incapabilă să reușească pentru sine atât de necesara restructurare post-Hollande. În ciuda crizei sănătății publice care a pus cumva în paranteză politicul, pandemia s-a dovedit în realitate o binecuvântare pentru opoziția franceză, crede Pauline Graulle, jurnalistă a revistei Politis.
• DUOPOL. Potrivit unor măsurători recente, Emmanuel Macron ar fi votat de 23% din francezi în primul tur, iar 26% ar merge pe mâna candidatului de extremă dreapta, Marine Le Pen.

FOTO: Getty