Atacul Rusiei asupra Ucrainei a destabilizat piețele din întreaga lume. Ce urmează și cine achită nota de plată a războiului?

Atacul Rusiei asupra Ucrainei a desta­bilizat piețele din întreaga lume. Ce urmează și cine achită nota de plată a războiului care ne sărăcește pe toți?

La numai o săptămână de la declanșarea atacului rus din Ucraina, o nouă „Cortină de Fier“, economică, începea deja să despartă vizibil Rusia de Occident. De pe Șeremetievo, cel mai mare aeroport comercial al Mos­covei, singurele avioane care mai urmau să zboare peste hotare aveau ca destinații Baku, Istanbul, Dubai și Erevan. Paginile de internet ale aeroporturilor Șe­re­metievo și Domodedovo au căzut. Doar aeroporturile mai mici, Vnukovo și Zuhovski, mai anunțau câteva zboruri – aproape toate, în interiorul Federației Ruse.

Fuga din Moscova

Ieșirea din Rusia a devenit în sine o corvoadă. Mai mulți tineri povestesc că tot controlul de securitate a semănat mai curând cu o scenă suprarealistă. Poliția de frontieră nu s-a mulțumit cu ve­rificarea pașapoartelor, le-a cerut tinerilor să arate pe telefon ce au postat ultima oară pe rețelele sociale, precum Telegram; i-a chestionat dacă îl iubesc pe pre­șe­dintele Putin și dacă nu cumva au de gând să fugă în Occident. Cine le-a părut suspect ofițerilor din serviciul de informații FSB a fost întors din drum.

Cu o zi mai devreme, metroul moscovit a fost aproape blocat de oamenii care nu și-au mai putut plăti călătoria, așa cum obișnuiau, cu aplicațiile de pe telefon, Apple Pay sau Google Pay. Nici cardurile fizice nu au mai funcționat, iar oamenii s-au îngrămădit la intrarea în stații, neînțelegând ce li se întâmplă. Vestea decu­plării celor mai mari bănci din Rusia de la sistemul in­ter­național SWIFT nu ajunsese la ei. Presa rusă, con­tro­lată în totalitate de Kremlin, nu scosese nici măcar o șoaptă despre războiul de la vest ori despre sancțiunile economice ale Occidentului la adresa țării lor.

Rubla căzătoare

Mulți remarcaseră însă, mai ales în marile orașe, cozile la ATM-uri pentru retragerea de valută ori măcar de ruble. Pe 20 februarie, cu patru zile înainte de invazie, un dolar american putea fi cumpărat cu 77,39 de ruble. Cursul a sărit deja în ziua intrării tru­pelor ruse în Ucraina la aproape 85 de ruble, iar o săptămână mai târziu a explodat la un nivel-record, de 110 ruble, potrivit Reuters. Altfel spus, o rublă a ajuns să valoreze în 2 martie doar puțin peste 90 de sutimi dintr-un cent american.

Totul, ca urmare a „sancțiunilor internaționale fără precedent, cu efect mai degrabă progresiv decât decisiv“, spune Alexandra Smedoiu, președinta CFA Society România și partener Deloitte România. „E adevărat că Rusia are un sistem alternativ, dar, chiar și așa, chiar dacă tranzacțiile nu sunt complet blocate, impactul este major, pentru că cele mai multe tranzacții se reali­zează prin sistemul SWIFT“, explică ea.

Presiune de jos în sus

Deocamdată, sancțiunile nu-l afectează direct pe liderul de la Kremlin, explică profesorul de studii diplomatice Corneliu Bjola, de la Universitatea Oxford. „Mai devreme sau mai târziu va simți presiunea venită de jos, într-un interval de timp care, din păcate, nu e foarte clar. Se poate întâmpla și mâine, se poate întâmpla și peste o lună. Totul e legat și de ce se întâmplă în Ucraina, dacă această campanie va escalada militar și mai mult și dacă se va recurge la barbarism, la folosirea violenței extreme împotriva po­pulației“, iar numărul de victime va crește.

În orice caz, spune profesorul de la Oxford, „cei din ju­rul lui Putin îi sunt foarte loiali, pentru că îi datorează statutul, privilegiile, pozițiile, totul. La un moment dat, și unii dintre ei vor încerca să ia distanță. Știm, din pro­pria noastră experiență cu regimul Ceaușescu, că, în anu­mite cazuri, și cei mai loiali pot ajunge să defecteze“.

Până una-alta, rușii care se declară „apolitici“ au de su­ferit. „Am mai trecut prin asta, așa că nu avem încredere în autorități sau în bănci. Părinții spun că e mai si­gur să ții banii acasă în astfel de situații“, spune Sve­tlana D., 22 de ani, studentă în București.

