Ce înseamnă pentru România, pe termen lung, importul de gaze din Azerbaidjan alături de alte state din regiune
Mai multe state UE din estul continentului, inclusiv România, vor să își asigure viitorul aprovizionării cu gaze dintr-una dintre cele mai bogate surse din apropiere – Azerbaidjanul. La nivel înalt s-a bătut palma, nu este nevoie, în general, de noi conducte de transport și, dacă totul merge conform planului, zona noastră, istoric aprovizionată cu gaz rusesc, va avea și altă sursă pe care să se poată baza. Chiar dacă nu e sigură de cât gaz va mai avea nevoie în viitor.
La 25 aprilie s-a semnat la Sofia un memorandum între Azerbaidjan, Bulgaria, Ungaria, Slovacia și România, pentru dezvoltarea a ceea ce a căpătat numele „Solidarity Ring“ – o înțelegere pentru creșterea livrărilor de gaze din Azerbaidjan, țară cu vaste resurse de gaze, către zona noastră din Europa, folosind infrastructura de transport și conexiunile dintre rețele existente deja.
Ideea, foarte simplă, a acestui memorandum este ca, după ce intră în Europa via conducta TANAP, prin Turcia, gazul azer să fie livrat în cantități mai mari nu doar pentru a alimenta Grecia și Italia (prin conducta TAP, construită special în acest scop), ci să meargă mai mult și spre nord, spre Bulgaria, România, Ungaria și Slovacia. Așadar, nu doar pe „coridorul sudic“ est-vest, ci și pe așa-zisul „coridor vertical“ sud-nord – conductele și interconectările fizice existând deja.
„Sunt sigur că ceremonia importantă de astăzi va fi un alt pas în consolidarea cooperării noastre. În iulie anul trecut, Azerbaidjanul și Comisia Europeană au semnat un «Memorandum de înțelegere privind un parteneriat strategic în domeniul energiei», pe baza căruia intenționăm să ne dublăm aprovizionarea cu gaz pe piața Uniunii Europene până în 2027“, a declarat președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, prezent la eveniment.
„În 2021 am livrat 8 miliarde de metri cubi în Europa. Iar anul acesta, ținta noastră este de 12 miliarde. Aceasta va reprezenta aproape jumătate din exportul nostru total, pe care îl planificăm pentru acest an la nivelul de 24,5 miliarde de metri cubi. Și, bineînțeles, producția și exportul nostru vor crește, pentru că vom crește producția din zăcămintele de gaze existente și, de asemenea, în anii următori ne așteptăm la producția din noi zăcăminte. În prezent, gazul azer este exportat în Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Italia și, începând din acest an, în România. Până la sfârșitul acestui an, dacă toate interconectările necesare vor fi puse în funcțiune, intenționăm să începem furnizarea de gaze către Ungaria și Slovacia“, a mai spus președintele azer.
Gazul azer curge spre Europa de câțiva ani, dar, după agresiunea rusă asupra Ucrainei, care a redus apoi dramatic livrările de gaz din această sursă spre Europa, Bruxelles-ul, în căutare de noi surse de gaze, s-a apropiat și mai mult de țara caspică. Astfel, la jumătatea anului, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele azer au semnat un nou „Memorandum de înțelegere privind un parteneriat strategic în domeniul energiei“.
Acordul prevedea angajamentul pentru dublarea capacității coridorului sudic al gazelor în cinci ani și sublinia importanța „contractelor pe termen lung, predictibile și stabile“, pentru a oferi siguranță producătorilor de gaze, dar, în același timp, preciza că viitoarele contracte de gaze trebuie să fie în linie cu obiectivele climatice ale Uniunii Europene, care, potrivit Bruxelles-ului, prevăd o diminuare a utilizării gazelor naturale, mai ales după 2030.
Deja exporturile de gaze azere către zona noastră cresc. Grecia a importat, de exemplu, în primele două luni ale anului 2023, gaze azere în valoare de peste un sfert de miliard de euro – peste 360 de milioane de metri cubi, în condițiile în care exporturile azere de gaze au crescut, în total, cu 13%, la 4,3 miliarde de metri cubi.
În acest an, Bulgaria va importa, în total, cel puțin un miliard de metri cubi de gaze azere, odată ce anul trecut a fost finalizat, în sfârșit, gazoductul de 150 de kilometri care o leagă de rețeaua din Grecia (IGB, între Komotini și Stara Zagora).
România are și ea un contract de import, tot de un miliard de metri cubi pe an, un fel de „plasă de siguranță“, la care poate apela în caz de nevoie – puțin probabil, pentru că, la scăderea drastică de consum de la noi, producția internă și ce e deja înmagazinat e posibil să ne asigure integral consumul. Iar acest gaz este ce rămâne după ce trece prin Turcia, importator tradițional de gaze rusești, dar țară care își va crește în acest an importurile de gaze azere cu 19%, până la 20 de miliarde de metri cubi.
Dincolo de ceea ce va ajunge la noi, este plănuită dublarea capacității de transport a conductei TAP, spre Grecia/Italia, până la 20 de miliarde de metri cubi, până în 2027, adică punerea în operă a memorandumului semnat de Ursula von der Leyen cu Ilham Aliyev vara trecută.
