Averea Coroanei britanice va fi de acum gestionată de regele Charles al III-lea. Ce va însemna asta pentru finanțele regale?
Noul monarh anunță că ar vrea o redimensionare a numărului membrilor activi public ai familiei regale, dar, fără o mai mare transparență, cheltuielile regale nu vor scădea.
Când, în 2013, împlinea 65 de ani, vârsta la care britanicii se pensionează, Charles anunța că își va dona pensia de 110 lire sterline pe săptămână (la acel moment 177 de dolari) pentru diverse cauze caritabile. Nu era ca și cum ar fi urmat să se pensioneze cu adevărat.
Acum, ca rege al Angliei, o poziție așteptată de o viață, e clar că nu se pune problema că ar avea nevoie de bani. Averea familiei regale britanice este alimentată din numeroase surse – taxe ale contribuabililor și diverse active (ducate) pe care Coroana le deține.
Charles al III-lea nu a făcut un secret din planul de a schimba monarhia – de exemplu, o schimbare importantă, pe care a anunțat-o deja, este de a reduce numărul membrilor familiei regale care îndeplinesc îndatoriri oficiale. Revista britanică The Economist a încercat să evalueze ce impact ar urma să aibă această schimbare pentru finanțele regale.
Să nu uităm că regina a fost dintotdeauna un simbol de stabilitate, numai că familia regală nu a fost mereu lăudată și privită cu îngăduință în spațiul public. Au fost voci critice puternice care au arătat către averea regală, celebră și bogată prin simplul fapt că a moștenit numele Windsor, comentează presa internațională.
Veniturile regale
Ne putem uita rapid la cum se finanțează monarhia britanică, analizează The Economist. De când guvernul a înlocuit în 2012 vechiul sistem al „civil list“ (suma fixă pe care monarhul o primea în schimbul administrării de către guvern a tuturor proprietăților regale, n.r.) cu un așa-numit „grant suveran“, suma plătită membrilor familiei regale pentru a acoperi cheltuielile cu angajații, călătoriile și întreținerea palatelor a crescut consistent, de la 31 de milioane de lire sterline de la introducerea ei până la 86 de milioane de lire sterline (circa 99 de milioane de euro) în 2021-2022. Suma nu a mai fost, așadar, fixă, ci calculată ca procent din veniturile încasate de Trezoreria Marii Britanii din activele imobiliare ale Coroanei (Crown Estate), o colecție de terenuri și active care includ hipodromul Ascot (foarte aproape de castelul Windsor), o mare parte din centrul Londrei, cât și o zonă largă offshore în apele teritoriale britanice. Deși monarhul este proprietarul activelor Coroanei, acestea sunt gestionate independent. În 2021-2022, profiturile au fost de 313 milioane de lire sterline (aproximativ 360 de milioane de euro).
Separat, familia regală încasează venituri și din ducatele Lancaster și Cornwall – din terenuri, proprietăți și active financiare. Ca rege, Charles al III-lea moștenește ducatul Lancaster, iar ducatul de Cornwall îi va reveni prințului William, moștenitorul lui. În 2022, activele ducatelor erau evaluate cumulat la suma de 1,7 miliarde de lire sterline (peste 1,9 miliarde de euro), cu o profitabilitate de circa 47 de milioane de lire sterline (54 de milioane de euro).
Moștenitorii și schimbarea
Pe când era prinț de Wales, Charles al III-lea a acumulat o avere de câteva milioane de lire sterline care va fi moștenită de William și de soția acestuia, Kate. Între timp, regina defunctă, care a moștenit de la tatăl ei, George al VI-lea, și două proprietăți la țară, Balmoral (în Scoția) și Sandringham (în Norfolk), și-a susținut și ceilalți copii – Anne, Andrew și Edward. Deși multe dintre palatele în care membrii familiei regale locuiesc nu pot fi vândute, aceștia dispun de alte proprietăți cu care pot face ce vor.
Cum va schimba noul cap al familiei regale aceste aranjamente? Majoritatea monarhiilor europene funcționează cu o mână de membri activi (care îndeplinesc atribuții oficiale) – monarhia norvegiană are 4 membri activi, comparativ cu 12, cât este numărul celor care îndeplinesc în mod regulat îndatoririle regale oficiale în cazul monarhiei britanice.
