Care este paradoxul pieței muncii americane
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Economia din SUA se confruntă cu neajunsuri în trei mari zone – lipsa forței de muncă calificată, calitatea precară a infrastructurii de business și a infrastructurii publice. Toate acestea la un loc ar putea periclita obiectivul lui Trump: creștere economică de 4%.
Tot ce își dorește Paul Heinauer este să găsească niște instalatori de geamuri de mașină, chiar și fără experiență. Singurele cerințe: să aibă cunoștințe mecanice, să nu fi avut incidente auto, să aibă cetățenie americană sau carte verde, să fie o persoană prietenoasă și onestă. Plata începe de la 12 dolari pe oră și poate ajunge la 70.000 de dolari pe an, dacă includem bonusurile și plata orelor suplimentare. Presat să angajeze oameni noi, Heinauer a recurs la o metodă de recrutare complet inedită – s-a decis să meargă uneori la biserică după terminarea slujbei pentru a-și găsi posibili candidați pentru locurile disponibile pe care le are în firmă. „În ultimul an, cea mai mare parte a timpului am alocat-o pentru a găsi angajați potriviți“, mărturisește antreprenorul.
Sunt analiști care avertizează de ceva timp că America se îndreaptă cu repeziciune către un tip de economie care nu va mai oferi locuri de muncă pe fondul generalizării înaltelor tehnologii – de exemplu, tirurile nu vor mai avea nevoie de șofer, iar magazinele offline ale Amazon nu vor mai avea nevoie de oameni pe post de casieri. Acest viitor este aproape. Cu toate acestea, în momentul de față, problema cea mai mare nu este șomajul ridicat, ci faptul că sunt foarte multe slujbe disponibile pentru care nu se găsesc angajații potriviți.
Economia americană trece prin multe transformări, iar principala constrângere nu este cererea, ci oferta. Cererea de bunuri și servicii de larg consum este foarte mare, doar că foarte multor companii le lipsește forța de muncă necesară să acopere această cerere. De cealaltă parte, angajații nu au tot ce le trebuie pentru a fi eficienți, deoarece investițiile în modernizarea infrastructurii de lucru (echipamente, software, clădiri etc.) au rămas la un nivel foarte scăzut în ultimii ani. Și guvernul are vina lui: drumuri, poduri, porturi blocate de trafic sunt dovada clară a investițiilor publice anemice din infrastructură, în lipsa cărora creșterea economică nu este posibilă.
Toată această stare de lucruri are implicații asupra planurilor economice la care se gândește președintele ales al SUA, Donald Trump. Când Barack Obama a preluat mandatul, în plină criză financiară, economia SUA avea o disponibilitate imensă. Era nevoie doar de cineva care să o exploateze. De pildă, legea Redresării Financiare şi Reinvestirii a SUA care a propus un pachet de stimulente în valoare de peste 800 de miliarde de dolari a dus, într-adevăr, la creșterea cererii, dar pe fondul unui deficit bugetar uriaș deja și profund nepopular.
Trump va prelua mandatul (21 ianuarie) într-un moment în care stimulentele de tip keynesian (model economic dezvoltat de economistul John Keynes care se bazează pe intervenția statului, n.r.) nu reprezintă cea mai mare urgență pentru economia americană. Scopul declarat al președintelui ales – dublarea ratei de creștere economică – „devine, practic, imposibil de obținut pe o perioadă mai lungă, în absența unor factori capabili să transforme economia, dar care să iasă de sub controlul guvernului“, se notează într-o postare din 9 decembrie făcută pe blogul Comisiei pentru un buget federal responsabil.
Reducerea fiscalității și creșterea cheltuielilor publice vor avea efect invers dacă nu vor fi folosite decât pentru stimularea consumului. Pe de altă parte, planul lui Trump de a-i scoate din țară pe cei care stau ilegal în SUA va reduce forța de muncă, ceea ce va avea un impact negativ direct asupra creșterii economice.
