Cândva, porțelanul era folosit pentru vasele scumpe din bucătărie. Două surori fac însă bijuterii din el

Cele mai frumoase povești se scriu… pe porțelan. Aceasta este esența afacerii pe care au gândit-o surorile Ana și Irina Wagner, care au transformat porțelanul în adevărate bijuterii. La propriu. 

Acest articol a apărut în numărul 47 (27 august – 9 septembrie) al revistei NewMoney

Undeva, în cartierul Cotroceni, într-o casă veche cu pereții albi, se ascunde un uni­vers cu povești din porțelan, creionate de două surori, Ana și Irina Wagner. Atelierul de creație le poartă numele de fa­milie, iar surorile fac împreună, de mai bine de zece ani, „arte frumoase și po­vești“, prin bijuterii de porțelan pictate. Dacă Ana este „artista“ familiei, Irina, eco­nomist de profesie, este partea cerebrală a businessului.

O afacere între două surori este „grea“, mărturisesc ele, recunoscând că nu și-au imaginat vreodată că vor ajunge să lucreze împreună. Au însă aceleași repere și valori și au învățat în timp să se înțe­leagă din priviri. „Am avut și dezacorduri foarte mari, însă dacă nu am fi fost surori, probabil relația de business s-ar fi încheiat acolo“, mărturisește Ana Wagner.

ONLINE-UL OBLIGATORIU. Spun însă la unison că marele proiect al acestui an este construirea magazinului online. „Ne propunem să ajungem cât mai mult în țară, la clienții noștri cunoscuți și necu­noscuți“, spune Irina Wagner. Prezența în comerțul online este vitală într-o lume care se luptă cu lipsa de timp, iar antreprenoarele speră ca magazinul online să poată fi accesat din septembrie. O pe­ri­oadă au avut și un mic boutique, în zona bulevardului Carol, în care au investit zece mii de euro – o sumă mare pentru un business mic, de nișă –, însemnând chirie, amenajarea magazinului și stocul de marfă. Boutique-ul a funcționat din 2006 până în 2010. „Am avut ani frumoși, anii 2007-2008, de exemplu. Aveam afaceri de peste o sută de mii de euro“, spune Ana Wagner. Sora mai mică a intrat în business după 2007, iar artista Ana a trebuit să facă până atunci totul, de la munca de creație la NIR-uri (Note Interne de Re­cepție). „Cred că astăzi aș fi un bun CEO“, spune ea, zâmbind. Preferă însă să ră­mână în zona de creaţie, îmbinând porţe­lanul pictat cu aur, platină sau diverse pietre semi­preţioase.

În 2010 însă, „clienții s-au retras aproape total“. „Nu prea știam ce să facem. Tot în anul acela s-a întâmplat să mutăm și atelierul în zona Cotroceni. În plus, mai aveam și boutique-ul din Carol“, povestește Ana. Cum bijuteriile nu repre­zintă o necesitate, criza și-a înfipt adânc ghearele (și) în bu­si­nessul lor, astfel că s-au văzut nevoite să închidă magazinul.

Și în ciuda faptului că nu mai există de aproape opt ani, micul magazin a rămas un reper în mintea clienților: „Și acum vin cliente care ne spun că își aduc aminte de el“. Numai că astăzi, un mic magazin de tip boutique nu mai re­pre­zintă o prioritate: nici investiția nu s-ar justifica, nici nu există un loc stradal ideal unde ar putea să fie amplasat (care să aibă trafic important și să fie și o zonă pietonală). Iar oricum sediul lor din Cotroceni are acum și rolul de showroom.

ESTiMĂRI DE CREȘTERE. „Trebuie să ne adaptăm vremurilor și să venim cu shop-ul online“, precizează Irina, explicând că, în timp, comportamentul clienților s-a mai schimbat, astfel că și vânzările fluc­tuează. „Nu oferim un obiect de maximă necesitate și clienții noștri sunt foarte sen­sibili. Dacă sunt demonstrații în stradă, de exemplu, aici s-a închis. Oamenii nu se mai gândesc să își mai cumpere ceva frumos. La fel, atunci când vine va­canța sau se fac punți pentru zile libere“, adaugă ea.

Fără un magazin online și fără un boutique stradal în care să își poată pre­zenta creațiile, vânzările vin aproape exclusiv prin recomandări: „Pur și simplu, cei care au timp, vin aici, stau la o cafea, comandă și bijuterii“. Alții sună sau comunică prin rețelele sociale sau pe e-mail cu angajații atelierului, iar comanda le este expediată prin curier. Printre clienți se numără și liber pro­fe­sioniști, dar o mare parte sunt corpora­tiști.

Pe viitor, visează să ducă magazinul online și mai departe, în afara granițelor, însă mai întâi vor să vadă cum reacțio­nează piața din România. Mai ales că presiunea venită din zona clienților fideli pentru crearea unui „braț“ online al afa­cerii este mare. O afacere care a generat în 2017 vânzări de circa 70.000 de euro și care ar putea încheia 2018 cu aproximativ 80.000 de euro. După primele șase luni de la lansarea shop-ului online, pe care speră să îl des­chidă în această toamnă, cele două surori esti­mează o creștere cu 50% a vânzărilor. „Shop-ul este axat mai mult pe bijuterie, pentru că asta vindem în principal“, punc­tează Irina Wagner. Manufactura Wagner este recunoscută şi pentru seturile de ceai, dar şi pentru decora­ţiunile de Cră­ciun pictate. În paralel, surorile mai organi­zează și cursuri, dar fac și proiecte de graphic design.

Între timp și printre alte planuri de bu­si­ness, din biroul ei plin cu schițe, dese­ne, pensule și cărți, Ana Wagner a mai lansat recent o colecție inspirată din amin­­tirile dragi ale copilăriei, „The Journey. Childhood“. Porțelanul vine din Transilvania, apoi este desenat în atelierul din Cotroceni și în cele din urmă ars într-un cuptor aflat la parterul clădirii. Într-un circuit bine de­finit, bijuteriile lor prind contur. Și spun povești. Povești cu porțelan.

Porțelanul ca industrie

Pe o piață locală inundată de importuri, puținele companii și ateliere care activează pe plan local și au ca obiect fabricarea porțelanului și a ceramicii sunt orientate către export.

• Scădere. În total, la nivelul anului 2016, erau înregistrate 152 de manufacturi de porțelan și ceramică, cu aproape o treime mai puține decât în urmă cu opt ani, potrivit INS.
• Mici și mari. Totuși, dintre acestea, 80% sunt mici manufacturi, unde lucrează cel mult zece angajați. La polul opus, erau active doar șapte unități cu peste 250 de angajați.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney