Care sunt motivele pentru care prețul aurului este în continuă creștere încă de anul trecut

Aurul a cunoscut din nou o creștere a pre­țului. La începutul lunii martie, cotația unei uncii (31,1 grame) de aur ajunsese până la 2.194 de dolari, ceea ce înseamnă o creștere cu 7% într-o lună și cu 19% într-un an. Iar în compa­ra­ție cu momentul 5 octombrie 2023, atunci când prețul era la un nivel redus, creșterea a fost cu 30%.

La începutul acestui an, aurul era cotat la puțin peste 2.000 de dolari uncia, iar analiștii estimau că „metalul galben“ va continua să urce peste acest nivel, ba chiar va atinge maxime istorice.

De fiecare dată când prețul aurului crește, ne întrebăm care sunt cauzele acestei evoluții? Invariabil, primul răs­puns este că aurul este o investiție de re­fugiu. Iar în acest moment, în care răz­boiul din Ucraina continuă, iar tensiunile din Orientul Mijlociu nu se temperează, situația geopolitică este o explicație valabilă pentru evoluția prețului aurului. Dar nu singura.

Prețul „metalului prețios“ depinde și de alți factori, cei mai importanți fiind le­gați de dolar. Pentru că prognozele arată că dolarul va scădea în raport cu principalele valute și sunt așteptate reduceri de dobândă ale Rezervei Federale americane, investitorii se îndreaptă deja către aur.

O ana­liză realizată de casa britanică de brokeraj Octa arată factorii de influ­ență ai prețului aurului din ultima sută de ani. Experții scot în evidență că prețul aurului a fluctuat în funcție de volumul tranzacțiilor dintre piețele din Vest și cele din Est. Ceea ce înseamnă că statele oc­cidentale au determinat cererea și oferta și implicit prețul, iar țările din Est au așteptat să cumpere în momentul în care cotația scădea. Când Marea Britanie și El­veția au cum­pă­rat aur, prețul a crescut și invers. Drept urmare, aurul s-a mutat de la Vest la Est și înapoi, sincronizat cu creș­te­rea sau scăde­rea prețului.

O altă cauză care influențează prețul aurului este randamentul real al obligațiunilor suverane americane, adică acesta este raportat și la inflație. Atunci când randamentul real al obligațiunilor scade, investitorii se duc cu banii către aur, iar când dobânda obligațiunilor crește, fondurile se întorc la titlurile de stat.

Sfidarea istoriei

Începând cu anul 2022 însă, legăturile dintre factori au cunoscut o schimbare. Randamentul obliga­ți­u­nilor americane la 10 ani a crescut la 4,33%, doborând un record stabilit în urmă cu 15 ani și, cu toate acestea, prețul aurului nu a scăzut. Dimpotrivă, a crescut din noiembrie 2022 până în august 2023 de la 1.643 la 1.954 de dolari uncia, cu 16%.

De asemenea, începând cu trimestrul al treilea al anului 2022, Marea Britanie și Elveția sunt vânzători net de aur, adică vând mai mult decât cumpără.

Istoric, pre­țul aurului ar fi trebuit să scadă. Dar, de data aceasta, evoluția este in­versă, respectiv prețul aurului crește. Sunt două exemple care arată că după anul 2022 evoluția prețului aurului s-a de­cu­plat de modelele istorice, în sensul că nu a mai depins nici de randamentul obli­ga­ți­u­nilor americane și nici de vân­ză­rile statelor occidentale.

Un posibil răspuns al acestei schimbări îl găsim în situația geopolitică. Escaladarea conflictelor regionale a făcut ca mai multe active care se cumpără în dolari, în special mărfurile, să devină mai riscante.

Apetitul băncilor centrale

Băn­cile centrale din marile economii ale lumii și-au consolidat în ultimii doi ani rezerva de aur. De exemplu, un raport al Consiliu­lui Mondial al Aurului arată că băncile centrale au cumpărat în primele nouă luni ale anului 2023 o cantitate totală de 800 de tone de aur, mai mult cu 14% față de anul precedent. Cere­rea în creștere din anul 2023 a dus și la creș­­terea prețului. Cu un an mai devreme, în 2022, băncile centrale cum­­pă­ra­seră o cantitate importantă de aur, adică aproximativ 670 de tone, care în­semna cel mai ridicat nivel din anul 1967 până atunci.

