Analiză NewMoney: Vulnerabilitățile din spatele principalei surse de capital a bancilor

Principala sursă de capital a sistemului bancar local o reprezintă depozi­tele. Deși nivelul acestora îl depășește pe cel al creditelor, structura lor ascunde o serie de vulnerabilități, în con­dițiile în care reacția din partea institu­țiilor financiare, de majorare a dobânzilor, se lasă așteptată.

Acest articol a apărut în numărul 70 (22 iulie – 4 august 2019) al revistei NewMoney

„Nu sunt deloc ascultători. Noi suntem per­severenți și ei sunt încăpățânați“, spu­nea guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, în urma șe­din­ței de politică monetară de la începutul lunii, cu privire la reticența banche­rilor de a majora dobânzile la depozite, principala lor sursă de finanțare. O lecție a crizei și a ieșirilor de capital inevitabile pe care le-a generat – realizate într-o ma­nieră „controlată“ pe plan local, ca urmare a acordului de la Viena – a fost că băn­cile au nevoie să se sprijine mai mult pe banii atrași de la companii și clienții de retail decât pe li­nii­le de finanțare din Austria, Grecia sau Olanda. La nivel local, strategia a fost implementată cu succes. Depozitele bancare au ajuns să re­prezinte 64% din pasivul sistemului bancar, iar dependența de finanțare externă s-a redus considerabil, de la 30,6% la sfârșitul lui 2008 la 8,6% la sfârșitul anului trecut.

Astfel, depozitele atrase de la clienți au crescut cu 8,4% față de sfârșitul anului 2017 (de la 70,7 miliarde de euro în decembrie 2017 la aproape 72,2 miliarde de euro în decembrie 2018), iar sur­sele atrase de la băncile-mamă s-au dimi­nuat cu aproximativ 18% (de la 6 miliarde de euro la 4,9 miliarde de euro). În acest context, riscul de finanțare asociat bănci­lor a scăzut mult, depozitele fiind conside­rate o sursă stabilă, având în vedere că acestea sunt garantate, ceea ce oferă confort atât deponenților, cât și băncilor.

Circa 65,2% din soldul total al banilor păs­trați la bancă au acoperire în schema națională de garantare, potrivit datelor Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), iar 99,5% din deponenți sunt acoperiți. „Granularitatea ridicată a depo­zitelor sectorului real, precum și garanta­rea acestora într-o proporție semnifica­tivă susțin riscul scăzut asociat unor retrageri, în even­tualitatea materializării unor șocuri de lichiditate“, notează ex­perții Comitetului Național pentru Supravegherea Macro­prudențială (CNSM) în raportul anual al instituției.

CALCULE. În ultimul an, banca centrală a consumat multe resurse pentru a ține in­flația sub control. Cum dobânzile din Europa sunt la niveluri foarte reduse, majora­rea dobânzii de politică monetară de la București s-a realizat cu precauție, pentru a evita intrarea de capital speculativ. Prin urmare, un instrument mai adecvat, a considerat BNR, a fost controlul lichidității din piață. Acesta, promite conducerea institu­ției, va continua și în acest an, iar un efect vizat este inclusiv majorarea dobânzilor la termen, în special în contextul unor date ce indică oarecare probleme.

Deși relativ stabilă la nivel agregat, principala sursă de finanțare a sectorului bancar – depozitul – a cunoscut în ultima peri­oadă evoluții structurale care predispun la unele vulnerabilități, avertizează specia­liștii de la CNSM. O preocupare semnifi­ca­tivă o reprezintă creșterea importantă a sur­selor „la vedere“, aşa-numitele depozite overnight, banii lăsați de companii și po­pu­lație în conturile bancare, peste noapte. Cu alte cuvinte, bancherii nu se bazează pe economiile clienților, ci pe banii din conturile curente, ținuți pe card.

Această tendinţă pare să fie generalizată la nivel european (mai ales în cazul țărilor din Europa Centrală și de Est), în contextul ratelor de dobândă reduse, care nu încura­jează economisirea pe scadențe mai lungi. În cazul specific al României, pasivul bilan­țier al instituțiilor de credit este constituit într-o proporție importantă (mai mult de o treime) din depozite de tip overnight. „Din această perspectivă, băncile din România par să adopte o strategie de fi­nanțare mai riscantă, cu scopul maximi­zării veniturilor din dobânzi, prin practicarea unor dobânzi reduse la depozitele la termen, care implică, în majoritatea cazu­rilor, rate de dobândă reale negative“, aver­tizează experții de la CNSM.

