Alt fel de consecințe pandemice

Efectele pandemiei merg cu mult dincolo de ceea ce vedem cu ochiul liber: supraaglomerarea spitalelor, pierderi de vieți omenești, dereglarea lanțurilor logistice sau criza energetică.

O LUME NEBUNĂ. Un studiu publicat de prestigi­oasa revistă medicală The Lancet își propune să măsoare modul în care s-a înrăutățit starea psihică a locuitorilor planetei de-a lungul anului trecut. Foarte succint, numărul cazurilor de depresie a crescut cu 53 de milioane (mai mult de două Românii), iar al celor de anxie­tate, cu 76 de milioane la nivel global. Procentual, ambele creșteri se plasează undeva între 25 și 30%.

Cauzele țin de domeniul evidenței, însă interesant este că pandemia le-a afectat în special pe femei – aproape 70% dintre cazurile noi de depresie și anxie­tate au fost înregistrate în rândul acestora. Un alt stu­diu arată că în Marea Britanie, în aprilie și mai anul trecut, femeile au petrecut cu 50% mai mult timp decât bărbații cu treburile gospodărești și de aproape de două ori mai mult cu îngrijirea copiilor. Nu e deloc exagerat să ne imaginăm că aceste valori pot fi extrapolate și în cazul altor țări.

În regiunile sărace, pandemia a făcut și mai mult rău. Astfel, în nordul Africii și în Orientul Mijlociu, numărul cazurilor de depresie a crescut cu 37%. Iar anxietatea a avut cel mai fertil teren în Asia de Sud. Se pare că măsurile restrictive nu salvează doar vieți omenești, ci și sănătatea psihică: în Asia de Sud-Est, Asia de Est și Oceania (zone în care autoritățile au fost stricte), nici depresia, nici anxietatea nu și-au făcut de cap.

CONFLICTUAL. Două cărți publicate în ultimul timp scot la lumină consecințele pe care pandemia le-a generat în lumea geopolitică. Este vorba despre „Aftershocks“ și „Geopolitics for the End of Time“. Prima este semnată de un subsecretar de stat la Pentagon și de un cercetător dintr-un think tank american, în vreme ce a doua este scrisă de un fost oficial portughez. Toți trei par să cadă de acord asupra unei concluzii îngrijorătoare: conflictele dintre marile puteri s-au intensificat. Și cu precădere cel dintre Statele Unite și China, preexistent crizei COVID, de altfel. Un simptom e că marile puteri au ținut să-și facă propriul vaccin, neexistând un efort comun de a combate pandemia. Pe alocuri, consta­tăm că au reînceput conflictele propriu-zise, disputate cu arma în mână. Este vorba, printre altele, de țări precum Yemen și Siria.

Statele Unite și Europa au conștientizat repede ris­curile care decurg din dependența de echipamentele medicale și măștile fabricate în China. Statul comunist asiatic nu a ezitat să-și valorifice acest atu, negociind concesii mai mari din partea americanilor. Mai mult de atât, anumite instituții – tradi­țional, neutre – au fost târâte, la rândul lor, în marele conflict. Un exemplu adus în discuție de autorii cărții „Aftershocks“ este că șeful Organizației Mon­dialea Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a fost împăciuitor cu chinezii la începutul pan­de­­miei, ieșindu-și din fire de-abia când autoritățile chineze le-au refuzat accesul oamenilor de știință ai OMS în laboratoarele din Wuhan, forțându-i astfel să elimine cu totul scenariul că virusul ar fi fost creat în laborator.

Nici tema mediului nu va fi menită să aducă coo­perare între statele lumii. Dimpotrivă, și aici vor apă­rea conflicte și o acerbă competiție, în condițiile în care se va intensifica bătălia pentru unele resurse esențiale pentru tehnologiile verzi, concluzionează autorii celor două cărți. Una dintre acestea este cobaltul, folosit pentru fabricarea bateriilor, inclusiv a celor pentru vehiculele electrice.

FĂRĂ CARTE. Pe de altă parte, statele sărace – cele mai afectate economic de perioadele de lockdown – au fost prea puțin ajutate, inclusiv pentru o distribuire mai echitabilă a vaccinului. În cazul acestora, peste crizele sanitară, economică și psihică, s-a suprapus colapsul sistemului de învățământ.

De exemplu, în orașul indian Kolkata (fostul Calcutta), 40% dintre elevii școlilor primare de stat nu au avut acces deloc la cursurile online de anul trecut. Iar în Chennai, un alt mare oraș indian, unu din cinci elevi învăța în școli fără nicio posibilitate de a ține lecții la distanță. Rămânând la exemplul Indiei, nici elevii care au avut acces la educație nu au făcut prea multe progrese. Un studiu relevă că mai puțin de unu din 20 de părinți crede că performanțele copii­lor s-au îmbunătățit în perioada când școlile au fost închise.

Evident, schimbările mai discrete pe care pande­mia le-a instalat în societate sunt cu mult mai multe. Cert este că martie 2020 devine reperul începutului unei noi epoci, ilustrată printr-un sugestiv joc de cuvinte de jurnaliștii de la publicația britanică The Economist chiar la început de pandemie: „Farewell BC (before coronavirus). Welcome AD (after domes­tication)“.