Unii analiști sunt de părere că apetitul pentru aur al băncilor centrale arată și o oarecare lipsă de încredere în monedele tradiționale. Dar experții atrag atenția asupra faptului că toate achizițiile realizate de băncile centrale includ și China, care a re­venit la cumpărare pentru prima dată după anul 2019.

De altfel, analiștii piețelor financiare cred că politica de achiziții a băncilor centrale va fi principalul motor de creștere a pre­țului aurului în anul 2024. Analistul com­paniei Octa oferă și un exemplu: dacă băncile centrale importante ar ajunge să aibă 40% din rezerve în aur, această schimbare ar duce la o creștere a cererii cu 25%, ceea ce ar însemna un preț de aproximativ 2.500 de dolari uncia.

La evoluția prețului aurului în perioada 2022-2023 trebuie adăugat că, din octom­brie 2023, momentul începerii conflictului israeliano-palestinian, s-a mai adăugat la preț 8%. Ceea ce ne arată că, în vreme de răz­boi, refugiul investitorilor a fost, din nou, în aur.

Inflația influențează și ea prețul. De obicei, o creștere a ratei inflației, așa cum s-a întâmplat în anul 2022, conduce și la o creș­tere a prețului aurului. În acest moment, așteptările sunt ca inflația să aibă o înce­ti­nire la nivelul economiei mondiale. Vârful din 2022 a fost depășit, ceea ce va fi un fac­tor care va echilibra potențiala scumpire a „metalului galben“.

Tema reducerii influenței dolarului pe pie­­țele internaționale este și ea sensibilă. Țările care apasă pe acest subiect, în special Brazilia, Rusia, India și China, aduc în­gri­jorare în rândul investitorilor și le mai dau un motiv să se orienteze către aur.

Așadar, există o serie de factori care vor influența anul acesta în mod inegal și uneori diferit prețul aurului. Printre ei se află cererea băncilor centrale, inflația, dobânzile, randamentul obligațiunilor, încercarea de creștere a independenței valutare a eco­nomiilor emergente și, nu în ultimul rând, situația geopolitică.

Acești factori combi­nați îi fac pe unii analiști să creadă că anul acesta prețul aurului va atinge chiar niveluri de 2.200-2.300 de dolari uncia. Desigur, ca de fiecare dată, anticipările analiștilor trebuie privite cu precauție.

Achizițiile de aur vor continua, pentru că ele le oferă cumpărătorilor un sentiment de confort față de situația geopolitică de la nivel mondial și față de amenințarea inflației, care s-a redus, dar care este posibil să fi lăsat urme în mintea investitorilor mici sau mari.

Aurul României

Banca Națională a Ro­mâniei (BNR) a păstrat constantă în ulti­mele decenii cantitatea de aur din rezerva in­ternațională, respectiv 103,6 tone. În luna februarie, rezerva de aur a României va­lora 6,24 miliarde de euro, dintr-un total de 69,368 miliarde de euro al rezervelor in­terna­ționale (valute plus aur), ceea ce în­seam­nă că aurul reprezintă mai puțin de 10% din total.

A fost surprinzător faptul că, în timpul dezbaterilor din ultimele luni legate de dosarul Roșia Montană, a apărut punctul de vedere al băncii centrale, care susținea că nu are nevoie să achiziționeze aur din Ro­mânia, de la exploatarea din județul Alba. În schimb, BNR ține aprinsă „flacăra“ repatrierii tezaurului de la Moscova, care include și 91,5 tone de aur, în a cărui revenire în țară ro­mânii trebuie să creadă și pentru care trebuie să negocieze.

Deocamdată, investitorii mici sau mari pot să ia în calcul, cu rezervele de rigoare, un preț în creștere al aurului.

Acest articol a apărut în numărul 184 al revistei NewMoney

FOTO: Getty