Acesta este prețul real

Câți dintre noi sunt conștienți de prețul real pe care îl plătesc antreprenorii pentru a obține succesul în afaceri? Câți dintre noi ar fi dispuși să îl plătească?

Pentru a-i încuraja pe tineri să devină antreprenori, în discursul public este oarecum ascunsă latura mai puțin luminoasă a acestei ocu­pații sau stări de spirit, cum o mai numesc metaforic unii, evi­dent, tot în scopuri de promovare a conceptului.

Radu Georgescu, cel care a vândut un soft antivirus către Microsoft într-o tranzacție memorabilă de acum 17 ani, a acordat recent un interviu pentru NewMoney în care furnizează poate cea mai com­pletă definiție a antreprenorului pe care am auzit-o până acum.

De altfel, Georgescu este și personajul central al poveștii de copertă din numărul curent al revistei. El spune că antreprenor ești atunci când ai de plătit a doua zi salariile angajaților, nu ai niciun leu în bancă și totuși poți să dormi noaptea. Nu în sensul să nu-ți pese, ci să fii atât de puternic, încât să poți să te detașezi de probleme, să dormi, ca mâine să fii funcțional și să găsești o soluție. Dacă, în mod firesc, nu poți să faci asta, înseamnă că menirea ta este să fii angajat.

Același Georgescu își amintește că în primii opt ani de funcționare ai companiei Gecad Software, care a vândut tehnologia antivirus RAV către Microsoft, nu a fost plătit, fiind susținut de soție, de profesie medic. Ce-i drept, a ajuns milionar în dolari (valoarea tranzacției rămâne un mister peste timp), însă asta s-a întâmplat după 11 ani de business.

Antreprenorul transformat în investitor în serie a fost implicat în 36 de companii, iar cu circa 20 dintre ele a eșuat. La noi, cultura eșecului este prea puțin răspândită, ca să nu spunem inexistentă, foarte puțini antreprenori sau CEO (mulți dintre ei se confruntă cu aceleași probleme) fiind dispuși să vorbească despre nereușitele lor și, mai ales, despre efectele pe care acestea le au asupra sănă­tății lor psihice.

UN OM PE UN LEU. Un text-reper pe acest subiect a fost publicat în urmă cu șase ani de revista ame­ri­cană Inc., cunoscută mai ales pentru lista anuală „Inc. 500“ a celor mai dinamice 500 de companii private din Statele Unite. „Prețul psihologic al antreprenoriatului“, semnat de Jessica Bruder, a fost premiat pentru modul în care abordează acest su­biect tabu. Una dintre cele mai ilustrative metafore despre dimensiunea problemelor pe care le au cei care conduc sau dețin o companie vine de la unul dintre antreprenorii intervievați pentru poveste – este vorba despre directorul unui furnizor de ser­vicii IT.

Acesta crede că șeful unei companii poate fi comparat cu un om care călărește un leu. „Oamenii se uită la el și își spun: «Tipul ăsta chiar a scos-o la capăt! E tare!». Iar omul călare pe leu își spune: «Cum naiba am ajuns pe leu și cum să fac să nu fiu mâncat?»“. În context, mâncat înseamnă măcinat de problemele de zi cu zi ale companiei sau rupt (cel puțin psihic) de familie și de prieteni.

Științific vorbind, există destul de puține studii care să furnizeze date despre problemele mentale ale antreprenorilor sau ale celor care conduc o afacere la modul general. O cercetare publicată de Small Business Economic cu câțiva ani în urmă arată că antreprenorii sunt mult mai expuși la afec­țiuni psihice decât restul populației.

Riscul de depresie este de 30% în rândurile antreprenorilor, față de 16,6% la oamenii care nu au o afacere. În cazul deficitului de atenție, riscul este de 29% la primii, față de doar 4,4% la restul. Cât despre dependențe și tulburarea bipolară, riscurile sunt mai ridicate pentru oamenii de business.

Și mai îngrijorător, un studiu semnat de un pro­fesor de la Universitatea California din San Francisco a descoperit că 72% dintr-un eșantion de 272 de antreprenori pe care i-a studiat au raportat probleme psihice în cazul lor sau în familie.

DURERI DE CAP. Revenind la întrebările de înce­put, putem nuanța: câți dintre noi sunt dispuși să se îmbolnăvească psihic (cu șanse discutabile de revenire) pentru un cont cu șase zerouri și glorie? Probabilitatea ca asta să ni se întâmple nouă pare destul de redusă, tocmai pentru că prea puține dintre problemele reale cu care se confruntă antrepre­norii ajung la noi.

Cercetările care vizează și România arată că, teoretic, tinerii de la noi își doresc să fie antreprenori. Un sondaj de acum doi ani comandat de Vodafone pentru 15 țări plasează România pe primul loc, dacă ne raportăm la procentul tinerilor (51%) care își exprimau dorința de a lucra pentru ei înșiși sau ca antreprenori.

Fără îndoială, acesta este un lucru îmbucurător, însă este de presupus că în multe cazuri intențiile nu se bazează pe o informare corectă asupra reali­tății. Pe de altă parte, pentru a porni un startup (mai ales unul care își propune să schimbe lumea), e nevoie de un dram de inconștiență. Altfel, lumea ar sta pe loc. Și fără frumoșii nebuni ar fi mult mai săracă.