Cât de pregătită este România să facă față noului val de expansiune către sursele de energie verde

În noul context energetic în care nu se poate face abstracție de consecințele răz­boiului declanșat de Rusia în Ucraina, România sprijină, de­clarativ și de la cel mai înalt nivel, in­vestițiile masive în noi capacități de ener­gie regenerabilă. Însă între ce se spune și ce se face încă există o mare diferență.

La 1 martie, deci la câteva zile după debutul războiului din Ucraina, președintele Klaus Iohannis a vorbit despre necesitatea asigurării independenței energetice a Ro­mâ­­niei. „Se impune realizarea indepen­denței energetice a României, în principal prin dezvoltarea energiilor regenerabile și nucleare civile“, a spus șeful statului, după ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), în declarația în care a anunțat creșterea cheltuielilor militare ale Româ­niei la 2,5% din produsul intern brut (PIB). El a precizat că pentru îndeplinirea acestor obiective strategice vor fi necesare decizii politice. „Trebuie puse în aplicare planuri de acțiune concrete la nivelul instituțiilor competente“, a adăugat președintele Klaus Iohannis.

Dacă despre programul nuclear lucrurile sunt cumva clare – se merge pe calea rea­lizării reactoarelor 3 și 4 de la Cerna­vodă (proiect a cărui finalizare este pre­vă­zută în anii 2030-2031) și a instalării unei cen­­trale cu deja celebrele reactoare mici mo­dulare americane (anul 2027), în ceea ce privește regenerabilele, situația este mai complicată.

Interes major

În România sunt insta­lați circa 3.000 de megawați (MW) în eolian, iar circa 1.400 MW sunt instalați în fo­tovoltaic, în ceea ce s-a numit primul val al expansiunii regene­ra­bilelor de la noi din țară, care a avut loc în deceniul trecut, pe baza unei scheme de sprijin foarte gene­roase, prin certificate verzi, plătite de toți consumatorii, prin facturi.

Ulterior, respectiva schemă de sprijin a fost amputată, ceea ce a dus la pierderi pen­tru unii investitori cu instalații deja func­ționale, iar ins­ta­lările au încetat.

De câteva luni însă, există un interes major din partea companiilor, chiar dacă noile investiții nu vor mai fi susținute prin scheme de sprijin – piața consideră că sunt suficiente prețurile și posibilitatea de a se încheia contracte bilaterale directe – și deja vorbim despre un al doilea val al re­generabilelor în România.

„În momentul de față sunt în diverse faze de dezvoltare, cu orizont 2027, 38.000 MW noi în vânt, în fotovoltaicul mare și pe par­tea de prosumatori. Peste 65% din tot ce înseamnă capacitate nouă în regenerabile va fi în parcuri fotovoltaice“, a spus re­cent Sebastian Enache, director la Monsson, cel mai mare dezvoltator de proiecte din țară.

El a prezentat mai multe scenarii de dezvoltare a sectorului de generare din surse regenerabile, iar în cel mai defavorabil dintre ele vor fi instalați în jur de 8.000-9.000 MW noi până în anul 2030. Anul acesta ar urma să fie deja funcționali 200-300 MW noi în fotovoltaic, iar anul viitor – aproximativ 500-600 MW.

Sebastian Enache arată că proiectele din regenerabil de acum au o rată progno­zată de succes mai mare decât ce s-a instalat în pri­mul val, cel din deceniul trecut. „În primul val erau proiecte de 25.000 MW și a fost o rată de succes de 25%. Acum, pentru pro­iectele de 38.000 MW, se vor construi cam 37% din proiecte, mai mult decât data tre­cută. Acum, apetitul este cres­cut, iar energia regenerabilă este din ce în ce mai efi­cientă. În trecut erau turbine eoliene de 2,5 MW, cu un factor de ca­pacitate de 25%. De anul viitor, când vor apărea primele par­curi noi onshore, se vor instala turbine de 6 MW, mai înalte, cu un factor de capa­citate de până la 40%“, a mai spus Sebastian Enache.

Problema 1: Forța de muncă

Există însă trei probleme. Prima ține de resursa umană, dar se întrevede o rezolvare: „Un MW în fotovoltaic este instalat într-o săp­tă­mână, cu 10 oameni. Când vom construi ce este autorizat, iar pentru unele începe construcția în acest an, avem nevoie de 25.000-30.000 de noi angajați full-time. În următorii ani trebuie să angajăm urgent 10.000 de oameni care să instaleze și apoi să opereze parcurile care se fac“, a spus Enache.