Și bogații plâng

Nici bogații din jurul lui Putin nu sunt prea fericiți. Un calcul făcut de Forbes arată că 116 oameni de afaceri din Rusia au pierdut în scurtul interval dintre 16 și 24 februarie (ziua invaziei) nu mai puțin de 126 de miliarde de dolari. Cea mai mare pierdere a fost suferită de șeful Lukoil, Vaghit Alekperov, a cărui avere s-a micșorat, în decurs de numai câteva zile, cu peste 17%, adică peste 4,2 miliarde de dolari. Lukoil e, de altfel, și subiectul unui boicot organizat pe rețelele de socializare în România, mulți șoferi refuzând să mai alimenteze de la stațiile companiei petroliere.

Și mai rău, acțiunile gigantului Gazprom, tranzacțio­nate la Londra și la Moscova, s-au depreciat la bursa din capitala Marii Britanii cu 97%, în timp ce bursa mos­co­vită a rămas închisă. Valoarea companiei, eva­luată la aproximativ 75 de miliarde de dolari la sfârșitul anului trecut, a coborât, la începutul lunii martie, la numai 256 de milioane de dolari.

Cine rămâne în Rusia

Calculul politic de la Kremlin pare greșit din mai multe puncte de vedere. Practic, aproape tot ce înseamnă companie vestică s-a retras din Rusia din primele zile de conflict. De la companii auto precum Volkswagen, Mercedes sau Volvo la cele petroliere precum British Petroleum ori Shell, de la fa­bricanții de echipamente sportive precum Nike la pro­du­cătorii de gadgeturi precum Apple, zeci de firme cu renume global din toate domeniile au renunțat la aface­rile din Rusia.

Impactul acestor retrageri abia începe să fie simțit și va putea fi cuantificat abia peste câteva luni sau peste câțiva ani. Produsele acestor firme se vor mai găsi de acum înainte, în Rusia, doar pe piața neagră.

„Cred că șocul adevărat este nu la nivelul marilor in­vestitori sau al băncilor, ci la nivelul populației“, spune Alexandra Smedoiu. „Oamenii se vor trezi peste noapte că puterea lor de cumpărare a scăzut foarte mult, rata dobânzii la absolut orice a explodat, după decizia băncii centrale de a sări în apărarea rublei și de a mări dobânda-cheie de la 9,5% la 20%. Asta înseamnă că economiile brusc nu mai au aceeași valoare, credi­tele au devenit inaccesibile pentru că dobânda a devenit prohibitivă, e calea sigură spre recesiune“, apreciază experta.

Cât costă războiul

Cum își mai poate permite în aceste condiții Vladimir Putin campania din Ucraina? Și cât a cheltuit acolo de fapt? Nimeni nu știe exact care sunt sumele investite de liderul de la Kremlin în această aventură. Majoritatea experților plasează însă sumele cheltuite la ordinul miliardelor de dolari.

„Știm deja că, în momentul în care trupele sale doar stăteau pe graniță, se vorbea de câte 10-20 de milioane de dolari pe zi. Doar ca să mențină acele trupe acolo. În momentul de față e vorba de o operațiune militară complexă, ce are nevoie de rețele de aprovizionare și care durează mult peste estimările Kremlinului, care se aștepta să cucerească Ucraina în cel mult 10-14 zile“, atrage atenția profesorul Corneliu Bjola.

„Armele propriu-zise reprezintă doar o mică parte din cheltuieli, trebuie să luăm în calcul și pregătirea armatei, pregătirea echipamentelor, întreținerea lor, com­bustibilul, hrana și adăpostirea soldaților“, spune Alexandra Smedoiu. Tot ea atrage atenția că pagubele suferite de Ucraina, după doar o săptămână de război, sunt, de asemenea, cel puțin de ordinul miliardelor. „Și dacă războiul s-ar termina imediat, exporturile agrare pe care se bazează economia Ucrainei ar fi foarte dificile, din cauza infrastructurii distruse, a drumurilor, po­durilor, porturilor bombardate“, explică experta.

Socoteala de acasă

Rusia s-a pregătit financiar pentru războiul din Ucraina de-a lungul ultimilor ani, după ce a avut de suferit de pe urma primului val mai serios de sancțiuni, din 2014, când a anexat Crimeea. Rușii au trăit practic în austeritate în tot acest timp, ceea ce i-a permis lui Vladimir Putin să acumuleze o re­zervă valutară considerabilă: aproape 640 de miliarde de dolari. Bani suficienți, sunt de acord experții, să-și finanțeze visul refacerii Rusiei mari, prin care a mo­tivat războiul din Ucraina.

Lovitura cu adevărat de maestru, din partea comu­ni­­tății internaționale, o reprezintă blocarea acestor sume. Faptul că Rusia mai are ceva rezerve și în alte mo­nede, și în aur face ca Rusia să nu sufere un colaps total, dar efectul sancțiunilor este cu adevărat sever“, explică Alexandra Smedoiu. Mai mult de jumătate din banii puși deoparte de Vladimir Putin sunt rezerve va­lu­tare blocate acum de Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Japonia și Canada. Până și Elveția a renunțat în acest context la neutralitate și a blocat conturile Rusiei.

