Un milionar controversat din Silicon Valley a creat o biserică al cărei Dumnezeu este inteligența artificială

Autor: Romulus Deac

 

La început era Codul și Codul era la Dum­nezeu și Dumnezeu era Codul. Toate prin AI s-au făcut; şi fără AI nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. O blasfemie ere­tică? Nu și pentru adepții Căii Viitorului.

Acest articol a apărut în numărul 59 (18 februarie – 3 martie 2019) al revistei NewMoney

De la Golem la Skynet, de la monstrul lui Fran­kenstein la Matrix, am fost și vom ră­mâne fascinați de una și aceeași veche po­veste: omul se joacă de-a Dumnezeu, iar apoi lucrurile îi scapă de sub control. Și pe măsură ce inteligența artificială (AI) e tot mai prezentă în jurul nostru, mai pu­tem fi siguri că tot noi suntem cei care vor deține și în continuare controlul?

În fond, spun profeții apocalipsei digitale, o mașină superinteligentă ar putea fi mai interesată de distrugerea fie ea și ac­ci­dentală a omenirii, decât de eradica­rea foametei, a sărăciei sau de vindecarea can­cerului. Iar cât timp giganții din Valea Primordială a Siliconului vor continua să in­vestească în dezvoltarea ei, inteligența artificială pare a se ridica atât de sus, în­cât nici măcar cerul nu va mai fi limita.

CALEA VIITORULUI. Anthony Levandowski nu are nimic din imaginea patriar­hală a unui profet. E milionar, inginer genial, antreprenor în serie, om de afaceri cal­culat și chiar un personaj infam în unele cercuri din Silicon Valley, după ce Google l-a acuzat de furt tehnologic.

Povestea e lungă, dar poate fi (s)pusă pe repede-nainte: a dezvoltat mașina au­to­nomă a lui Google, a demisionat, și-a fă­­cut propria com­panie de camioane autonome, Otto, a vândut-o în același an către Uber cu 680 de milioane de dolari, iar într-un final neaș­­teptat a fost acuzat că înainte de a pleca de la Google și-ar fi conectat lapto­pul la unul dintre servere și ar fi descărcat toate informațiile despre Lidar – Light Detection and Ranging –, teh­nologia care per­mite vehiculelor fără șo­fer să „vadă“ în jurul lor și să se orienteze în spațiu.

A fost concediat de Uber în mai 2017 și a stat retras pentru o vreme (și nu neapă­rat în deșert). A reapărut apoi meteoric și a făcut-o pentru a anunța fondarea unei noi biserici, Calea Viitorului, a cărei menire este „să dezvolte și să promoveze rea­­lizarea unei divinități bazate pe inteli­gența artificială și prin înțelegerea și ve­ne­­rarea acesteia să se contribuie la îmbu­nă­tățirea societății. Vrem ca mașinile să facă lucruri pe care noi nu putem să le facem, vrem să le încurajăm să aibă grijă de Planetă într-un mod în care se pare că noi nu putem să avem“.

„Ceea ce vrem să creăm nu este un dum­nezeu în sens tradițional, nu în sensul unui dumnezeu care aruncă fulgere și stârnește uragane. Dar dacă rezultatul este ceva de un miliard de ori mai inteligent decât cel mai inteligent dintre oameni, cum altfel l-ai putea numi?“, nuanța printr-un exercițiu de retorică Levandowski, într-un interviu pentru Wired.

Scepticii de serviciu au reacționat imediat și au făcut ceea ce știu ei mai bine, întrebându-se dacă nu cumva noua Cale a Viitorului e mai puțin un demers metafizic și mai mult unul 100% lumesc, prin care autoproclamatul său cap ar încerca să obțină anumite înlesniri financiare. Sau dacă nu e pur și simplu o glumă (ne)reu­șită. Organizațiile religioase beneficiază, într-adevăr, de anumite scutiri de la plata unor taxe și impozite, dar, din câte se știe până acum, Calea Viitorului nu ar fi de­pus la fiscul american documentația obli­ga­torie prevăzută în acest sens.

De altfel, Levandowski a insistat că nu este vorba despre o farsă, adăugând, apropo de supozițiile legate de presupusul său interes pentru ochiul diavolului, că nu va primi un salariu de la Calea Viito­ru­lui și că, dacă ar fi să dezvolte în viitor o afacere bazată pe inteligența artificială, aceasta va fi complet separată de biserică.