Industria ar dori să evite angajarea de forță de muncă din alte țări și de aceea ar dori să îi recalifice pe cei din sectorul mi­nier, lucru despre care s-a tot vorbit. Au apă­rut deja zeci de foști angajați din secto­rul minier care au devenit tehnicieni pentru industria eoliană.

Problema 2: Capacitatea rețelei

A doua problemă ține de capacitatea re­țelei naționale operate de Transelectrica de a se adapta noilor proiecte, capacitate care este deocamdată destul de limitată și trebuie extinsă, dar și aici se pare că, timid, lucrurile încep să se miște.

Potrivit datelor companiei, la nivelul anu­lui 2021, în Banat și în Dobrogea, zone cu un po­tențial eolian bun în care s-au concretizat deja proiecte, capacitatea rețelei de a racorda noi producă­tori de energie electrică era zero. Compania lucrează însă în această direcție și există planuri conform cărora în 2030 să poată fi găzduite capacități noi de 11.000 MW, inclusiv în zo­nele care acum sunt de­fi­citare – de exemplu, în Dobrogea se vor putea racorda 2.000 MW noi.

În acest sens, Transelectrica a depus deja do­sarul pentru a primi fonduri europene din Fondul de Modernizare pentru o nouă linie, care va permite integrarea unei pro­ducții suplimentare de energie elec­trică din surse regenerabile de circa 685 MW în zona Dobrogea.

În plus, investitorii s-au orien­tat deja pentru noile parcuri fotovoltaice și în alte zone din țară – ar urma să fie construite ca­pacități de sute de megawați noi în Maramureș sau în Oltenia.

Problema 3: Noile taxe

A treia pro­blemă pare însă cea mai spinoasă: taxe noi pentru regenerabile. În pachetul de sprijin pentru consumatorii casnici și industrie din această iarnă, guvernul a introdus un im­pozit suplimentar, de tip „windfall tax“. Un impozit de 80% aplicat tuturor produ­că­­­torilor de energie din surse non-fosile (adică parcurile eoliene, fotovoltaice și hi­dro­centralele – era și biomasa, dar a fost ex­clusă) pentru prețuri de vânzare care de­­pășesc plafonul de 450 de lei/MWh. Impozitul urma să fie pus în aplicare până la data de 31 martie.

Problema este că în noul pachet de sprijin al consumatorilor de energie și gaze, care ar urma să fie aplicat după 1 aprilie, acest impozit, care trebuia scos, va fi păs­trat. Și nu se va mai aplica de la pragul de 450 de lei/MWh, ci de la 300 de lei/MWh, deci producătorii vor plăti și mai mult. Vor fi într-adevăr exceptate capacitățile de generare nou-construite, dar este un semnal prost pentru noii investitori, care se gân­desc de două ori înainte să-și pună banii într-o afacere în care autoritățile inter­vin atât de des. Perpetuarea acestei taxe a fost aspru criticată de industrie.

„În condițiile situației actuale de la gra­nița României, considerăm că astfel de mă­suri vor afecta grav securitatea ener­ge­tică a României, subminând investițiile în surse de producție care nu depind de combustibili fosili, investiții care sunt imperios ne­cesare. Este inacceptabil ca producătorii din sectorul regenerabilelor, care au investit în economia românească peste 10 miliarde de euro, printr-un cadru legislativ instabil și impredictibil, să fie în permanență sancționați pentru explozia prețurilor ener­giei electrice“, a spus Adrian Borotea, vice­președinte al RWEA – asociația energiei eoliene.

„Atragem atenția că politicile guvernamentale actuale vor conduce la pierderea definitivă a încrederii investitorilor, cu con­­secințe asupra finanțărilor a noi capaci­tăți de producție din surse regenerabile, capa­ci­tăți de care România are foarte mare ne­voie, lucru care va înrăutăți starea actuală a sistemului energetic românesc, cu con­se­cințe incomensurabile pe termen mediu și lung. Dacă măsurile menționate vor fi aprobate de Executiv, investitorii vor fi con­strânși să conteste în instanță modi­fi­cările introduse, ceea ce va putea duce la creșterea numărului de acțiuni de arbitraj împotriva statului român la tribunalele in­ternaționale, în prezent acesta fiind deja acționat în patru dosare la ICSID (instanța de arbitraj internațional de pe lângă Banca Mondială, n.r.). De asemenea, măsurile sunt în totală contradicție cu recoman­dările Comisiei Europene, care, prin toolboxul emis în data de 13 octombrie 2021, propune găsirea unor soluții alternative de finanțare pentru schemele de sprijin și în niciun caz suspendarea lor“, a spus și Mihai Bălan, director executiv RPIA, asociația energiei fotovoltaice.