Muntele de aur

Putin a strâns și un munte de aur, înlocuind, în ultimii ani, petrodolarii din vânzarea de hidrocarburi și gaze cu plata în aur, de teamă că banii și-ar putea pierde valoarea. Teoretic, poate folosi metalul prețios ca să mențină rubla pe linia de plutire și ca să susțină efortul de război. Numai că sancțiunile care vizează zborurile internaționale cu avioane rusești s-ar putea dovedi un sughiț logistic greu de depășit.

Pentru moment, Vladimir Putin mai încasează venituri consistente tocmai de la adversarii săi europeni, cărora le vinde gaze necesare încălzirii locuințelor, cât mai ține vremea rece, și industriei. Dar nici asta nu va con­tinua prea mult, apreciază analistul de politici pu­blice în energie Otilia Nuțu, de la Expert Forum. „În următoarele săptămâni vom vedea o schimbare fun­da­mentală de politică energetică în UE, o completă re­po­zi­ționare a relațiilor între Rusia și Europa, începând de la gaz până la cărbune, petrol și combustibil nuclear. Adică vom vedea o politică energetică mult mai coe­rentă, poate mai centralizată, inclusiv achiziții centrali­zate de import de gaze pentru toată Uniunea Euro­peană, o inventariere completă a producției interne și a resurselor de infrastructură, astfel încât să poți transporta gazul în toată Uniunea cu cât mai puține fric­țiuni“, susține expertul.

Europa întoarce foaia

Otilia Nuțu vede multe oportunități și o nouă realitate după război. „Nu cred că se mai pune problema ca Nord Stream 2 să mai func­ționeze vreodată, chiar dacă războiul s-ar opri în seara asta sau mâine. Și în general cred că nu se va mai vorbi prea mult despre gazul rusesc în Europa“, spune ea. Argumentele sale: Germania și-a schimbat complet abordarea, a anunțat construirea mai multor terminale de gaz natural lichefiat, amână închiderea centralelor nucleare și ar putea redeschide centrale deja închise. Probabil că va crește și producția de energie electrică pe cărbune, temporar, câtă vreme nu are altă posibilitate de a reduce brusc importurile de gaze rusești. „Una peste alta, cred că va fi o decuplare foarte brutală și destul de dureroasă, pentru că nu se mai poate în con­dițiile de față. Gazul rusesc, în Europa, a fost instrumentalizat politic de ani de zile, Gazprom nu a fost nicio­dată doar o companie comercială. Imediat ce Krem­linul avea o problemă politică cu vreuna din țările unde livra gaze, imediat avea loc și întreruperea sau re­ducerea semnificativă a cantităților livrate sau creșterea arbitrară a prețului“, explică Otilia Nuțu.

Independență scumpă

O astfel de decuplare bru­tală ar putea răni decisiv economia Rusiei. Dar și buzunarele cetățenilor europeni ar putea avea de suferit. „Prețul va crește. Pe orice piață, atunci când se dezechilibrează cererea și oferta, prețul are de suferit“, explică profesorul Corneliu Bjola. „Sunt soluții ca necesarul de resurse din Europa să fie acoperit de OPEC (Or­ganizația Țărilor Exportatoare de Petrol, n.r.) sau de gazele din Qatar, dar inevitabil factura va crește“, spune universitarul de la Oxford.

Orice criză ascunde însă și oportunități. „Dacă din punct de vedere militar și diplomatic lucrurile vor ieși până la urmă bine în regiunea asta, se naște o șansă ca Ucraina și Moldova să fie interconectate mult mai rapid energetic cu restul Europei“, spune Otilia Nuțu. Experta consideră că rețeaua electrică ucraineană poate fi inter­conectată imediat, „în secunda asta“, la rețeaua euro­peană, ceea ce ar fi și de mare ajutor în cazul unui blac­kout în țara vecină, în eventualitatea bombardării centralelor electrice ucrainene.

Rusia, „doar o benzinărie“

Ucraina deține depo­zite consistente de înmagazinare de gaze care pe termen lung se pot dovedi extrem de folositoare Europei. „Astfel pot fi importate cantități mari de gaz, pe timpul verii, care să fie înmagazinate acolo și folosite apoi în timpul iernii. Ar fi un mare avantaj pentru securitatea ener­ge­tică a întregii Uniuni Europene“, spune Otilia Nuțu.

La nivel mondial e aproape „de neconceput cât de ne­importantă este economia Rusiei“, susținea într-o ana­liză publicată de The New York Times, chiar înainte de startul invaziei, Jason Furman, un reputat economist de la Universitatea Harvard și fost consilier al lui Barack Obama. „Este, practic, doar o benzinărie mare“, explica el. O economie ce riscă să rămână fără clienți, cât timp principalul său client, Europa, nu mai vrea să facă afaceri cu „petrolistul“ de la Kremlin.

China are, desigur, nevoie de resurse, dar nu poate face Rusiei comenzi suplimentare cât toată Europa. „Pe termen lung, economia Rusiei nu ar avea cum să supra­viețuiască decât dacă relațiile comerciale cu UE ar reprezenta doar o mică parte din ce vinde“, spune Ale­xandra Smedoiu. „Ceea ce nu e cazul.“

Acest articol a apărut în numărul 135 al revistei NewMoney