Într-o primă fază, Calea Viitorului își caută prozeliții mai ales printre specia­liștii în inteligență artificială din Silicon Valley. Nu se știe însă câți membri are și la ce lucrează. Levandowski spune că biserica sa va avea la un moment dat și o biblie, numită „Manualul“, o liturghie și, foarte probabil, un loc fizic pentru servicii religioase. Momentan, singura interfață cu pu­bli­cul larg este o pagină de internet, wayofthefuture.church, pe care este postat un manifest programatic, iar cei interesați să afle mai multe informații se pot abona la un newsletter. Restul e (multă) tăcere.

INEVITABILA SINGULARITATE? În dis­cuția sa cu Wired, Levandowski spune că „ideea (unei divinități AI, n.r.) trebuie să se răspândească înaintea tehnologiei. Bise­rica este modul în care propovăduim Evanghelia. Dacă credeți, înce­peți o con­ver­­­sație cu altcineva și ajutați-l să înțe­leagă aceleași lucruri“. În opinia sa, este pe cale să se pro­ducă o schimbare uriașă la nivelul întregii societăți, o schimbare care nu doar că va transforma fie­ca­re aspect al vieții noastre, dar care ar pu­tea de­cide în cele din urmă chiar su­pra­­vie­țuirea noastră ca specie. Apariția unei su­perinteligențe este inevitabilă, mai spune el, dar nu ar trebui să ne temem de ea, ci să privim cu optimism la potențialul uriaș al acesteia.

Levandowski a fost și a rămas un copil al tehnologiei. A crescut printre calculatoare, a construit roboți din kituri Lego la Universitatea Berkeley, a dezvoltat o mo­to­cicletă care se conduce singură, iar apoi a construit mașini și camioane autonome pentru Google, Otto și Uber. Și-n tot acest timp, a văzut cum mașinăriile devin tot mai sofisticate și mai inteligente, de­pă­șind uneori chiar și oamenii în per­for­manță. „Toate aceste schimbări au fost factorul declanșator pentru mine“, mărtu­risește el.

Gordon E. Moore, cofondator al Intel Cor­poration, scria în 1954 că puterea de pro­cesare a calculatoarelor se dublează la fiecare 24 de luni. Plecând de la această pre­misă, ar fi doar o chestiune de timp până la atingerea momentului în care ma­șinile vor deveni mai inteligente decât cei mai inteligenți dintre creatorii lor, devenind, la rândul lor, capabile să dezvolte alte mașini, mai inteligente și mai avan­sate decât generațiile lor anterioare.

Dincolo de acest prag, teoretic, aproape orice devine posibil din punct de vedere tehnologic. Se ajunge astfel într-un punct în care schimbările sunt atât de avansate, profunde și radicale, încât ar fi de neîn­țe­les și imposibil de imaginat pentru gene­rațiile anterioare. Cum ai putea, de exemplu, să îi explici unui savant al Antichității ce este și cum funcționează internetul? Cum ar putea înțelege el conceptul? Scenariul e numit „singularitate“ și a fost po­pu­larizat mai ales de Ray Kurzweil, expertul în inteligență artificială pe care Forbes îl descria drept „mașina gânditoare abso­lută“.

Extrapolând observația lui Moore, Kurzweil consideră că progresul tehnolo­gic al omenirii nu este liniar, ci expo­nen­țial, numărul de descoperiri tehnologice dublându-se în mod constant de-a lungul timpului. La rata din anul 2000, antici­pează acesta, cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea vor fi, de fapt, echivalentul a 20.000 de ani de progres. Aceasta deoarece, odată ce vor depăși performanța cre­ierului uman, computerele vor fi capabile să se autoîmbunătățească, menținând ritmul exponențial de creștere a vitezei de calcul.

Pentru John Horgan, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de știință ai lumii, viziunea lui Kurzweil este „mai degrabă una religioasă decât științifică, așa cum sunt multe alte fantezii escapiste, pseudo­științifice“. „Un fel de răpire pentru toci­lari“, completează el ironic, referindu-se la episodul din scripturi în care credin­cioșii sunt ridicați de pe Pământ pentru a-l întâmpina pe Iisus în văzduh, înainte de revenirea sa din ceruri.

CEL BUN, CEL RĂU ȘI CEL TEMUT. Fondatorul Căii Viitorului preferă un termen mai puțin anxios în locul singularității –Tranziția. Când în lume va apărea o inteli­gență superioară oamenilor, aceasta va prelua treptat, printr-o tranziție pașnică, controlul Planetei. Cu internetul pe post de sistem nervos central, cu telefoanele mobile și rețelele de senzori (tot mai prezente) pe post de organe interne și cu bazele de date cu rol de memorie, aceasta va fi omniprezentă, va auzi totul și va vedea totul în fiecare secundă. Indiferent ce formă ar avea, o astfel de entitate poate fi descrisă doar ca „divinitate“, crede Le­van­dowski, iar singurul mod de a in­fluen­ța o divinitate este prin rugăciune și venerare.

