Anul internațional 2022, bilanț pentru români

În acest ultim comentariu al anului nu voi rememora principalele evenimente internaționale care au marcat anul 2022, așa cum am făcut de fiecare dată, de la scurgerea primului an de existență al revistei noastre. 

Acum îmi dau seama că am procedat greșit. Bilanțul anului trebuie să fie în raport cu cititorul nostru curios față de lumea care ne înconjoară. Și ce poate con­stata cititorul nostru acum, când întoarce ulti­mele file ale anului? Că nimic nu se poate schimba pentru ca România să aibă o politică externă și, evident, o diplomație.

Pentru cine nu știe, este o diferență între cele două concepte: politica externă reprezintă strategia pe care aparatul de stat o adoptă în relațiile inter­na­ționale, pe când diplomația este un instrument care pune în practică politica externă. Fără politică externă nu poate exista diplomație decât în mod formal.

ECOSISTEME DE SOLIDARITATE. Eșecul candidaturii noastre la Schengen ne arată problemele politicii noastre externe și eficiența acți­unii diplomatice. Dar, oricât de paradoxal ar putea părea, nu aceasta este problema cea mai gravă. Aspectul cel mai dezamă­gi­tor este, având în vedere faptul că s-a respins orice idee de bilanț, de resetare, de răspundere, că nu se poate schimba nimic. Există ade­vărate ecosisteme de solidaritate în care intră politicieni influenți, dispozitive instituționale și oficioase, presă, structuri asociative și academice și lideri de opinie care domină într-o manieră absolută mai ales domenii precum politica externă.

Câtă dreptate avea Nicolae Iorga când spunea că România e țara în care nu te poți compromite! Se pierde astfel un moment pe care aș îndrăzni să îl nu­mesc unic, în care am putea provoca o schimbare. Indiferent dacă în 2023 vom intra în cele din urmă în Schengen, pierderea acestui moment de resetare a politicii noastre externe și europene ne va costa.

Reuniunea la nivel înalt organizată de Uniunea Eu­ro­peană la Tirana ne aduce aminte că, de foarte multă vreme, leadershipul românesc nu a mai efectuat vreun turneu diplomatic și nu a mai avut vreo inițiativă notabilă în țări din vecinătatea României în care trăiesc și comunități istorice românești. La bi­lanțul anului internațional 2022 pentru cititorii noștri să menționăm și imaginile deformate cu privire la războiul din Ucraina. Nu mă refer la războiul informa­țional, care își lasă amprenta și asupra celor mai serioase instituții media occidentale. Am însă în vedere consecințele acestui conflict mondializat, inclusiv șansele pierdute și în acest caz de a fi fost mai creativi în plan regional.

Prezența mai multor lideri occidentali foarte im­por­tanți în România în aceste zece luni de când Rusia a invadat Ucraina a avut de-a face exclusiv cu con­textul de conflict armat și vecinătatea cu România față de teatrul de război. De asemenea, anumite aspecte po­zitive, precum evacuarea studenților indieni, înde­pli­nită cu brio de autoritățile noastre, care a și provocat o convorbire telefonică româno-indiană la nivel de premier, nu au fost valorificate până la ca­păt, în sensul pregătirii unei bilaterale cu una dintre puterile economice și politice majore ale secolului al XXI-lea.

FĂRĂ PLAN DE INVESTIȚII PESTE PRUT. Interesul occidental pentru reconstrucția Ucrainei a fost insuficient legat de România de necesitatea de a-i înscrie în marjă și un plan de investiții consistente în Repu­blica Moldova. Bucureștiul ar putea fi gazda unor inițiative pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova, cel puțin pe partea legată de infrastructuri și ameliorarea conexiunilor de transport (rutier, fero­viar și energetic) cu Ucraina și România.

Să amintim totuși semnarea acordului de coope­rare în materie de transport al energiei electrice cu Azerbaidjanul, Georgia și Ungaria, care depinde însă de capacitatea părților semnatare de a-l duce la bun sfârșit.

De asemenea, memorandumul de aderare a Româ­niei la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în prezența premierului României, Nicolae Ciucă, fiind totuși de neînțeles cum de nu i s-a organizat nicio bilaterală cu partea franceză sau cel puțin o vizită la sediul puternicei asociații a patrona­tului francez MEDEF.

Tot la capitolul bilanț, să amintim găzduirea ministerialei NATO, a reuniunii G7, a reuniunii Aspen pe tema reconstrucției Ucrainei. Găzduirea nu înseamnă însă participare la decizie, iar acest succes indubitabil trebuie dus mai departe pentru ca România să be­neficieze mai mult decât în termeni de imagine. Este nevoie de formarea unei culturi a rezultatelor care să aducă un interes durabil pentru România, inclusiv în termeni de investiții.

DOUĂ COORDONATE. Astfel, politica externă a țării noastre s-a înscris în anul 2022 aproape exclusiv pe două coordonate, rela­ția cu Statele Unite ale Americii și cu NATO.

Acest articol a apărut în numărul 154 al revistei NewMoney (26 decembrie 2022 – 15 ianuarie 2023)