Un număr mai mic de membri cu atribuții regale oficiale ar atrage după sine scăderea costurilor cu asigurarea securității (plătită și asigurată în prezent de poliția metropolitană și deci fără legătură cu grantul suveran). Aceste costuri nu se cunosc exact – potrivit estimărilor, ar fi de cel puțin 100 de milioane de lire sterline (115 milioane de euro) pe an. Prin urmare, nici cât se va economisi din redimensionare nu poate fi calculat cu precizie. Conform publicației Republic, bugetul real al familiei regale ar ajunge la 345 de milioane de lire pe an (397 de milioane de euro), așadar cu mult peste grantul suveran de care beneficiază anual. Nu ar trebui să ne așteptăm că peste noapte monarhia britanică va deveni mai cumpătată în materie de cheltuieli, comentează ironic The Economist. Termenii grantului suveran sunt revizuiți o dată la cinci ani – următoarea revizuire va fi închisă în aprilie 2023.
David McClure, autorul cărții „The Queen’s True Worth“, ține să remarce că suma nu a scăzut de fapt niciodată. Grantul a crescut din 2016 de la 15% din profiturile Coroanei la 25%, aparent temporar, în perioada modernizării Palatului Buckingham.
Numai că pandemia de COVID-19 a forțat palatele Coroanei să se închidă vizitatorilor, ceea ce, potrivit unei estimări din septembrie 2020, ar fi urmat să atragă o pierdere de aproximativ 15 milioane de lire sterline (17 milioane de euro). Chiar dacă grantul va reveni la 15% din profituri, concesiunile valoroase acordate companiilor care operează ferme eoliene offshore în zonele marine care aparțin Coroanei promit să mărească simțitor profiturile în anii următori, ceea ce se va traduce evident prin venituri mai mari pentru Coroană.
Cât despre celelalte surse de bunăstare ale familiei regale, cel mai probabil vor fi afectate marginal de moartea reginei. Ducatele nu intră sub incidența taxei de moștenire, iar un acord din 1993 menit să protejeze averea suveranului implică ideea că niciun ducat nu este transmis moștenitorului (sau moștenitoarei), prin urmare întreaga avere imobiliară a reginei va ajunge la fiul cel mare, Charles. Chiar și așa, este puțin probabil ca regele Charles al III-lea să-și taie rudele de la profiturile asigurate de ducate.
Ce nu se știe în acest moment este cum vor fi direcționați exact banii. De altfel, McClure solicită o mai mare transparență cu privire la modul în care profiturile ducatelor sunt cheltuite. O transparență sporită la acest capitol ar fi un exercițiu real de modernizare a monarhiei britanice.
Bani și istorie
Evaluate la aproape 30 de miliarde de lire sterline (34,5 miliarde de euro), activele imperiului imobiliar (Crown Estate) al Casei Regale a Marii Britanii nu pot fi însă înstrăinate, dat fiind că prin turism generează venituri uriașe la produsul intern brut.
- PE PICIOR REGAL. Costurile legate de atribuțiile oficiale ale monarhului și ale membrilor activi din familia regală, cât și costurile necesare pentru administrarea proprietăților ocupate de către aceștia sunt plătite printr-un grant suveran.
- IMPERIUL BRITANIC. De-a lungul celor 70 de ani de domnie, defuncta regină Elisabeta a II-a a servit ca șef de stat (evident, o prezență mai mult ceremonială) pentru 32 de țări, majoritatea fiind foste colonii britanice. La moartea ei, sub jurisdicția Regatului Unit al Marii Britanii mai sunt doar 15 state. Odată cu preluarea Coroanei de către Charles al III-lea, chiar și pentru cele 15 țări, această interacțiune limitată cu Londra s-ar putea să se dovedească prea mult, o parte dintre aceste state considerând legăturile cu monarhia britanică drept un anacronism colonial.
Acest articol a apărut în numărul 148 al revistei NewMoney.
FOTO: Getty