Ce efecte va avea pe termen lung și scurt, în stabilirea ratelor bancare, înlocuirea ROBOR cu noul indicator bazat pe tranzacții

Primul efect al înlocuirii ROBOR cu un indicator bazat pe tranzacții va fi scă­derea ratelor celor mai mulți debitori ai sistemului bancar. Pe termen lung însă, eforturile băncilor de a-și proteja marja de profit, volatilitatea noului indice și efectul acestuia asu­pra armelor folosite de banca cen­trală pentru a ține sub control inflația sunt de natură să anuleze orice beneficiu.

Acest articol a apărut în numărul 65 (13 – 26 mai 2019) al revistei NewMoney

La începutul lunii mai, Banca Națională a României (BNR) a publicat prima valoare a Indicelui de referință pentru creditele consumatorilor (IRCC). Succesorul infamului ROBOR reprezintă o medie a do­bânzilor la tranzacțiile efective din piața interbancară și nu a cotațiilor, iar prima sa valoare este de 2,36%, aferentă ultimului trimestru din 2018. Această valoare trebuie folosită pentru calcularea ratelor creditelor noi cu dobândă variabilă acordate până la jumătatea anului (la cerere, clienții pot cere înlocuirea ROBOR și pentru creditele în derulare).

Următoarea actualizare a IRCC ar urma să fie realizată în ultima zi lucră­toare a tri­mestrului al doilea (pe 28 iunie, cu apli­care de la 1 iulie), pe baza datelor din trimestrul anterior, respectiv primul trimestru din 2019. Prin urmare, dobânzile vor fi actualizate cu șase luni întârziere față de „piaţă“, situație care aduce noi pro­vocări pentru sistemul bancar.

Poate modificarea cel mai dificil de ges­tionat va fi reducerea semnifica­tivă a veniturilor generată de nivelul inferior al acestui indicator, valoarea primului IRCC fiind cu peste 25% mai mică decât media indicelui ROBOR din aceeaşi peri­oadă. Cel mai afectat va fi portofoliul de credite ipotecare, peste 90% din împrumuturile noi pentru locuințe vândute de bănci având dobânzi variabile formate din ROBOR plus marja de profit.

VOLATILITATE. Introducerea noului indice presupune și o creștere însemnată a volatilității, care ar putea afecta atât profi­tabilitatea sistemului bancar, cât și capaci­tatea consumatorilor de a-și onora ratele. Dacă valoarea IRCC aferentă ultimului trimestru din 2018 a fost de 2,36%, în primele trei luni din 2019, media aritmetică a do­bân­zilor tranzacțiilor din piaţă a fost de 2,63%, potrivit calculelor NewMoney pe baza datelor BNR.

Pe parcursul primului trimestru din acest an, dobânzile operațiunilor dintre bănci au variat de la 1,54% pe an la 3,48% pe an, adică pe o plajă de două puncte pro­centuale (pp). Spre comparație, în aceeași perioadă, indicele ROBOR la trei luni a fluc­tuat între 2,87% pe an și 3,29% pe an, respectiv într-un interval de circa 0,5 pp.

STRATEGII. Băncile locale au adoptat stra­tegii diferite. Unele au ales să umble la marje, pentru a compensa pierderile prin crește­rea costurilor în special pentru cre­di­tele ipotecare, iar altele au ales să pro­fite de înl­o­cuirea ROBOR pentru a atrage clienți prin men­ți­nerea marjelor și implicit prin reducerea costurilor suportate de debitori.

Banca Transilvania, cel mai mare jucă­tor din sistem, a decis să reducă marjele la creditele de nevoi personale, dar să le majoreze cu 0,25-0,8 puncte procentuale la cre­ditele ipotecare. O strategie similară a fost implementată și de Libra Internet Bank. Banca a redus marjele la creditele de nevoi personale cu până la 2,35 pp, dar a majorat cu până la 0,75 pp marjele credi­telor ipotecare.

BCR a majorat cu 0,3 pp marja aferentă împrumuturilor ipotecare, dar a redus do­bânda fixă aferentă acestui produs de cre­ditare cu 0,2 pp. ING Bank a decis să majo­reze marjele fixe ale produselor de creditare din portofoliu cu 0,3-0,6 pp. OTP Bank a majorat marja în cazul creditelor de con­sum cu 0,8 pp și a păstrat nivelul marjei pentru creditele destinate achiziției de locuințe. Alte bănci au ales să mențină mar­jele și doar să înlocuiască ROBOR cu IRCC, unele indicând chiar intenția de a re­duce marjele pentru a-i atrage pe clienții din portofoliile altor bănci. O astfel de strategie a fost aleasă de CEC Bank.

Pentru a înlocui ROBOR cu IRCC în calculul ratelor, clienții care au deja credite bancare trebuie să facă o cerere. Aceasta poate fi aprobată sau nu de fiecare insti­tuție financiară în cauză. Prin urmare, în situația în care solicitarea de înlocuire a indicatorului le-ar fi respinsă, unii clienţi ar putea alege să-și refinanțeze creditul pentru a obține o reducere a dobânzii.

