Cât costă un „dinozaur“ 

Primăria Municipiului Târgu Jiu scoate la vânzare un turn de 257 de metri. Turnul este una dintre cele mai înalte construcții din România, iar primarul ora­șului a declarat că ar fi dispus să cedeze turnul chiar și pentru un leu. Întâmplarea ne aduce aminte de anii ’90, atunci când România făcea tranziția de la economia centralizată către o economie de piață. Au fost ani complicați, în care economia românească a suferit din cauza transformărilor și, mai ales, din cauza indeciziei politicienilor momentului.

De altfel, turnul din Târgu Jiu este chiar rezultatul economiei socialiste. A fost finalizat în anul 1990 și trebuia să facă parte dintr-o termocentrală. În cele din urmă, imediat după 1990, lucrările la termocen­trală au fost abandonate și din ea a mai rămas doar turnul înalt de 257 de metri. Ar mai putea să fie util la ceva, astăzi, turnul din Târgu Jiu? Greu de spus. Chiar dacă l-ar prelua un investitor pentru un leu, ce ar putea să facă cu el? Turnul este vizibil de la 15 kilometri și are o garanție de construcție de 100 de ani, din care 30 au trecut deja.

Desigur, nu se poate spune dacă turnul își va găsi o utilitate sau nu. Prin definiție, antreprenorii sunt inovativi și poate vom avea surpriza să constatăm că un investitor va avea o idee originală prin care să transforme turnul într-o afacere. O variantă posibilă este folosirea terenului, dar nu este clar dacă primă­ria vrea să vândă sau să concesioneze doar turnul sau și o suprafață de teren. În cazul al doilea, sunt șanse ca în locul turnului să apară un cartier rezi­dențial, ceea ce ar fi un lucru de înțeles.

PROBABILA SOARTĂ. Turnurile nu au, în România, o bună experiență de afaceri. De exemplu, turnul care a aparținut so­cie­tății de ascensoare din Bucu­rești, din zona Crân­gași-Giulești, a fost dărâmat de compania deținută de Ion Țiriac. Este posibil ca acolo să se dezvolte un proiect imobi­liar, dar, trebuie să recunoaștem, ieșirea turnului din peisajul urban nu le-a oferit vreun motiv de nostalgie locui­torilor din zonă. În ultimul timp, singura utilitate a construcției era aceea de a găzdui un mare banner pe care era înscris brandul unei companii deținute de Țiriac. Așadar, este posibil ca turnul din Târgu Jiu să aibă aceeași soartă ca a altor con­struc­ții de acest gen din România, adică să fie demolat.

Simbolic, însă, turnul ne arată felul în care s-a schimbat economia, inclusiv cea românească, în ultimii 30 de ani. Mai există încă destule nostalgii și multe abordări contrafactuale. De exemplu, mai sunt români care cred că economia românească era mai performantă înainte de anul 1989 decât acum. Este o eroare. Din multe puncte de vedere, cum ar fi nivelul produsului intern brut sau volumul exporturilor, economia românească este astăzi de câteva ori mai mare decât cea socialistă.

Este adevărat că, în ultimii 30 de ani, unele indus­trii au dispărut sau au avut o scădere importantă a producției. Cazurile trebuie, însă, analizate și explicate separat. Dar economia socialistă era, din unele puncte de vedere, un „fake“. În sensul că eficiența și profitabilitatea erau indicatori opționali și prea puțin importanți pentru economia centralizată. De aceea, imediat după anul 1990, multe companii de stat s-au confruntat cu probleme financiare mari, la care s-a adăugat lipsa comenzilor, pentru că, în socialism, întreprinderile erau, în primul rând, producători și, puțin spre deloc, vânzători ai produselor fabricate.

SCHIMBAREA PRIORITĂȚILOR. Astăzi există o abor­dare contra­fac­tuală a economiei și a privatiză­rilor din perioada 1990-2000. Se uită cu nonșalanță situația complicată în care se aflau companiile de stat: pierderile înregistrate, datoriile pe care le aveau la furnizori sau la bugetul de stat, ineficiența economică și socială de care sufereau. În multe cazuri, privatizarea compa­niilor de stat a venit ca o soluție pentru a le salva.

Acum, după două decenii, sunt judecate deciziile privatizării și ale investitori­lor, fără să se țină cont de contextul de atunci. Este ca și cum acum turnul din Târgu Jiu se va vinde cu un leu, ar fi cumpărat de un investitor creativ care chiar ar reuși să îi dea o utilitate de business, iar peste 10 ani ar apărea comentarii și contestatari ai privatizării turnului, acuzând că a fost vândut cu un preț prea mic și spunând că s-a vândut o adevărată valoare a orașului.

De fapt, povestea turnului din Târgu Jiu este rele­vantă pentru schimbarea economiei. În urmă cu 30 de ani, marile construcții din domeniul energetic erau văzute ca prioritare și strategice, inclusiv termocentralele care foloseau cărbuni din Valea Jiului sau din bazinul Oltenia. Acum, complexurile energetice Hunedoara și Oltenia se află în dificultate atât din punct de vedere financiar, cât și din cel al pro­tecției mediului.

În plus, Uniunea Europeană are ținte ambițioase privind emi­­siile de gaze cu efect de seră, iar termocentralele care utilizează cărbunele vor trebui retehnologizate sau închise. Ele fac parte din istoria economiei europene. Ne place sau nu, economia secolului al XXI-lea arată altfel decât cea din anii ’90. De aceea, turnul din Târgu Jiu, această coloană industrială pe verti­cală, are un viitor incert. Ceea ce știm sigur este că altceva din Târgu Jiu va rezista timpului: Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși.