Bogdan Glăvan, profesor de economie: „Nu e bine când vezi economia cum crește ca un pui de Crevedia, brusc”

Lumea riscă o nouă criză economică profundă sau, în cel mai bun scenariu, o încetinire a creșterii economice, iar asta se va simți și în România, chiar dacă, pe hârtie, lucrurile arată bine. Profesorul de economie Bogdan Glăvan (45 de ani) spune că, în acest context, discuțiile despre schimbarea sistemului de taxare sunt „neserioase“.

NewMoney: Liderii G7, adică ai celor mai dez­voltate țări de pe planetă, se așteaptă la o criză alimentară, care să se adauge crizei economice provocate de războiul din Ucra­ina. Care e estimarea dumneavoastră?

Bogdan Glăvan: Atât Ucraina, cât și Rusia sunt exportatori de cereale, de diverse pro­duse alimentare. La nivelul producției mondiale, Ucraina are o pondere mică; să luăm în calcul doar porumbul, la care producția mondială este de peste un miliard de tone, iar Ucraina nu exportă decât câteva zeci de milioane de tone, adică un mic procent din total. Cu toate acestea, dacă această cantitate ar dispărea, este su­fi­cient să se agraveze situația, pentru că în ecuație intervine și factorul politic. Nu e doar simplul fapt că Ucraina are probleme să livreze, apare și reacția politică din restul lumii. Guvernele din toată lumea, din Asia până în Argentina, iau decizii privind restricționarea exporturilor. Iar această problemă punctuală, dintr-o anumită zonă a planetei, este multiplicată de tendința protecționistă a guvernelor, de ideea că trebuie să-și asigure propriile țări, propriile societăți, că nu este nicio problemă. Ceea ce duce de fapt la o spirală în sens negativ.

Pericolul crizei

– Sunt mari îngrijorări legate de economia americană. Inflația a încetinit puțin în apri­lie, la 8,3%, dar sub așteptări. Prețul combustibilului e la un maxim istoric. Iar eco­no­miștii Moody’s Analytics spun că riscul de recesiune pentru la anul e „inconfortabil de ridicat, cu tendință de creștere“. Se vor ade­veri aceste scenarii?

– Ce se va întâmpla acolo va avea efecte în toată lumea, chiar dacă cu o mică întâr­ziere. Contextul e marcat de ce s-a întâmplat în economiile lumii în anii de pandemie, de expansiunea monetară uriașă. În acest moment, politica monetară a devenit contra-ciclică. Dacă distorsiunile create sunt foarte mari, atunci vom vedea într-ade­văr o recesiune. Oricum, în cel mai bun sce­­nariu, o încetinire a creșterii econo­mice. În cel mai prost scenariu, putem asista la reluarea situației de la sfârșitul anilor ’70 – începutul anilor ’80. Contextul este absolut similar: criză energetică, in­flație cu două cifre, creșterea dobânzilor pentru a potoli inflația. Anterior, aceste con­diții au avut drept urmare o recesiune în 1982 și apoi o criză financiară de pro­porții însemnate în America, urmată până în 1985 de numeroase crize ale datoriilor suverane în țările dezvoltate, în special în America Latină. Creșterea dobânzilor pune în dificultate debitorii, și nu doar pe cei din America, ci și pe cei marginali, și din păcate în această postură se găsește și România.

– Cum se va simți asta la noi?

– Totul depinde dacă războiul se va încheia azi sau peste o lună sau dacă va continua un timp. De principiu, creșterea do­bân­­zilor va încetini creșterea economică și va crea probleme. Statul român are în pre­zent o problemă pe care în urmă cu 10 ani, la criza anterioară, nu o avea: datoria pu­blică era atunci 10% din PIB (produsul intern brut, n.r.), acum e de 50% din PIB.

Prețuri explodate la poarta fabricii

– Inflația e la un nivel-record și aici, dar Ro­mânia stă mai bine decât alte state din UE. Cum estimați că se vor desfășura lucrurile în continuare?

– Nu putem ști în ce măsură războiul din Ucraina și politica de restricții din China vor afecta dinamica economiei. Pentru că, dacă apar scurtcircuite, asta poate însemna scumpiri în unele sectoare și înce­tiniri de activitate în altele, iar asta ar duce la lichidări de stocuri sau de active în alte părți. Cert e că presiunile inflaționiste există, s-au accelerat, iar economiștii au avertizat asupra acestui aspect încă din iarnă. Sunt curios să văd ce va arăta următorul indice al prețurilor industriale, pentru că ultimul e foarte sus: 70%, inflație in­ternă la poarta fabricii, e foarte mult. Evi­dent, o parte din această inflație se tran­s­mite în timp, chiar și la un an dis­tanță, în pre­țurile de consum.

– Cum vă explicați creșterea economică de 5,2%, cea mai bună din UE, pe primul trimestru?

– Greu de explicat de unde vine această creș­tere economică. Eu i-aș pune ghili­mele, pentru că o creștere în context infla­ționist este artificială. E o creștere de pe urma căreia beneficiază doar anumite persoane sau sectoare și sunt dezavantajate altele. Nu e o creștere sustenabilă, care să asigure bunăstare pentru toată lumea. Noi am mai avut în România creșteri inflațio­niste, în anii ’90, iar ele îți arată doar că există o problemă. E ca și cum cineva are burta umflată, dar nu pentru că a mâncat suficient sau sănătos, ci pentru că a băut prea multă apă sau a mâncat prea multe cireșe, în neștire, ca atunci când eram copii. Sunt simptome înșelătoare, nu e bine când vezi economia cum crește ca un pui de Crevedia, brusc. Asta îți arată că este o problemă cu ce se hrănește economia. Așa că mă aștept ca aceste cifre să scadă în perioada următoare.

Bursele, rănite de război

– Ce vă spun toate discuțiile despre schimbarea sistemului de impozitare și proiectele de ajuto­rare cu bani – tip voucher – pentru persoa­nele vulnerabile?

– Sunt neserioase, întotdeauna politicienii urmăresc de fapt altceva atunci când vin cu astfel de subiecte care încing dezba­terea și opinia publică. Aș crede că altul a fost scopul aruncării acestei petarde, acestor propuneri, în spațiul public și niciun caz cel declarat. Problemele de fond ră­mân: deficitul bugetar, absența reformelor, in­flația, lucruri din cauza cărora oamenii chiar suferă. Noi mergem pe o muchie de cuțit, mi-aș dori mult să mergem spre bine, dar riscul e să evoluăm în rău. În acest con­text, e cu atât mai puțin probabil să facem o reformă fiscală în sensul creșterii poverii fiscale. Sigur că politicienii folosesc alte cuvinte, precum „modernizare“, „optimizare“, dar e vorba de fapt de creșterea taxării. Nu pot privi o astfel de inițiativă de­cât prost, cât timp statul nu colectează nici taxele astea care sunt mai mici, cum va colecta taxe mai mari?! E ca și cum am biciui o mârțoagă și i-am cere să se ridice și să mai facă niște pași. În 2010 am mai biciuit o dată mârțoaga, încasările din TVA au crescut pe moment, după care au scă­zut ani la rând, iar în 2014 au ajuns mai mici decât în 2008, ca raport la PIB. Adică am biciuit mârțoaga până am omorât-o. Asta este realitatea.

– Cât au de suferit în acest climat incert in­vestițiile la bursă? Din nou, în SUA, am văzut cum câștigurile acumulate într-un an s-au evaporat în mai puțin de două zile…

– Sistemul financiar este foarte afectat nu doar de inflație, ci și de expansiunea mo­ne­tară. În ultimele decenii, piața financiară a ajuns principalul debușeu, prin care eli­berează această tensiune indusă de politicile monetare laxe. Nu am mai avut inflația convențională, prin care statul tipărea bani, lumea cheltuia, iar prețurile săreau în sus. În America și în alte țări dezvoltate, asta nu s-a mai întâmplat. Continuă să se întâmple așa în Zimbabwe, Venezuela. În țările dezvoltate unde se duc acești bani? Într-o proporție foarte mare, în piața finan­ciară. Și așa am făcut cunoștință cu inflația activelor. Piața s-a extins de o manieră extraordinară, criptomonedele sunt exemplul cel mai bun. Inflația nu se mai în­tâmplă la ouă, lapte, carne, brânză și pare atunci că nu mai avem inflație. Dar ea există, doar că nu ne uităm unde trebuie. Așa că, e evident, în momentul în care această politică expansionistă se oprește, toate anticipările optimiste, toate pariurile că prețurile vor continua să crească se sfă­râmă, se destramă. Și fiecare vrea să-și asi­gure câștigurile pe care le-a obținut deja, doar că ele sunt de cele mai multe ori doar pe hârtie. Când ne uităm la știri, vedem că nu știu cine e cel mai bogat om din lume, pentru că are nu știu câte miliarde, dar banii aceștia nu există, nu sunt la el în buzunar, sunt bani fictivi. În realitate, dacă Elon Musk și-ar dori să vândă mâine toate activele, ca să cumpere avioane sau altceva, nu ar putea, pentru că acțiunile s-ar prăbuși instantaneu. Pe scurt, când politicile monetare devin restrictive, prețul acti­velor scade. Și invers. Cu alte cuvinte, cu banii se întâmplă ceva, nu cu acțiunile.

– Și Rusia anunță creș­teri economice triumfaliste, 3,5% în primul trimestru, din indus­tria extractivă și transportul de pasageri. Asta, în ciuda sancțiu­ni­lor occidentale. Cât e de adevă­rată această creștere?

– Nici această creștere economică, nici eventuala încetare de plăți a Rusiei nu mi se par relevante. În privința Rusiei, ce mi se pare relevant e că în urma sancțiunilor internaționale și izolării la care este su­pusă, ca și în urma fugii capitalului, de pro­porții istorice, vor apărea mai devreme sau mai târziu efecte profunde asupra eco­nomiei și bunăstării, indiferent ce se în­tâmplă cu PIB în trimestrul acesta și indiferent ce raportează guvernul rus.

Acest articol a apărut în numărul 141 al revistei NewMoney.

FOTO: Laszlo Raduly