PRIMA CASĂ“. În contextul schimbărilor, programul guvernamental „Prima Casă“ reprezintă un alt cartof fierbinte, de natură să afecteze profitabilitatea sistemului bancar. Motorul de creștere al creditării ipote­care, pe care băncile s-au străduit să-l înlo­cuiască în ultimii ani cu produse proprii, în urma avertismentelor băncii centrale, care a atras atenția asupra dimensiunii sis­temice a acestor credite (mai mult de ju­mă­­tate din creditele acordate într-un an de bănci sunt „Prima Casă“), s-ar putea do­vedi unul tot mai neprofitabil.

Asta, pentru că programul impune o marjă fixă de 2% pentru bănci, la care ar urma să se adauge noul indicator, momentan semnificativ mai redus decât ROBOR.

PROVOCĂRI. Deși într-o primă fază pare benefică pentru clienţii instituțiilor de cre­dit, înlocuirea ROBOR s-ar putea dovedi problematică pe viitor și pentru ei. Adrian Vasilescu, consilier de strategie al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a avertizat că nivelul IRCC va depinde, asemenea celui al ROBOR, de evoluția inflației – nu tocmai favorabilă la ora actuală.

„Ratele vor fi așa cum va fi inflația, nu indicele. Indicele e un rezultat, nu o cauză. Cauza e mereu inflația, pentru că dobânda și inflația sunt ca două surori siameze. Unde merge inflația, merge și dobânda. La această oră, avem cea mai mare inflație din UE. Câtă vreme inflația e sus, nu are cum să fie dobânda la credite prea mică“, a precizat Vasilescu.

Mai problematic de atât, caracterul „în­târ­ziat“ al IRCC, care presupune actualizarea nivelului dobânzilor cu o jumătate de an întârziere, pune bețe în roate politicii mo­netare a băncii centrale. Cu alte cu­vinte, măsurile implementate de BNR pentru corectarea inflației se vor transmite mai greu în piață, ca urmare a decalajului dintre nivelul dobânzilor și momentul în care acesta se aplică efectiv.

Spre deosebire de IRCC, ROBOR este orientat către „viitor“. Deși acesta repre­zintă nivelul unor cotații, băncile aveau în vedere, în momentul realizării acestora, perspectivele economice pe termen scurt și pe termen mediu, „trendul“ fiind dat de mesajele și deciziile băncii centrale.

În acest context, noul indicator nu pare a aduce vești bune decât pe termen scurt, pentru clienții care vor sesiza o scădere a ratelor. Pe termen mediu, aceasta va fi co­rectată de majorarea inevitabilă a marjelor, la care se adaugă creșterea unor comisi­oane, produsă în mare parte ca urmare a introducerii taxei pe active.

„Scopul acestor discuții (despre IRCC, n.r.) este acela de a găsi o formă de calcul care să avantajeze clienții băncilor, care să fie impusă băncilor prin lege. Această idee este atât iluzorie, cât și neinspirată. Este iluzorie pentru clienți, deoarece o formulă care pare avantajoasă astăzi poate deveni dezavantajoasă în viitor, în funcție de evo­luțiile economiei. Este o idee neinspirată din perspectiva politicii monetare, deoarece va afecta mecanismul de transmisie a politicii“, nota şi Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu.

IRCC este momentan o „gură de aer“ pentru clienții băncilor și o bătaie de cap pentru acestea. Pe viitor însă, există riscul să rămână doar cea din urmă. Și pentru unii, și pentru ceilalți.

 

Marje în creștere

Tendința de creștere a mar­jelor practicate de bănci (diferența dintre dobânzile cerute la credite și dobânzile acordate la depozite) s-a menținut în primele luni ale anului. Dacă la creditele din portofoliu creșterea marjei a fost marginală, în cazul credi­telor noi aceasta a fost relativ însemnată.

 

  • Sold. Pe segmentul cre­dite-depozite în lei, în sold, marja netă de dobândă a urcat cu un punct de bază de la lună la lună, la 6,75 puncte procentuale în fe­brua­rie 2019. Evoluția a fost determinată de „creșterea ratei de do­bândă la credite cu un ritm lunar de 12 puncte bază, la 9,25% (maxi­mul din noiem­brie)“, notează Andrei Rădu­lescu, senior economist la Banca Transilvania. Rata de dobândă la depozite a urcat cu 11 puncte bază de la lună la lună, la 2,5% (cel mai ridicat nivel din noiembrie 2018).
  • Credite noi. Marja netă de dobândă la credite-depo­zite noi, în lei, s-a majorat cu 24 de puncte de bază de la lună la lună, la 6,95 puncte procentuale în februarie 2019, pe fondul creșterii ratei de do­bândă la credite cu un ritm lunar de 53 de puncte de bază, la 9,81% (cel mai ridicat nivel din martie 2010). Rata de dobândă la depozite a urcat cu o dina­mică lunară de 29 de puncte de bază, la 2,86% (maximul din octom­brie 2018).

FOTO: Mediafax