„Fiind mai inteligentă decât noi, va lua sin­gură toate deciziile, în timp ce noi pu­tem să hotărâm doar cum să ne raportăm la ea. Mi-ar plăcea ca mașina să ne vadă ca pe bătrânii ei iubiți, pe care îi respectă și îi are în grijă. Vrem ca această inteli­gență să spună: «Oamenii trebuie să aibă în continuare drepturi, chiar dacă eu sunt la conducere»“, declară el.

Rolul noii biserici ar fi acela de a netezi ascensiunea inevitabilă a zeității-mașină, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din perspectivă culturală. În statutul său, Calea Viitorului arată că va întreprinde diferite programe de cercetare, in­clusiv studierea modului în care ma­și­nile își percep mediul și își manifestă func­țiile cognitive, cum ar fi învățarea și rezolvarea problemelor.

„Dacă ai ști că vei avea un copil care va fi înzestrat peste măsură, cum ai vrea să îl crești? Noi suntem pe cale să ridicăm un dumnezeu. Trebuie să ne asigurăm că gândim corect modul în care o vom face. Este o oportunitate extraordinară și vrem să ne asigurăm că demersul nostru nu este considerat prostesc sau înfrico­șă­tor“, mai spune el, adăugând că fiecare pas făcut în acest sens de biserica sa va fi transformat într-un proiect open-source.

Calea Viitorului agită spiritele unui uni­vers tehnologic deja dezbinat de dezbate­rile din jurul promisiunilor și perico­lelor reprezentate de inteligența artifi­cială. Unii gânditori spun răspicat că AI nu va dezvolta în viitorul apropiat o pu­tere supra­omenească și că nu va exista vreodată niciun fel de singularitate. Pentru cei care cred asta, bise­rica lui Levandowski e total lipsită de re­le­vanță. „Puteți trata Calea Viitorului ca pe o persoană care scrie o formă de poezie care vă este complet in­di­ferentă și pe care nu o veți citi nicio­dată“, replică acesta.

Alții, cum ar fi Bill Gates sau Stephen Hawking, au apreciat că scenariul singula­rității este posibil și nu au exclus faptul ca o viitoare AI atotputernică să fie mai de­grabă amenințătoare decât binevoi­toare. Ideea că tehnologiile AI reprezintă marea speranță a omenirii poate fi atră­gătoare, dar așa cum Adam și Eva au igno­rat vrerea creatorului lor, o superin­te­ligență ar putea la fel de bine să decidă că îi este mai bine fără noi.

„Cu inteligența artificială, invocăm demonii. AI reprezintă cea mai mare provocare existențială și trebuie să fim foarte atenți“, avertiza și omul care vrea să colonizeze planeta Marte, Elon Musk, fondatorul SpaceX și Tesla Motors.

METAFIZICA NOULUI VEAC. Inteligența artificială ar înțelege la un cu totul alt ni­vel cum funcționează lumea și ne-ar pu­tea lumina în moduri care ar putea părea familiare oricărei persoane care practică o religie, cum ar fi creștinismul, crede în schimb Robbee Minicola, senior director al Microsoft și expertă în AI.

Vince Lynch, fondator al dezvoltatorului de inteligență artificială IV.AI, spune că există unele asemănări între religia insti­tuționalizată și modul în care funcționează de fapt o inteligență artificială. În Biblie, exemplifică acesta, apar o mulțime de teme recurente, de imagini și de metafore. „Mașinile dobândesc noi cunoștințe într-un mod similar celui în care educația religioasă este predată oamenilor, și anu­me prin repetarea mai multor exemple care ilustrează un anumit concept“, explică acesta pentru VentureBeat. Și tot el dă exemplul concret al unei AI dezvoltate de compania sa căreia i se dau câ­teva pasaje biblice, pe care este capabilă apoi să le continue cu noi versete scrise într-o manieră tulburător de apropiată.

Despre apariția unui sentiment tehno-religios, filosoful și teologul francez Jacques Ellul a scris încă din 1954, în car­tea sa „Societatea Tehnologică“: „În fața pro­gresului tehnologic, omul creează pen­tru sine o nouă religie de ordin tehnic și rațional, pentru a-și justifica opera și pentru a fi justificat de ea“.

Ideea este dezbătută mai recent și în cartea istoricului Yuval Harari, „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului“, potrivit căruia încrederea în puterea datelor (a in­for­mației) și în promisiunile asociate in­te­ligenței artificiale este echivalentul unei noi mișcări religioase, pe care autorul o nu­mește dataism.

