A fost depistat primul caz de variola maimuţei în România
Primul caz de variola maimuței a fost diagnosticat luni în România la un bărbat în vârstă de 26 de ani din București, anunță Ministerul Sănătății.
„Acesta a fost diagnosticat în cursul zilei de astăzi (luni – n.r.) în urma investigațiilor de laborator. Boala a debutat în urmă cu 4 zile iar pacientul s-a prezentat la spital în cursul nopții precedente. Starea bărbatului este bună”, anunță MS.
Pacientul primește tratament simptomatic și se află în izolare. Medicii au realizat anamneza în cazul pacientului și astfel au aflat că partenerul persoanei infectate a călătorit în ultima perioadă în mai multe țări din Europa unde există numeroase cazuri de infecție cu variola maimuței.
Întrebări şi răspunsuri despre variola maimuţei
Ce este variola maimutei?
Variola maimutei este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.
Este cauzată de virusul variolei maimutei, care aparține familiei ortopoxvirusului. Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.
În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.
Cum a început această epidemie recentă?
Investigațiile sunt în curs de desfășurare. Cazurile sporadice de variola maimutei în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.
Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuala. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.
Care sunt simptomele?
Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.
Cum se răspândește?
Variola maimutei nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin fluide corporale.
Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimutei sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimutei nu a fost documentata anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.
Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost inregistrate în ultimii ani.
Variola maimutei poate fi transmisa prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubație a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.
Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.
Cum poate fi redusă transmiterea virusului?
Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.
În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.
Cât de grava este variola maimutei pentru o persoană infectată?
Tratamentul pentru variola maimutei este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament.
Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.
9. Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimutei?
Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat.
Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția. Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.
Există un vaccin?
În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, vaccinul tradițional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecție. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?
Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.
Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.
Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.
Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimutei?
Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane și trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) și, respectiv, celor cu erupții cutanate ale bolii.
Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții cu variola maimutei suspecți sau confirmați trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curățenie și spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.
Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.
Este recomandată urmărirea contracților?
Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacții din gospodării și către comunitate sunt esențiale pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.
OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și comerțul pe baza informațiilor disponibile în acest moment.