Anul trecut, spre exemplu, dinamica depozitelor overnight s-a menținut superioară ritmului de majorare al depozitelor la termen. După ce la jumătatea anului 2018 a atins un vârf al ultimilor aproximativ șase ani, dinamica anuală a depozitelor la termen sub doi ani s-a reînscris pe o traiectorie descrescătoare, în condițiile declinului plasamentelor societăților nefinanciare (asociat inclusiv plăților de dividende efectuate de entitățile cu capital de stat). Anul trecut a marcat și o premieră a ultimilor cinci ani. Ponderea depozitelor în lei, deși în continuare majoritară, a scăzut uşor. Acest lucru a survenit ca urmare a acce­le­rării ritmului depozitelor în valută, conco­mitent cu decelerarea creșterii plasamentelor în lei. Această tendință a fost remar­cată în special în rândul clienților de retail. Ponderea depozitelor în valută ale popula­ției în totalul plasamentelor bancare a urcat până la maximumul ultimilor 14 ani (aproape 40% în septembrie 2018).

COSTURI. Îndemnul Băncii Naționale a României către bancheri de a majora do­bân­zile la depozite a fost ascultat într-o oare­care măsură. Rata medie a dobânzii la depozitele noi la termen ale populației a crescut lent în prima parte a anului trecut și a accelerat uşor în a doua, ajungând la 1,76% la sfârșitul anului, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani și jumătate (cu aproape un punct procentual peste nivelul din decembrie 2017).

Rata medie a dobânzii aferente depozitelor noi la termen ale companiilor, mai strâns corelată cu evoluția ratelor dobânzilor pe termen scurt ale pieței monetare interbancare, s-a majorat pe ansamblul anului cu 0,84 puncte procentuale, până la 2%, reiese din raportul anual al băncii centrale.

Cu toate acestea, creșterile nu au fost pe măsura așteptărilor. Marjele practicate de sistemul bancar, respectiv diferența dintre dobânzile cerute la credite și dobânzile acordate la depozite, au înregistrat avansuri. Cu alte cuvinte, creditele s-au scumpit într-un ritm superior creșterii de dobânzi la depozite. În luna mai, pe segmentul credite-depozite în lei, în sold, marja netă de dobândă a ajuns la 6,9 puncte procentuale, după ce dobânda la credite a crescut cu 4 puncte de bază, iar cea la depozite – cu doar 2. Similar, marjele pe segmentul credite-depozite noi, în lei, au înregistrat un avans de 10 puncte de bază, la 7,5 puncte procentuale.

EXPLICAȚII. Bancherii au câteva motive care explică evoluțiile descrise până acum. În primul rând, raportul dintre creditele acor­date și depozitele atrase este unul sub­unitar. La sfârșitul anului trecut, acesta era de 76,2%, ceea ce indică faptul că sistemul bancar are lichiditate din belșug.

Așadar, avansul lent al creditării nu în­curajează o mai mare atragere de capital de la clientelă. În plus, BNR notează că emi­terile de obligațiuni ar putea crește ca importanță în perioada următoare, ca me­to­dă de extindere a maturității pasivelor. Dacă acestea au loc pe piețele externe, costurile pentru bănci vor fi reduse, do­bân­zile la euro fiind mici și așteptate să scadă și mai mult.

În acest context, analistul Radu Crăciun avertizează asupra riscurilor pe care le poate genera o politică fiscală lipsită de prudență. Dacă Europa merge către do­bânzi mici, iar România stimulează în continuare consumul și implicit inflația, „creș­te probabilitatea ca, pe termen mediu, do­bân­zile reale să fie din ce în ce mai decu­plate de inflație. În sens negativ“.

Dincolo de aparențe

Detaliile de structură ale depozitelor din sistemul bancar relevă o serie de aspecte de natură să gene­reze riscuri pe viitor.

• CONCENTRARE. O serie de inegalități persistă la ni­ve­lul economisirii bancare: aproximativ 78% din de­ponenți dețin depozite până în 5.000 de lei, în timp ce 71% din valoarea depozite­lor sunt deținute de doar circa 5% din deponenți, potrivit datelor furnizate de Banca Națională a României.
• EURO. Ponderea economi­sirii în euro a crescut în luna martie la circa 41%. Evolu­țiile consemnate la nivelul țărilor din regiune arată o creștere mai accentuată a depozitelor denominate în valută în cazul Poloniei și în cel al României. Acest lucru poate fi un semnal de alarmă dacă este rezultatul scăderii încrederii populației în mo­neda națională.
• LA VEDERE. Ponderea surselor de finanțare overnight, care nu constituie o sursă efectivă de economi­sire, în pasivele sistemului bancar a cunoscut o creștere accelerată de aproximativ 15 puncte procentuale în perioada decembrie 2014 – decembrie 2018, comparativ cu 5 puncte procentuale în intervalul decembrie 2010 – decembrie 2014.

FOTO: Laszlo Raduly/NewMoney