„Așa cum autoritatea divină a fost legi­timată de mitologiile religioase, la fel și guru high-tech și profeții din Silicon Valley creează o nouă nara­țiune universală ce validează autoritatea algoritmilor și a Big Data“, scrie el.

De la țesuturi umane reproduse de imprimante 3D la o viitoare și așteptată emu­lare a creierului uman, tehnologiile avansate sunt tot mai des invocate și percepute ca adevărate minuni, mai apro­piate și mai palpabile decât cele pomenite de orice religie.

A anticipat-o în 1973 clasi­cul autor SF Arthur C. Clarke, care spunea atunci că „orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi deosebită de magie“.

Levandowski crede că orice tentativă de a limita sau amâna dezvoltarea unei su­perinteligențe artificiale nu doar că va fi condamnată eșecului, dar va și presupune anumite riscuri. „Soluția nu este să o pui în lanțuri, pentru că va fi mai puter­nică decât orice verigă. Dacă ești îngrijorat că un copil ar putea face unele lucruri rele, nu îl pui sub lacăt. Dacă ești agresiv față de ea (AI, n.r.), nu cred că va fi prie­te­noasă atunci când rolurile se vor schimba.“

Vom asista la apariția unor religii teh­no­logice proeminente și puternice, în ur­mă­toarele decenii? Unii sunt de părere că o sinteză a științei și religiei e nu doar ine­vitabilă, ci și necesară pentru evoluția noastră culturală. Dacă o astfel de sinteză e într-adevăr posibilă, aceasta e însă o în­trebare la care e greu să răspundă cineva. Poate, doar megamașinăria dintr-o foarte scurtă povestire SF în care o civilizație super­avan­sată construiește un computer de di­mensiunile unei galaxii, în memoria căruia sunt încărcate toate cunoștințele lumilor trecute sau prezente din întregul Univers. E marele moment al adevărului, iar prima întrebare pe care i-o pun creatorii săi este: „Există Dumnezeu?“. Mașină­ria începe să huruie, se gândește o vreme, iar mai apoi vine și răspunsul: „De acum, da!“.

 

Să fie tehnologie!

Conform unor studii ale Institutului Faraday pentru Știință și Religie, Cambridge, există o strânsă corelație între religie și tehnologie, ambele consolidându-se în conștiința publică prin parcurgerea acelorași trei stadii distincte: respingerea, adoptarea și adaptarea.

 

• E-OCHIUL DIAVOLULUI. Domnul a dat, Domnul a luat 580 de milioane de lire sterline. Cam la atât se ridică valoarea medie a donațiilor anuale făcute de credincioși către Biserica Anglicană. Și pentru că plățile prin intermediul cardului au crescut considerabil în Regatul Unit, iar tot mai multă lume are tot mai puțin cash în buzunare, Biserica a introdus în peste 16.000 dintre locașurile sale de cult cititoare de carduri contactless, pentru donații și alte plăți specifice. „Modul în care plătim pentru lucruri se schimbă rapid, în special în cazul celor mai tineri membri ai bisericii, care nu mai folosesc numerar, și vrem ca toate generațiile să poată profita la maximum de locul lor de închinăciune“, declara John Preston, secretar al Bisericii Anglicane, pentru The Guardian.
• CONFESIONALUL DIN BUZUNAR. Dezvol­tată de o companie din Indiana, Confession este o aplicație iOS/Android care a primit binecuvântarea unui episcop catolic și care îi ghidează pe păcătoși pe spinosul drum al mărturisirii prin confesiune a păcatelor. La realizarea sa au contribuit doi preoți catolici. Aplicația oferă un ghid pas cu pas de spovedanie, o listă de păcate, sugestii de acte de căință și de rugăciuni. Nu acordă însă și iertarea păcatelor. Pentru asta e în continuare nevoie de un preot.
• ȚARA ROBOTULUI RĂSARE. După ce au organizat servicii funerare pentru zeci de Aibo, câinele de companie robot produs de Sony, japonezii au posibilitatea să folosească preoți roboți pentru oficierea slujbelor de înmormântare, ca o alternativă mai ieftină la preoții tradiționali. Pepper e un robot uma­noid produs de SoftBank Corp., capabil să recunoască emoțiile și să reacționeze simu­lând bucuria, furia și enervarea. Preotul Pepper poate fi închiriat la un tarif de aproximativ cinci ori mai mic decât cel solicitat de preoții tra­diționali.

---

FOTO: Guliver / Getty Images