Blocaj pe piața muncii. Schimbările prin care trece economia americană se văd cel mai bine dacă ne uităm la piața muncii. Rata șomajului a scăzut în noiembrie până la 4,6%, simțitor sub o medie istorică de 5,8%.
După cum indică o cercetare făcută în noiembrie de Federația națională a afacerilor independente, 31% din companiile mici oferă joburi pentru care nu găsesc angajații potriviți. Este un blocaj care persistă din 2001.
La sfârșitul anului 2009, Aaron Wiegel a avut nevoie de mai puțin de o lună pentru a angaja pe cineva într-o poziție calificată în Wiegel Tool Works, o companie de matrițe de metal de înaltă precizie din Wood Dale. „Ei bine, astăzi durează luni întregi să găsesc pe cineva potrivit“, remarcă Wiegel, președintele companiei. Iar majoritatea sunt din categoria celor care își schimbă des locul de muncă. „Nu sunt șomeri, ci oameni care au deja un loc de muncă“, ține el să remarce.
Unii economiști se întreabă chiar cât de mare este, de fapt, blocajul pe piața muncii. În plus, concurența pe care o fac străinii pune presiune pe salarii în mai multe sectoare economice, scăzându-le. Câștigul pe oră a crescut în medie cu 2,4% în ultimul an, sub nivelul inflației și al ratei de creștere, remarcă Elise Gould, economist în cadrul Institutului pentru Politici Economice.
Echipamentele uzate sunt a doua sursă de risc care poate periclita creșterea economică. Sindicatele și politicienii se temeau că noile tehnologii ar putea să înlocuiască forța de muncă umană.
Cu o rată a șomajului scăzută, devine limpede că investițiile în tehnologii menite să modernizeze afacerile i-ar ajuta pe angajați și nicidecum nu i-ar elimina de pe piața muncii. Cu angajați mai productivi, companiile ar putea mări salariile fără să afecteze astfel marginile de profit sau să genereze inflație.
„Cum am putea să ne așteptăm să avem angajați mai productivi când dispun de instrumente și echipamente slab performante și învechite“, se întreabă Robert Atkinson de la Fundația pentru Inovare și Tehnologia Informației.
Pe de altă parte, nici nu poți pune în mâna oamenilor echipamente prea avansate, pe care nu știu să le folosească. „În mod deliberat, nu am investit în echipamente noi pe care angajații nu le pot utiliza. Nu avem expertiza necesară pentru a le opera și întreține“, admite JB Brown, proprietarul unui atelier mecanic din Bremen (Indiana).
Investițiile publice sunt cea de-a treia zonă unde penuria de resurse pune presiune pe creșterea economică. Cu toată discuția despre investițiile în infrastructură, acestea nu s-au concretizat. Vârsta medie a activelor publice a crescut de la 21 de ani în 2000 la 24 de ani în 2015.
Toate aceste neajunsuri pun sub semnul întrebării obiectivul noului locatar de la Casa Albă de a crește economia cu patru procente.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”VULNERABILITĂȚI” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Pentru dublarea creșterii economice, echipa lui Trump va trebui să angreneze transformări radicale în economia americană.[/vc_column_text][vc_column_text]
- JOBLESS ECONOMY. Sunt foarte multe slujbe disponibile pentru care nu se găsesc angajații potriviți.
- HAI CU PRODUCȚIA. Principala constrângere pentru economia americană nu este cererea, ci oferta.
- BUMERANG. Reducerea fiscalității și creșterea cheltuielilor publice vor avea efect invers dacă nu vor fi folosite decât pentru stimularea consumului.
- STIMULENTE. Ar putea funcționa în schimb reducerile de taxe și impozite.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Articol preluat din BloombergBusinessweek
de Peter Coy, Matthew Philips; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Janet Yellen, șefa Fed, a crescut dobânzile la sfârșitul lunii decembrie. Sursa foto: Guliver / Getty Images