Mai avem și gaz rusesc
Toate acestea se întâmplă într-o zonă în care, tradițional, ajungeau exclusiv gaze rusești, prin noua conductă TurkStream, care leagă Rusia de Turcia subtraversând Marea Neagră – o rută nouă creată de Gazprom și deschisă în 2020, pentru alimentarea Europei de Sud-Est, ocolind Ucraina.
După declanșarea războiului din Ucraina, cu toate consecințele lui, inclusiv exploziile de la gazoductele Nord Stream (cea mai importantă rută de gaze rusești spre Europa, care au oprit livrările), TurkStream a rămas ruta principală de transport de gaz rusesc spre Europa pe conductă. Asta, în condițiile unor volume mult mai reduse.
Ruta este încă folosită pentru alimentarea cu gaze rusești mai întâi a Turciei, iar apoi, pentru tranzit/comerț, spre Bulgaria, Serbia, România și Ungaria. În primele două luni ale acestui an, prin această rută au fost transportați doar 17 TWh de gaze, adică aproximativ 1,6 miliarde de metri cubi.
De la nevoie la exces?
Cel mai probabil va mai curge și gaz rusesc prin zona noastră, va ajunge și gaz azer și, dacă lucrurile vor merge conform planurilor, vor apărea două noi surse de materie primă.
Prima ar fi gazul extras local din Marea Neagră, mai întâi de Turcia (exploatarea începe în acest an), care a anunțat descoperirea de rezerve imense, de circa 710 miliarde de metri cubi, și apoi de România (exploatarea ar urma să înceapă în 2027, în funcție de deciziile din vara aceasta), unde rezervele ar fi de 100 de miliarde de metri cubi.
A doua sursă este gazul natural lichefiat (LNG), care a fost o alternativă viabilă la gazul rusesc pe conductă pentru Europa după declanșarea războiului. Livrările vor crește, ca urmare a extinderii infrastructurii de primire și, ulterior, de regazeificare a gazului lichefiat.
Dincolo de terminalele existente, în portul grecesc Alexandropoulis se construiește deja unul nou, care ar trebui să fie gata la sfârșitul anului, cu o capacitate de până la 5 miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Așadar, noi surse de gaze care vin însă să alimenteze o cerere în scădere. Consumul Europei, inclusiv al Europei de Est și al României, a scăzut în ultima iarnă semnificativ, inclusiv pe fondul solicitărilor venite de la Bruxelles, generate de limitarea aprovizionării din Rusia.
În perioada august 2022 – ianuarie 2023, România a înregistrat o reducere a consumului de gaze naturale cu 25% față de media consemnată pentru intervalul similar de timp între anii 2017 și 2022. Scăderea din România a fost mai accentuată decât media europeană – consumul Uniunii Europene a scăzut cu 19,3% în perioada august 2022 – ianuarie 2023 față de media consumului de gaze pentru perioadele similare din intervalul 2017-2021, potrivit Eurostat. Obiectivul blocului comunitar a fost o reducere cu 15% a consumului de gaze în perioada august 2022 – martie 2023 față de media perioadelor similare din ultimii cinci ani consecutivi, pentru a stopa dependența de importurile din Rusia.
Iar tendința, cel puțin pentru România, pare a nu se inversa. Consumul național de gaze naturale a scăzut în primul trimestru al anului până la cel mai mic nivel al acestei perioade din ultimele două decenii, arată OMV Petrom în prezentarea situației financiare aferente primului trimestru al acestui an.
„Conform estimărilor OMV Petrom, consumul național de gaze naturale a scăzut cu aproximativ 13% față de T1/22, estimat a fi cel mai mic nivel înregistrat pentru un trimestru unu în ultimele două decenii, din cauza vremii calde și a industriei, care nu a reușit să își revină de la nivelurile reduse din 2022“, se arată în raportul companiei petroliere, care este și al doilea producător de gaze naturale din România, după Romgaz.
Consumul a rămas la niveluri scăzute, în pofida menținerii prețurilor plafonate pentru consumatorii comerciali mici și medii (cu consum de sub 50.000 MWh anual), plafonare decisă anul trecut de Guvern, dar și a scăderii prețurilor la gaze în piețe.
Pe termen mai lung, utilizarea gazelor în Europa va fi restricționată, cel puțin dacă e să ne luăm după intențiile de acum, politica fiind cea cunoscută, de reducere a emisiilor până la acel „net zero“ de atins la nivelul Uniunii Europene la jumătatea secolului. Deciziile se iau treptat și, la acest moment, merită amintite două, care ar putea intra în vigoare în mai puțin de un an – interzicerea comercializării de centrale individuale noi pe gaze, începând din anul 2029, și intenția de a introduce utilizarea gazelor (altele decât cele folosite pentru producția de energie electrică) în mecanismul EU-ETS, ceea ce înseamnă că utilizarea gazului, inclusiv pentru încălzire, va fi purtătoare de taxe pentru emisiile rezultate.
Acest articol a apărut în numărul 163 al revistei NewMoney
FOTO: Getty
